Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 11 din 19 septembrie 2011 privind recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau cu privire la acordarea in perioada 2005-2007 de catre Societatea Comerciala OMV Petrom - S.A. Bucuresti,a unui ajutor material
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 751 din 26 octombrie 2011
Dosar nr. 13/2011
Rodica Aida Popa - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei civile şi de proprietate intelectualã
Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Corina Michaela Jîjîie - preşedintele delegat al Secţiei penale
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei comerciale
Traian Gherasim - judecãtor Secţia penalã
Ana Hermina Iancu - judecãtor Secţia penalã
Nina Ecaterina Grigoraş - judecãtor Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Creţu Dragu - judecãtor Secţia civilã şi de proprietate intelectualã - judecãtor raportor
Andreia Constanda - judecãtor Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Doina Popescu - judecãtor Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Cristina Iulia Tarcea - judecãtor Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Viorica Cosma - judecãtor Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Nicolae Mãniguţiu - judecãtor Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Viorica Lungeanu - judecãtor Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecãtor raportor
Ioana Iacob - judecãtor Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Carmen Ilie - judecãtor Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Liliana Vişan - judecãtor Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Carmen Frumuşelu - judecãtor Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Lidia Bãrbulescu - judecãtor Secţia comercialã
Veronica Carmen Popescu - judecãtor Secţia comercialã
Viorica Trestianu - judecãtor Secţia comercialã
Nela Petrişor - judecãtor Secţia comercialã
Mariana Cârstocea - judecãtor Secţia comercialã - judecãtor raportor
Aurelia Motea - judecãtor Secţia comercialã
Completul competent sã judece recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 13/2011 este constituit conform art. 330^6 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotãrârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Şedinţa este prezidatã de doamna judecãtor dr. Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.
La şedinţa de judecatã participã magistratul-asistent-şef al Secţiei civile şi de proprietate intelectualã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna Mihaela Calabiciov, desemnatã în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu cu privire la acordarea în perioada 2005-2007 de cãtre Societatea Comercialã OMV Petrom - S.A. Bucureşti, în calitate de angajator, în baza contractelor colective de muncã, a unui ajutor material reprezentând contravaloarea cantitãţii de 2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale şi a unei cote-pãrţi de 5-10% din profitul realizat de societate.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut cã, în cauzã, nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de dispoziţiile art. 329 din Codul de procedurã civilã pentru dezlegarea pe calea recursului în interesul legii a problemelor de drept ce vizeazã acordarea în perioada 2005-2007 de cãtre Societatea Comercialã OMV Petrom - S.A. Bucureşti, în calitate de angajator, în baza contractelor colective de muncã, a unui ajutor material reprezentând contravaloarea cantitãţii de 2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale şi a unei cote-pãrţi de 5-10% din profitul realizat de societate, întrucât soluţiile diferite ale instanţelor decurg din interpretarea clauzelor din contractele colective de muncã la nivel de ramurã energie electricã, termicã, petrol şi gaze pe anii 2005-2007, precum şi a probelor administrate în fiecare cauzã în privinţa modalitãţii de executare la nivelul angajatorului a acestor clauze.
Preşedintele completului, doamna judecãtor dr. Rodica Aida Popa, constatând cã nu sunt întrebãri de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecatã a rãmas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
1. Problema de drept supusã analizei
Prin Sesizarea nr. 974/1/A/38 din 4 aprilie 2011 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacãu, transmisã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înregistratã sub nr. 4/SU/2011, s-a solicitat, prin prisma dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã, modificate şi completate prin Legea nr. 202/2010, examinarea problemelor de drept care vizeazã:
I. obligarea Societãţii Comerciale OMV Petrom - S.A. Bucureşti, în calitate de angajator, la plata cãtre salariaţi a unui ajutor material reprezentând contravaloarea cantitãţii de 2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005-2007;
II. obligarea Societãţii Comerciale OMV Petrom - S.A. Bucureşti, în calitate de angajator, la plata cãtre salariaţi a unei cote-pãrţi de 5-10% din profitul realizat de societate în perioada 2005-2007.
2. Examenul jurisprudenţial
Prin actul de sesizare al Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacãu s-a susţinut cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la soluţionarea problemelor de drept în materia litigiilor de muncã privind cererile salariaţilor Societãţii Comerciale OMV Petrom - S.A. Bucureşti prin care aceştia au solicitat obligarea societãţii comerciale angajatoare la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea a 4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005-2007 şi a sumei reprezentând cota-parte din profitul realizat de Societatea Comercialã OMV Petrom - S.A. Bucureşti în perioada 2005-2007.
