Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 11 din 17 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 5 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Adrian Roşca în Dosarul nr. 21.429/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 181D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 519 din 3 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 21.429/245/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Adrian Roşca într-o cauzã civilã având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit pãrintelui cãruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legãturi personale necondiţionate cu acesta, fãrã a se institui o serie de mãsuri asigurãtorii şi garanţii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivã a relaţiilor personale, în acord cu interesul superior al copilului.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât instanţa de judecatã este competentã sã stabileascã, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecãrui caz în parte, modalitãţile concrete de exercitare a relaţiilor personale între pãrinte şi minor, sub rezerva interesului superior al copilului. În susţinerea acestei opinii, se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.290/2009.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.
Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 15: "(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu pãrintele ori cu o altã persoanã care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gãzduirea copilului pe perioadã determinatã de cãtre pãrintele sau de cãtre altã persoanã la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;
d) corespondenţã ori altã formã de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la pãrintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;
f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluãri medicale sau şcolare, cãtre pãrintele sau cãtre alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.
(2) Transmiterea informaţiilor prevãzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal."
Autorul excepţiei considerã cã prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 contravin atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, cât şi prevederilor art. 3 referitoare la protecţia şi îngrijirea copilului, conform interesului superior al acestuia, şi art. 9 alin. (3) privind dreptul copilului de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi pãrinţi ai sãi din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificatã de România prin Legea nr. 18/1990, precum şi prevederilor art. 1 privind scopul Convenţiei, art. 4 alin. (3) referitoare la relaţiile personale între un copil şi pãrinţii sãi, art. 7 lit. c) relativ la soluţionarea litigiilor în materia relaţiilor personale şi art. 10 privind mãsuri asigurãtorii şi garanţii ce trebuie luate cu privire la relaţiile personale din Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptatã la Strasbourg la 15 mai 2003, ratificatã prin Legea nr. 87/2007.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate în cauza de faţã şi având o motivare similarã, în acest sens fiind Decizia nr. 1.290 din 8 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009.
Prin aceastã decizie, Curtea a reţinut cã art. 15 din Legea nr. 272/2004 reglementeazã o enumerare, fãrã caracter exhaustiv, a modalitãţilor de realizare a relaţiilor personale între copil şi pãrinţi, rude, precum şi alte persoane faţã de care copilul a dezvoltat legãturi de ataşament. Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, copilul "are dreptul de a menţine relaţii personale" cu persoanele menţionate anterior, alin. (3) al aceluiaşi articol reglementând faptul cã "pãrinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu [... ] alte persoane alãturi de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind cã existã motive temeinice de naturã a primejdui dezvoltarea fizicã, psihicã, intelectualã sau moralã a copilului".
Curtea a constatat cã, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, acest act normativ reglementeazã cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului şi se subordoneazã cu prioritate interesului superior al acestuia. Potrivit art. 2 din aceastã lege, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legãturã cu drepturile şi obligaţiile ce le revin pãrinţilor sau altor reprezentanţi legali şi prevaleazã în toate demersurile şi deciziile ce privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecãtoreşti. Aceste din urmã prevederi sunt expresia dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificatã de România prin Legea nr. 18/1990, potrivit cãrora "în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţã socialã publice sau private, de instanţele judecãtoreşti, autoritãţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".
Având în vedere toate acestea, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele din actele internaţionale invocate.
Mai mult, atât Convenţia cu privire la drepturile copilului, cât şi Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii au fost ratificate prin Legea nr. 18/1990, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, respectiv prin Legea nr. 87/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007.
Potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", statul român fiind obligat sã îndeplineascã cu bunã-credinţã obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, aplicându-se cu prioritate reglementãrile internaţionale, dacã existã neconcordanţe între actele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, conform art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În aceste condiţii, instanţa de judecatã, în soluţionarea litigiilor în materie de relaţii personale care privesc copiii, va face aplicarea directã a dispoziţiilor din actele internaţionale privind drepturile copilului, în condiţiile dispoziţiilor constituţionale invocate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Adrian Roşca în Dosarul nr. 21.429/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
