Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 108 din 13 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 444 din 8 septembrie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale <>art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea în Dosarul nr. 5.072/Com/1999 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi comercial.
La apelul nominal rãspunde Marian Tabacutu, în calitate de reprezentant al autorului exceptiei - Societatea Comercialã "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea, lipsind Societatea Comercialã "Siderurgica" - S.A. din Hunedoara şi Regionala C.F. Timişoara, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Societãţii Comerciale "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea arata ca, deşi <>Decretul nr. 465/1979 este abrogat implicit prin prevederile art. 150 din Constituţie, instanta care judeca fondul a obligat societatea comercialã la unele prestaţii în conformitate cu prevederile acestui decret. Se mai arata ca <>Decretul nr. 465/1979 se referã la unitãţile socialiste, care functionau în urma ordinelor primite de la forurile conducatoare. Astãzi aceste unitãţi nu mai exista, iar societãţile comerciale funcţioneazã potrivit legilor economiei de piata, orientandu-se spre acele activitãţi care sunt eficiente şi care aduc profit. În consecinta, se susţine admiterea exceptiei ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile <>Decretului nr. 465/1979 au fost abrogate parţial prin <>Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 , aprobatã prin <>Legea nr. 137/1996 . Întrucât textele criticate au fost abrogate, acestea nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate. În ceea ce priveşte hotãrârile pronunţate de instanţele de judecata, prin care s-a dispus obligarea autorului exceptiei sa execute anumite prestaţii în baza prevederilor abrogate ale acestui decret, acestea pot face obiectul cãilor de atac prevãzute de lege, iar nu al controlului de constitutionalitate. Se solicita respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 5.072/Com/1999, Curtea de Apel Timişoara Secţia contencios administrativ şi comercial a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale <>art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale <>art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora statul trebuie sa asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Prin dispoziţiile legale, a cãror neconstituţionalitate se invoca, se stabilea obligaţia pentru fostele întreprinderi socialiste de a prelua, în cadrul activitãţii de recuperare a resurselor materiale refolosibile, operaţiile de "[...] prelucrarea resturilor metalice, [...] maruntirea acestora în scopul reducerii volumelor de transport şi a spaţiilor de depozitare [...]". Autorul exceptiei considera ca aceste obligaţii, specifice fostelor unitãţi socialiste, nu mai corespund, în ceea ce priveşte o societate comercialã, cerinţelor specializãrii, care presupun dezvoltarea activitãţii pentru obţinerea cu maxima eficienta a produselor finite şi nu pentru recuperarea deşeurilor metalice pe care le preda pentru valorificare la întreprinderi specializate sau otelarii. În fine, se arata ca dispoziţiile art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale <>art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 , care prevãd obligaţia pentru agenţii economici de a face activitãţi pe care în mod normal "le fac societãţile specializate în colectarea materialelor refolosibile şi a fierului vechi", contravenind dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, au fost abrogate implicit potrivit dispoziţiilor art. 150 din Constituţie.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi comercial, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, conform <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, apreciazã ca aceasta este nefondata.
Potrivit <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca <>Decretul nr. 465/1979 a fost expres abrogat prin prevederile <>art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 privind mãsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel, aprobatã prin <>Legea nr. 137/1996 ; se considera însã ca soluţia legislativã cuprinsã în textele criticate pentru neconstituţionalitate a fost reluatã în unele texte ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/1995 , astfel ca, potrivit practicii Curţii Constituţionale, este admisibilã examinarea constituţionalitãţii textelor noului act normativ, care au reluat reglementãrile la care se referã excepţia de neconstituţionalitate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca "prevederile înscrise în art. 7 şi în <>art. 9-12 din Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 îşi regãsesc un temei constituţional în dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. e) din Legea fundamentalã, care obliga statul sa asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic". Se mai arata ca aceasta idee este exprimatã în chiar art. 1 al ordonanţei, în care se prevede "cerinta reintroducerii materialelor supuse colectãrii în circuitul productiv, fãrã risc pentru mediul înconjurãtor şi/sau sãnãtatea populaţiei". Pe de alta parte, potrivit aceluiaşi punct de vedere, "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel cum o impune art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, are în vedere inclusiv punerea în valoare a deşeurilor refolosibile de orice fel şi care fac obiectul reglementãrii cuprinse în <>Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 ". În concluzie, se considera ca "dispoziţiile art. 7 şi <>art. 9-12 din Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 privind mãsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel (aprobatã prin <>Legea nr. 137/1996 ), în contextul evoluţiei legislative [...], se conformeazã întru totul Constituţiei".
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile <>Decretului nr. 465/1979 au fost abrogate prin <>art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 privind mãsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel, astfel ca instanta judecãtoreascã trebuia sa facã aplicarea <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi sa constate ca excepţia de neconstituţionalitate era inadmisibila, la data invocarii sale, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale <>art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor.
Autorul exceptiei susţine ca prevederile art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale <>art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta priveşte dispoziţii legale preconstitutionale, cuprinse într-un decret al fostului Consiliu de Stat, şi anume <>Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, dispoziţii care au fost abrogate expres anterior formularii exceptiei prin <>Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 privind mãsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 august 1995, aprobatã prin <>Legea nr. 137 din 28 octombrie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996. Având în vedere ca dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au fost abrogate expres prin <>Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 , în cauza se pune problema inadmisibilitatii exceptiei de neconstituţionalitate, în raport cu dispoziţiile cuprinse în <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". De altfel, în lumina prevederilor alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta însãşi ar fi trebuit sa respingã, prin încheiere motivatã, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
În consecinta, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã este inadmisibila şi urmeazã sa fie respinsã ca atare.
Curtea Constituţionalã nu poate retine teza potrivit cãreia ar fi trebuit sa procedeze la soluţionarea pe fond a exceptiei ridicate, sub cuvânt ca unele dintre dispoziţiile abrogate ale <>Decretului nr. 465/1979 au fost reluate în <>Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 .
Este adevãrat ca în jurisprudenta sa Curtea a admis ca se poate pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care priveau texte de lege care, ulterior ridicãrii exceptiei, au fost modificate. Astfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, s-a stabilit ca "În cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii". Aceasta soluţie de principiu a fost menţinutã şi prin Decizia nr. 7 din 24 ianuarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, precum şi prin Decizia nr. 47 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 9 iunie 1999.
Curtea constata însã ca aceasta soluţie nu se poate aplica şi în cazurile în care dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au fost abrogate expres, întrucât examinarea în acest caz a constituţionalitãţii dispoziţiilor noi cuprinse în actul normativ abrogator, chiar dacã acestea ar prezenta unele asemanari cu cele abrogate, ar echivala cu ridicarea din oficiu de cãtre Curtea Constituţionalã a exceptiei de neconstituţionalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de autorul exceptiei, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, din care rezulta ca excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate numai în fata instanţelor judecãtoreşti şi numai de cãtre pãrţi sau, din oficiu, de cãtre instanta de judecata.
De asemenea, soluţia inadmisibilitatii exceptiei de neconstituţionalitate se întemeiazã şi pe prevederile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care nu permit Curţii Constituţionale sa se pronunţe asupra modului de interpretare şi aplicare a legii. Or, problema stabilirii corecte a temeiului juridic al cererii de chemare în judecata fiind o problema de interpretare şi aplicare a legii, revine instanţei de judecata, iar nu Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale <>art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea în Dosarul nr. 5.072/Com/1999 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi comercial.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 iunie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