Examenul jurisprudenţial a relevat cã, referitor la aceste probleme de drept sesizate, în practica instanţelor judecãtoreşti s-au conturat douã opinii.
3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecãtoreşti
3.I. Cu privire la problema de drept care vizeazã acordarea de cãtre Societatea Comercialã OMV Petrom - S.A. Bucureşti, în calitate de angajator, a unui ajutor material reprezentând contravaloarea cantitãţii de 2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005-2007, s-au conturat douã opinii:
3.I.1. Într-o primã opinie, instanţele de judecatã au admis acţiunile reclamanţilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 178 din contractul colectiv de muncã la nivel de grup de entitãţi din industria petrolierã şi ale art. 187 alin. 1 din contractele colective de muncã la nivel de ramurã, în vigoare în perioada 2005-2007, cu motivarea cã acest ajutor material a fost recunoscut prin contractele colective de muncã succesive, stabilindu-se în mod explicit sã fie acordat, în condiţiile în care nu a fost compensat, prin majorarea salariului de bazã, printr-un act adiţional la contractul colectiv de muncã încheiat la nivel de unitate.
De asemenea, s-a susţinut cã din clauza cuprinsã în art. 176 din contractul colectiv de muncã încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 (asemenea clauzelor din contractele colective de muncã încheiate pentru perioadele anterioare, respectiv 2004-2007) cu privire la neacordarea ajutorului material reprezentând contravaloarea gazelor naturale şi compensarea prin majorarea salariului în baza contractului colectiv de muncã la nivel de unitate pe anul 1997 nu rezultã voinţa pãrţilor de a explicita pentru trecut modalitatea de executare, deoarece aceasta trebuia efectuatã anual prin încheierea unui act adiţional la contractul colectiv de muncã în care sã fie stabilitã în mod expres o asemenea mãsurã.
Dimpotrivã, pârâta Societatea Comercialã OMV Petrom - S.A. Bucureşti nu a dovedit cã a executat în concret şi în mod real aceastã clauzã contractualã, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã*) şi ale art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
_________
*) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã a fost abrogatã prin Legea dialogului social nr. 62/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.
3.I.2. Într-o altã opinie, acţiunile reclamanţilor au fost respinse cu motivarea cã, potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (1), (2) şi (3) din contractele colective de muncã încheiate pentru perioada 2005-2007, salariaţii beneficiazã de un ajutor material reprezentat de contravaloarea cotei de gaze, în cazul în care acest ajutor nu a fost compensat prin majorarea salariului de bazã.
Or, în cuprinsul dispoziţiilor art. 176 din contractul colectiv de muncã la nivel de unitate pe anul 1997 s-a prevãzut cã acest ajutor va fi inclus în salariul de bazã, începând cu data de 11 iunie 1997, iar ulterior nu au mai existat negocieri privind salariul de bazã.
Unitatea pârâtã a procedat la majorarea salariilor de bazã, în care a fost inclus şi acest ajutor material, iar, potrivit dispoziţiilor art. 176 din contractul colectiv de muncã la nivel de unitate, începând cu anul 2004, ajutorul material, reprezentând contravaloarea unei cantitãţi de gaze naturale, a fost compensat prin majorarea salariului, conform contractului colectiv de muncã la nivel de unitate pe anul 1997.
3.II. Cu privire la problema de drept care vizeazã acordarea de cãtre Societatea Comercialã OMV Petrom - S.A. Bucureşti, în calitate de angajator, a unei cote-pãrţi de 5-10% din profitul realizat de societate în perioada 2005-2007, s-au conturat douã orientãri jurisprudenţiale:
3.II.1. Unele instanţe au admis acţiunile reclamanţilor, foşti şi actuali angajaţi ai Societãţii Comerciale OMV Petrom - S.A., întemeiate pe dispoziţiile art. 41 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de muncã unic la nivel naţional pentru perioada 2005-2006, prevederi reluate prin dispoziţiile art. 42 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de muncã unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, potrivit cãrora în categoria altor venituri recunoscute salariaţilor se include şi cota-parte din profit de 10% în cazul societãţilor comerciale, respectiv de 5% în cazul regiilor autonome.
