Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 111 din 2 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 , precum si ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 10 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 , precum şi ale <>art. 37 alin. (2) din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , excepţie ridicatã de Cabinetul medical individual dr. Miclaus Doina în Dosarul nr. 8.229/2001 al Judecãtoriei Baia Mare într-o cauza având ca obiect pretenţii bãneşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 şi nr. 31C/2002 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
La apelul nominal în dosarele nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 şi nr. 31C/2002 lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 şi nr. 31C/2002 la Dosarul nr. 23C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca nu exista interdicţie ca Guvernul sa reglementeze, prin ordonanţe de urgenta, în domeniul rezervat legilor organice. Dispoziţiile <>art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 , astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 , reglementeazã o procedura prealabilã în vederea soluţionãrii, pe cale amiabila, a litigiilor dintre casa de asigurãri de sãnãtate şi medic, prin care nu se incalca termenul general de prescripţie a dreptului la acţiune în vederea declansarii litigiului. Mai arata ca este vorba de un termen procedural, iar potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Solicita, în consecinta, respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 decembrie 2001, pronunţate în dosarele nr. 8.229/2001, nr. 8.230/2001, nr. 8.231/2001, nr. 8.232/2001, nr. 8.233/2001, nr. 8.234/2001, nr. 8.235/2001, nr. 8.236/2001 şi nr. 8.237/2001, Judecãtoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 şi ale <>art. 37 alin. (2) din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , excepţie ridicatã de cabinetele medicale individuale dr. Doina Miclaus, dr. Toader Pop, dr. Stefanca & Stefanca, dr. Elisabeta Scholl, dr. Ioan Antohi, dr. Ariana Viorica Nastai, dr. Emilia Armeanu, dr. Ana Lucia Ciplea şi dr. Anca Doina Bosca din judeţul Maramures.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile <>art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 , introduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 , sunt neconstituţionale, întrucât însãşi ordonanta de urgenta de modificare şi completare a fost emisã cu încãlcarea prevederilor art. 114 alin. (4) şi ale art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, neexistand caz excepţional şi reglementand într-un domeniu rezervat legii organice. Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate, instituind termenul de decãdere de 3 luni, restrânge accesul la justiţie sub doua aspecte: în primul rând pentru ca creeazã inechitate între subiectii litigiului, prin faptul ca furnizorul de servicii medicale poate sa acţioneze numai într-un termen de 3 luni, iar ordonatorul de credite are la dispoziţie termenul general de prescripţie şi, în al doilea rând, prin aceea ca "instituirea regulilor privind accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia având caracter organic, este de competenta exclusiva a legiuitorului, excedand competentelor Guvernului prin emiterea de ordonanţe de urgenta".
Judecãtoria Baia Mare, exprimandu-şi opinia, arata ca "prevederile vizate de excepţie sunt neconstituţionale, deoarece ordonanţele de urgenta, caracterizate prin faptul ca sunt emise de Guvern în cazuri excepţionale, în absenta unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, nefiind supuse controlului de constitutionalitate anterior intrãrii lor în vigoare, întrucât nu sunt promulgate de Preşedintele Republicii, intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare Parlamentului, aceasta mãsura fiind chematã sa împiedice imixtiunea Guvernului în activitatea legislativã". Pe de alta parte, emiterea ordonanţei de urgenta criticate nu a fost justificatã de existenta celor doua condiţii cerute de Constituţie, respectiv "situaţie obiectivã exceptionala" şi "caracterul urgent" al mãsurii dispuse.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca: 1. "În ceea ce priveşte înţelesul notiunii de <<cazuri excepţionale>>, e cunoscut ca, adeseori în dreptul public, se utilizeazã astfel de formulari, nedeterminate de genul: interes public, ordine publica, morala publica etc., lãsând pe cel chemat sa punã în executare sau sa aplice norma sa aprecieze singur dacã se afla sau nu într-o astfel de situaţie", şi, "Având în vedere faptul ca în Constituţia României nu se precizeazã conţinutul notiunii de <<cazuri excepţionale>>, aceasta trebuie interpretatã sistematic, atât în logica instituţiei delegarii legislative, consacratã în art. 114 din Legea fundamentalã, cat şi a edificiului constituţional în ansamblul sau". Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, noţiunea are în vedere "acele situaţii care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de lege", astfel "Guvernul este cel care dispune de un veritabil <<drept de apreciere>> cu privire la apariţia cazurilor care impun adoptarea unei ordonanţe de urgenta"; 2. "Ordonanţele de urgenta pot fi emise şi în materii rezervate legilor organice"; 3. "Termenul instituit la <>art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 , modificatã, este un termen în favoarea ambelor pãrţi ale contractului dintre casa de asigurãri de sãnãtate şi medic. Scopul lui consta în asigurarea celeritatii proceselor civile şi nu impieteaza în nici un fel accesul liber la justiţie garantat în Constituţie".
