Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 109 din 9 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 195 din 26 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Veronica Vãran şi Eleonora Simona Lup în Dosarul nr. 6.703/30/2009 al Judecãtoriei Timişoara şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.307D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã asupra notelor scrise depuse de autoarea excepţiei Veronica Vãran la dosarul cauzei, prin care solicitã admiterea acesteia. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând, în acest sens, cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra textului de lege examinat, prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.703/30/2009, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Veronica Vãran şi Eleonora Simona Lup într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin cã textul de lege criticat contravine normelor constituţionale prin aceea cã nu recunoaşte judecãtoriei personalitate juridicã şi o subordoneazã judiciar tribunalului. Se susţine cã noţiunea de "personalitate juridicã" este sinonimã, în planul persoanei fizice, cu cea de "capacitate civilã de folosinţã", sau cu cea de "capacitate de a avea drepturi şi obligaţii civile"; or, Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului "a fãcut din aceastã personalitate obiectul unui drept universal şi imprescriptibil." Ca atare, autoarele excepţiei apreciazã cã "judecãtoria (...) nu ne poate respecta personalitatea juridicã şi ocroti interesul legitim, fiindcã ea însãşi, ca entitate, nu dispune de o astfel de capacitate."
Judecãtoria Timişoara considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, de vreme ce lipsa personalitãţii juridice a judecãtoriei nu afecteazã statutul judecãtorilor acestei instanţe, stabilit prin Legea nr. 303/2004.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt constituţionale. Acestea nu instituie nicio discriminare pe considerente arbitrare între judecãtorii care îşi desfãşoarã activitatea la judecãtorii, faţã de cei de la instanţele ierarhic superioare, fiind vorba, în esenţã, de modul de organizare, prin lege, a instanţelor judecãtoreşti şi de stabilirea unor reguli de funcţionare a acestora. Astfel, regulile de organizare şi funcţionare a instanţelor judecãtoreşti sunt adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124-126 din Constituţie, care cuprind principiile generale potrivit cãrora se organizeazã instanţele judecãtoreşti şi se realizeazã justiţia, legiuitorul constituant lãsând la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanţelor judecãtoreşti.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având urmãtorul cuprins: "(1) Judecãtoriile sunt instanţe fãrã personalitate juridicã, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1".
Normele din Constituţie pretins încãlcate sunt urmãtoarele: art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la valorile şi principiile pe care se fundamenteazã statul român, ale art. 2 alin. (2) privind interdicţia de exercitare a suveranitãţii în nume propriu, ale art. 16 alin. (2) potrivit cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 21 alin. (1) care garanteazã oricãrei persoane accesul liber la justiţie, ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", ale art. 73 alin. (3) care enumerã domeniile reglementate prin lege organicã, ale art. 124 - "Înfãptuirea justiţiei", ale art. 126 alin. (1), (2) şi (5) referitoare la instanţele judecãtoreşti şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind principiul prioritãţii tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementãri comunitare obligatorii faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, respectiv obligaţia Parlamentului, a Preşedintelui României, a Guvernului şi a autoritãţilor judecãtoreşti de a garanta ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderãrii şi a celor ce decurg din principiul prioritãţii amintit mai sus. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, potrivit cãruia "Fiecare are dreptul sã i se recunoascã personalitatea juridicã, oriunde s-ar afla".
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 855 din 23 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã statutul judecãtorilor este reglementat la nivel constituţional în art. 125, dispoziţii care fac parte din titlul III "Autoritãţile publice", cap. VI "Autoritatea judecãtoreascã", secţiunea 1 "Instanţele judecãtoreşti" (art. 124 - 130). Potrivit art. 125 din Legea fundamentalã, judecãtorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecãtorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcţia de judecãtor este incompatibilã cu orice altã funcţie publicã sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior. La nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004, potrivit cãreia judecãtorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie sã fie imparţiali.
Aşadar, Curtea a constatat cã statutul judecãtorilor, astfel cum este reglementat la nivel constituţional şi infraconstituţional, este acelaşi, indiferent de instanţa judecãtoreascã în cadrul cãreia aceştia îşi desfãşoarã activitatea. Totodatã, s-a mai reţinut cã hotãrârea judecãtoreascã nu poate fi influenţatã de gradul instanţei judecãtoreşti unde îşi desfãşoarã activitatea judecãtorul care a pronunţat-o, astfel cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, considerând cã hotãrârea pronunţatã de judecãtorie ar fi marcatã de lipsa de personalitate a instanţei.
Având în vedere cã în prezenta cauzã au fost formulate critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare, raportate la aceleaşi norme fundamentale, cele reţinute de Curte cu prilejul pronunţãrii deciziei de mai sus îşi menţin valabilitatea.
În plus, faţã de susţinerile autoarei excepţiei Veronica Vãran, formulate în notele scrise depuse la dosarul cauzei pentru şedinţa de judecatã, referitoare la relaţia dintre personalitatea juridicã a fiinţei umane, pe de o parte, şi, respectiv, lipsa de personalitate juridicã a instanţei şi lipsa rãspunderii juridice a judecãtorului, pe de altã parte, Curtea constatã cã nu le poate reţine. Faptul cã legea care reglementeazã organizarea judiciarã - Legea nr. 304/2004, lege organicã - prevede, la art. 38 alin. (1), cã judecãtoriile sunt instanţe fãrã personalitate juridicã, nu este de naturã a afecta atributul personalitãţii juridice, drept recunoscut, potrivit art. 6 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, fiecãrui persoane. Lipsa personalitãţii juridice a instanţei de judecatã vizeazã caracterul administrativ al activitãţii instituţiei, actele juridice emise de aceasta în exercitarea atribuţiei sale definitorii, aceea de a spune dreptul, conservând trãsãturile caracteristice actelor jurisdicţionale. Totodatã, judecãtorilor care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul judecãtoriei li se aplicã, şi sub aspectul rãspunderii juridice şi al sancţiunilor, aceleaşi reglementãri ca şi celorlalţi judecãtori de la celelalte instanţe, fãrã nicio deosebire determinatã de lipsa personalitãţii juridice a judecãtoriei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Veronica Vãran şi Eleonora Simona Lup în Dosarul nr. 6.703/30/2009 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