În contractul colectiv de muncã la nivelul ramurii energie electricã, termicã, petrol şi gaze pe anul 2006, prelungit succesiv, s-a stabilit, la art. 140, cã atât cota de participare a salariaţilor la profitul anual, cât şi condiţiile de diferenţiere vor fi prevãzute prin contractele colective de muncã încheiate la nivele inferioare.
Prin art. 139 din contractele colective de muncã încheiate la nivel de unitate "Petrom", începând cu anul 2004, s-a prevãzut cã atât cota de participare a salariaţilor SNP "Petrom" - S.A. la profitul anual, cât şi modalitatea concretã de acordare şi condiţiile de diferenţiere vor fi stabilite prin negocieri cu organizaţia sindicalã FSLI Petrom.
S-a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, contractele colective de muncã, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea pãrţilor, iar angajatorului îi revine obligaţia de a acorda salariatului toate drepturile care decurg din lege şi din contractele colective şi individuale de muncã.
Dreptul salariaţilor Societãţii Comerciale OMV Petrom - S.A. la cota de participare la profitul anual al societãţii a fost stabilit la negocierea contractului colectiv de muncã şi a devenit aplicabil de la data semnãrii acestuia. Pe cale de consecinţã, Societatea Comercialã Petrom - S.A. şi FSLI Petrom aveau doar îndrituirea de a stabili cuantumul drepturilor câştigate prin negociere, criteriile de acordare şi condiţiile de diferenţiere, şi nicidecum existenţa acestor drepturi prevãzute în contractele colective de muncã.
Prin menţinerea negocierii de cãtre patron, care este titularul obligaţiei prevãzute de art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, s-a considerat cã s-a urmãrit înlãturarea dreptului recunoscut reclamanţilor prin contractele colective de muncã.
3.II.2. Alte instanţe au respins aceste acţiuni, reţinând cã dreptul salariaţilor la cota-parte din profit, prevãzut în contractul colectiv de muncã la nivel naţional, are caracterul unei facilitãţi, a cãrei acordare se stabileşte în urma negocierilor ulterioare.
Prevederile art. 139 din contractele colective de muncã încheiate la nivel de unitate pentru perioada 2005-2007 sunt afectate de o condiţie suspensivã, de a cãrei realizare depinde chiar naşterea dreptului, conform dispoziţiilor art. 1017 din Codul civil.
De asemenea, s-a considerat cã existã o culpã comunã în nerealizarea acestor negocieri, atât a patronului, cât şi a organizaţiei sindicale sau a reprezentaţilor salariaţilor, conform prevederilor art. 3 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 130/1996.
4. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacãu
Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu a apreciat cã problemele de drept în materia litigiilor de muncã privind cererile salariaţilor Societãţii Comerciale OMV Petrom - S.A. Bucureşti prin care aceştia au solicitat obligarea societãţii comerciale angajatoare la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea a 4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005-2007 şi a sumei reprezentând cota-parte din profitul realizat de societate în perioada 2005-2007 au generat o practicã judiciarã neunitarã în aceastã materie şi solicitã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca, în temeiul art. 329 şi 330^5 din Codul de procedurã civilã, cu referire la art. 23 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioarã al instanţelor judecãtoreşti, sã analizeze aceste probleme de drept în vederea promovãrii unui eventual recurs în interesul legii.
5. Opinia procurorului general
Procurorul general a apreciat cã în cauzã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 329 din Codul de procedurã civilã pentru dezlegarea acestor probleme pe calea recursului în interesul legii, întrucât soluţiile diferite ale instanţelor decurg din interpretarea clauzelor din contractele colective de muncã la nivel de ramurã energie electricã, termicã, petrol şi gaze pe anii 2006-2007, precum şi a probelor administrate în fiecare cauzã în privinţa modalitãţii de executare la nivelul angajatorului a acestor clauze.
Prin argumentele expuse s-au susţinut urmãtoarele:
5.1. Cu privire la acordarea ajutorului material reprezentând contravaloarea cantitãţii de 2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005-2007, dreptul pretins de reclamanţi îşi are izvorul în conţinutul dispoziţiilor art. 187 din contractul colectiv de muncã nr. 288/2 din 15 februarie 2006 încheiat la nivelul ramurii energie electricã, termicã, petrol şi gaze pe anul 2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, nr. 9 din 26 martie 2007, preluate succesiv şi în contractele din anii 2007-2008 în urmãtoarea redactare:
"(1) Salariaţii agenţilor economici nominalizaţi în anexa nr. 1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
(2) De acelaşi drept beneficiazã salariaţii avuţi în vedere la alineatul (1) şi cei ai agenţilor economici din industria petrolierã nominalizaţi în anexa nr. 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bazã.