Guvernul considera ca "<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 se justifica ca mãsura exceptionala, dat fiind scopul de a armoniza, fãrã întârziere, prevederile speciale ale <>Legii nr. 145/1997 cu cele de principiu, de drept comun, privind realizarea în justiţie a unor drepturi şi interese legitime în legatura cu îndeplinirea curenta a unei activitãţi de interes public, şi anume pentru ocrotirea sãnãtãţii membrilor societãţii". Se mai arata ca, în conformitate şi cu jurisprudenta Curţii Constituţionale, prin ordonanţe de urgenta pot fi aduse modificãri şi legilor organice, când cazul excepţional impune adoptarea unei mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public", iar "în aprecierea ca atare a acestor cazuri trebuie sa se ţinã seama de <<realitatea unor situaţii politice şi economice care, prin caracterul lor, au impus adoptarea de urgenta a noi reglementãri>>". Se citeaza Decizia nr. 34 din 17 noiembrie 1998. În legatura cu conţinutul <>art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 se arata ca "legea de drept comun, respectiv Codul de procedura civilã, precum şi unele dispoziţii legale speciale prevãd condiţiile în care are loc sesizarea reglementara a instanţelor de judecata, între care se regãsesc şi cele privind exercitarea dreptului de a introduce cai de atac în anumite termene şi condiţiile în care poate avea loc repunerea în termen", iar, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, "procedura de judecata în fata instanţelor judecãtoreşti este stabilitã de lege".
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 noiembrie 1998, criticata pentru faptul ca a fost emisã cu încãlcarea prevederilor art. 114 alin. (4) şi ale art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, întrucât nu a existat nici o situaţie exceptionala justificativã şi s-a reglementat într-un domeniu rezervat legii organice.
De asemenea, constituie obiect al exceptiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile <>art. 37 alin. (2) din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, text de lege care, dupã modificarea sa prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 , are urmãtorul conţinut: "Litigiile în legatura cu încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului dintre casa de asigurãri de sãnãtate şi medic ori cele în legatura cu interpretarea clauzelor contractului vor fi soluţionate de cãtre pãrţi, pe cale amiabila. Litigiile nesolutionate pe cale amiabila sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti, potrivit legii. Termenul de sesizare a instanţelor judecãtoreşti competente este de 3 luni de la data nerealizarii acordului de vointa a pãrţilor contractului cu privire la pretenţiile ce constituie obiectul litigiului."
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii legale sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 72 alin. (3) lit. l): "(3) Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã;";
- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata şi urmeazã sa fie respinsã pentru urmãtoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor <>art. 88 din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , aceasta lege a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 1998, iar pentru perioada pana la 1 ianuarie 1999 s-a prevãzut o serie de mãsuri de implementare şi tranzitorii, legea aducând o noua reglementare asigurãrilor sociale de sãnãtate. Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 s-au adus numeroase modificãri şi completãri <>Legii nr. 145/1997 , a cãror necesitate şi urgenta au rezultat din prima perioada de aplicare a prevederilor legii şi pentru a cãror punere în practica au fost necesare acţiuni organizatorice importante, care trebuiau îndeplinite pana la 1 ianuarie 1999.
Nici alin. (4) al art. 114 şi nici vreo alta dispoziţie constituţionalã nu interzic adoptarea de cãtre Guvern de ordonanţe de urgenta pentru reglementarea în domenii rezervate legii organice. Asemenea interdicţii sunt prevãzute numai pentru ordonanţele emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare. Acest fapt este reţinut în numeroase decizii ale Curţii Constituţionale (de exemplu Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 şi Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000). Curtea constata ca nu s-au invederat motive care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei sale şi astfel considerentele din acele decizii sunt valabile şi în prezenta cauza.
<>Art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 , în redactarea sa modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 , nu schimba termenul general de prescripţie nici în privinta realizãrii pretenţiilor privind plata de cãtre casele de asigurãri de sãnãtate a serviciilor medicale prestate. Acest text de lege reglementeazã o procedura prealabilã în vederea soluţionãrii litigiilor în legatura cu "încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului dintre casa de asigurãri de sãnãtate şi medic", procedura care are drept scop soluţionarea litigiilor de cãtre pãrţi pe cale amiabila, nefiind prevãzut nici un termen pentru declanşarea litigiului, aplicându-se astfel termenele generale de prescripţie. Acelaşi text de lege mai prevede ca: "Litigiile nesolutionate pe cale amiabila sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti, potrivit legii", iar "Termenul pentru sesizarea instanţelor judecãtoreşti competente este de 3 luni de la data nerealizarii acordului de vointa a pãrţilor contractului cu privire la pretenţiile ce constituie obiectul litigiului." Rezulta deci ca acest termen este deopotrivã valabil pentru ambele pãrţi ale contractului şi ca el este un termen procedural, iar potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 , precum şi ale <>art. 37 alin. (2) din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , excepţie ridicatã de cabinetele medicale individuale dr. Doina Miclaus, dr. Toader Pop, dr. Stefanca & Stefanca, dr. Elisabeta Scholl, dr. Ioan Antohi, dr. Ariana Viorica Nastai, dr. Emilia Armeanu, dr. Ana Lucia Ciplea şi dr. Anca Doina Bosca în dosarele nr. 8.229/2001, nr. 8.230/2001, nr. 8.231/2001, nr. 8.232/2001, nr. 8.233/2001, nr. 8.234/2001, nr. 8.235/2001, nr. 8.236/2001 şi nr. 8.237/2001 ale Judecãtoriei Baia Mare.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