(3) Cuantumul şi condiţiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective de muncã la nivele inferioare."
Instanţele care au pronunţat soluţii de admitere a acţiunilor au înlãturat susţinerile angajatorului în sensul cã aceste adaosuri salariale ar fi fost incluse în salariul de bazã, reţinând lipsa unor dovezi în acest sens, precum şi faptul cã un calcul matematic (uneori confirmat şi pe cale de expertizã) demonstra cã, dacã s-ar deduce din salariul de bazã contravaloarea acestui adaos, ar rezulta un salariu de bazã mai mic decât salariul minim pe economie, ceea ce s-a considerat inacceptabil.
În conformitate cu prevederile art. 176 alin. (1) din contractele colective de muncã încheiate la nivelul Societãţii Comerciale "Petrom" - S.A. în perioada 2005-2007, "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantitãţi de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncã pe anul 2007".
Instanţele judecãtoreşti au reţinut şi cã în anul 1997, prin art. 176 din contractul colectiv de muncã încheiat Ia nivel de unitate, s-a prevãzut cã începând cu anul 1997 acest ajutor va fi inclus în salariu.
Aşadar, interpretând clauza contractualã mai sus citatã ca având semnificaţia unui acord al salariaţilor, prin organizaţia sindicalã reprezentativã, cu privire la includerea în salariul de bazã a drepturilor bãneşti supuse analizei, s-a dedus şi cã ajutoarele materiale în discuţie nu mai sunt individualizate în mod distinct, ci reprezintã parte a salariului de bazã.
În unele cauze, angajatorul a depus înscrisuri din care rezultã modalitatea în care a înţeles sã punã în executare clauza contractului colectiv de muncã, iar în alte cauze a fost administratã proba raportului de expertizã contabilã, ale cãrui concluzii au fost, în majoritatea situaţiilor, în sensul cã ajutorul material a fost inclus în salariul de bazã, prin compensarea acestuia la nivelul anului 1997, în condiţiile art. 176 alin. (1) din contractul colectiv de muncã la nivelul Societãţii Comerciale OMV Petrom - S.A., iar de atunci acest ajutor a fost plãtit lunã de lunã, ca parte integrantã din salariu, prin aplicarea unui coeficient mediu de majorare, la nivelul anului 1997.
5.2. Referitor la acordarea unei cote-pãrţi de 5-10% din profitul realizat de cãtre societate pentru perioada 2005-2007, dreptul solicitat de reclamanţi îşi avea consacrarea în dispoziţiile art. 41 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de muncã la nivel naţional pe anii 2005-2006, precum şi în dispoziţiile art. 42 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de muncã la nivel naţional pe anii 2007-2010, care în categoria "alte venituri" ce se acordã salariaţilor au inclus şi cota-parte din profit ce se repartizeazã salariaţilor, de pânã la 10% în cazul societãţilor comerciale şi de pânã la 5% în cazul regiilor autonome.
Potrivit alineatelor (3) ale aceloraşi articole, "condiţiile de diferenţiere, diminuare sau anulare a participãrii la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum şi perioada pentru care se acordã cota din profit salariaţilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncã la nivel de unitate şi, dupã caz, instituţie".
Prin art. 139 din contractele colective de muncã încheiate la nivelul Societãţii Comerciale "Petrom" - S.A. Bucureşti, în perioada 2005-2007, s-a stipulat faptul cã aceastã cotã de participare a salariaţilor societãţii la profitul anual, modalitatea concretã de acordare, precum şi condiţiile de diferenţiere vor fi stabilite prin negociere cu FSLI Petrom.
Instanţele judecãtoreşti, care au respins aceastã categorie de acţiuni, au reţinut inexistenţa ulterioarã a negocierilor referitoare la dreptul patrimonial solicitat, ca o condiţie suspensivã, conform art. 1017 din Codul civil, de a cãrei realizare depinde însãşi naşterea dreptului.
S-a reţinut şi cã adunãrile generale ale acţionarilor nu au aprobat în perioada respectivã repartizarea cotei de profit salariaţilor.
S-a considerat şi cã negocierile ulterioare dintre angajator şi angajaţi, având ca obiect cuantumul concret al cotei-pãrţi de participare la profit, au caracterul unei obligaţii de diligenţã, iar nu de rezultat, ceea ce corespunde principiului libertãţii contractuale, iar cerinţa negocierii nu contravine principiilor egalitãţii de tratament al angajaţilor şi angajatorilor, nerenunţãrii la drepturile recunoscute prin lege şi nediscriminãrii la acordarea salariului, consacrate prin art. 5, 38 şi art. 154 alin. (3) din Codul muncii [devenit art. 159 alin. (3) în urma republicãrii acestui act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011].
De asemenea, analiza instanţelor a fost diferitã şi în privinţa stabilirii culpei în neîndeplinirea obligaţiei de negociere a actelor adiţionale la contractele colective de muncã, raportat la acest beneficiu al salariaţilor, în condiţiile în care dispoziţiile art. 3 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 130/1996 prevedeau cã iniţiativa negocierii aparţinea patronului, iar, în cazul în care patronul nu angaja negocierea, aceasta avea loc la cererea organizaţiei sindicale sau a reprezentanţilor salariaţilor, dupã caz, în termen de 15 zile de la formularea cererii.
În consecinţã, rezultã cã ambele probleme sesizate privesc interpretarea şi executarea contractelor colective de muncã, soluţiile pronunţate fiind şi rezultatul aprecierii asupra materialului probator administrat în aceste cauze.
Or, interpretarea contractului colectiv de muncã, act juridic cu o naturã mixtã convenţionalã şi normativã, se realizeazã dupã regulile prevãzute de art. 977-985 din Codul civil în materia convenţiilor, ceea ce presupune o referire nemijlocitã la voinţa pãrţilor şi, implicit, la probele administrate în cauzã.
În acest context, s-a considerat cã problemele de drept deduse examinãrii instanţei supreme pe calea recursului în interesul legii presupun un grad ridicat de abstractizare, cu eludarea referirilor la probele administrate, întrucât situaţiilepremisã de la care se porneşte în susţinerea silogismului judiciar ce se cere a fi dezlegat trebuie sã fie întotdeauna aceleaşi: pe de o parte, situaţia de fapt care trebuie sã fie neschimbatã în toate litigiile analizate, iar, pe de altã parte, dreptul ce se cere a fi interpretat (acesta constituind, de fapt, elementul variabil care genereazã practica neunitarã).
De altfel, în practica instanţei supreme, s-a statuat cã scopul recursului în interesul legii este acela de "a se asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg teritoriul ţãrii", în urma sesizãrii unor chestiuni de drept care au primit o soluţionare diferitã din partea instanţelor judecãtoreşti.
Or, aşa cum s-a menţionat anterior, dezlegarea problemelor de drept sesizate presupune interpretarea unor prevederi din contractul colectiv de muncã, ceea ce este în afara textului art. 329 din Codul de procedurã civilã, care vizeazã doar dispoziţii ale legii.
6. Raportul asupra recursului în interesul legii
Proiectul de soluţie propus prin raportul întocmit în cauzã a fost în sensul respingerii, ca inadmisibil, a recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu cu privire la acordarea în perioada 2005-2007 de cãtre Societatea Comercialã OMV Petrom - S.A. Bucureşti, în calitate de angajator, în baza contractelor colective de muncã, a unui ajutor material reprezentând contravaloarea cantitãţii de 2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale şi a unei cote-pãrţi de 5-10% din profitul realizat de societate.
7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Din examinarea Sesizãrii nr. 974/1/A/38 din 4 aprilie 2011 formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu, a punctului de vedere formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Adresa nr. 723/C/2177/11-5/2011 şi a hotãrârilor judecãtoreşti anexate acestui punct de vedere se constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 329 şi 330^5 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, pentru dezlegarea acestor probleme de drept pe calea recursului în interesul legii, întrucât soluţionarea diferitã a cauzelor este rezultatul interpretãrii date în fiecare dosar clauzelor din contractele colective de muncã Ia nivel de ramurã energie electricã, termicã, petrol şi gaze pe anii 2005-2007 şi probelor administrate cu privire Ia modalitatea de executare a clauzelor respective la nivelul angajatorului.
Astfel, se reţine cã dreptul salariaţilor la acordarea ajutorului material reprezentând contravaloarea cantitãţii de 2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005-2007 a fost prevãzut în art. 187 din contractul colectiv de muncã nr. 288/2 din 15 februarie 2006 încheiat la nivelul ramurii energie electricã, termicã, petrol şi gaze pe anul 2006 şi a fost preluat succesiv şi în contractele pentru anii 2007-2008.
Conform dispoziţiilor art. 176 alin. (1) din contractele colective de muncã încheiate la nivelul Societãţii Comerciale "Petrom" - S.A. în perioada 2005-2007, ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantitãţi de gaze naturale a fost compensat în condiţiile contractului colectiv de muncã la nivel de unitate pe anul 1997 prin aplicarea unui coeficient de majorare a salariului la nivelul anului 1997.
De asemenea, dreptul salariaţilor la acordarea unei cote-pãrţi de 5-10% din profilul realizat de societate în perioada 2005-2007 a fost prevãzut de dispoziţiile art. 41 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de muncã la nivel naţional pe anii 2005-2006 şi ale art. 42 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de muncã la nivel naţional pe anii 2007-2010, care în categoria "alte venituri" acordate salariaţilor au inclus şi cota-parte din profit, care se repartizeazã salariaţilor în procent de pânã la 10% în cazul societãţilor comerciale şi de pânã Ia 5% în cazul regiilor autonome.
Potrivit alineatelor (3) ale aceloraşi articole, condiţiile de diferenţiere, diminuare sau anulare a participãrii Ia fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum şi perioada pentru care se acordã salariaţilor cota din profit, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncã la nivel de unitate şi, dupã caz, instituţie.
În consecinţã, ambele probleme de drept deduse examinãrii pe calea recursului în interesul legii se referã la interpretarea clauzelor contractelor colective de muncã şi la aprecierea probelor administrate în fiecare dosar cu privire la modalitatea de executare a acestor clauze.
Scopul recursului în interesul legii, astfel cum este reglementat în art. 329 şi 330^5 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, este acela de a se asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre toate instanţele judecãtoreşti în urma sesizãrii unor chestiuni de drept care au primit o soluţionare diferitã prin hotãrâri judecãtoreşti irevocabile.
Recursul în interesul legii este, dupã cum sugereazã chiar numele sãu, acea cale de atac specialã de îndreptare, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin complet constituit potrivit art. 330^6 din Codul de procedurã civilã, asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre toate instanţele judecãtoreşti, prin dezlegarea problemelor de drept care au primit o soluţionare diferitã din partea instanţelor judecãtoreşti.
Recursul în interesul legii poate fi admisibil numai atunci când dispoziţiile legale sunt neclare, confuze, îndoielnice, incomplete şi primesc o interpretare diferitã din partea instanţelor de judecatã, astfel cã pânã la intervenţia legiuitorului instanţa supremã este chematã sã dea dezlegarea corectã problemelor de drept ridicate.
Noţiunea de "interpretare", precum şi expresia "aplicarea unitarã a legii", folosite de legiuitor, exprimã ideea cã s-a cãutat, cu fireascã prudenţã, evitarea nesocotirii principiului constituţional al supremaţiei legii, precum şi a schimbãrii rolului instanţei supreme din acela de "a zice dreptul" cu acela de "a face dreptul".
A interpreta un text de lege înseamnã a lãmuri înţelesul acestuia, a-l explica, a determina configuraţia realã a normei de drept, şi nu a da o altã reglementare raporturilor sociale respective.
Actul de sesizare al Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacãu nu întruneşte aceste cerinţe legale, fiind inadmisibil, întrucât vizeazã interpretarea şi aplicarea unitarã a unor clauze din contractele colective de muncã şi nu se referã la interpretarea şi aplicarea unitarã a unor prevederi legale, care pot constitui obiectul recursului în interesul legii.
În acelaşi sens Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 33 din 16 noiembrie 2009 a Secţiilor Unite şi Decizia nr. 1 din 21 februarie 2011 în completul constituit conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. 1-2 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 16 mai 2011.
Aceste decizii prin care a fost respins ca inadmisibil recursul în interesul legii vizând interpretarea şi aplicarea unitarã a unor clauze din contractele colective de muncã au caracter obligatoriu pentru instanţe de la data publicãrii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit dispoziţiilor art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010.
Pentru considerentele expuse, în sensul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu cu privire la acordarea în perioada 2005-2007 de cãtre Societatea Comercialã OMV Petrom - S.A. Bucureşti, în calitate de angajator, în baza contractelor colective de muncã, a unui ajutor material reprezentând contravaloarea cantitãţii de 2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale şi a unei cote-pãrţi de 5-10% din profitul realizat de societate.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 19 septembrie 2011.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
RODICA AIDA POPA
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Calabiciov
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
