Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 108 din 11 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si a dispozitiilor art. 2 pozitia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 498/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 7 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi a dispoziţiilor art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , excepţie ridicatã de Antonia Szigyarto în Dosarul nr. 7.355/2003 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezentat autorul excepţiei, prin avocat Dan C. Stegãroiu, şi primarul municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic Teodor Sârb, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã excluderea de sub controlul Curţii Constituţionale a actelor normative inferioare legii înlãturã posibilitatea exercitãrii controlului de constituţionalitate asupra acestor acte normative, fapt ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţia republicatã, potrivit cãruia, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Astfel, în cazul în speţã, deşi <>art. 2 din Legea nr. 10/2001 enumerã actele normative în baza cãrora legiuitorul a considerat cã imobilele au fost preluate abuziv, prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , care aprobã Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 , tocmai aceste acte sunt considerate a fi titluri valabile pentru preluarea acestor imobile.
Cu privire la <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 , aratã cã acesta contravine art. 16 alin. (1), art. 21 şi 41 din Constituţie, deoarece îi înlãturã pe foştii proprietari de la beneficiul prevederilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , instituind astfel privilegii pentru chiriaşi. Reprezentantul primarului municipiului Cluj-Napoca solicitã respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , arãtând cã, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe [...]".
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 , pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã, arãtând cã este dreptul legiuitorului de a hotãrî asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea statului, astfel cã mãsurile reparatorii prevãzute de textul criticat nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.355/2003, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi a dispoziţiilor art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , excepţie ridicatã de Antonia Szigyarto.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie privilegii pentru chiriaşi. De asemenea, se susţine cã sunt încãlcate şi dispoziţiile constituţionale privind accesul la justiţie, întrucât, aratã autorul excepţiei, "pe aceastã cale, se anuleazã beneficiul prevederii art. 46 alin. (2) şi <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ". Şi, în fine, este invocatã încãlcarea art. 41 din Constituţie, deoarece "opereazã o nouã expropriere în favoarea chiriaşilor fãrã a fi vorba de o cauzã de utilitate publicã".
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , autorul excepţiei nu formuleazã o motivare coerentã, ci raporteazã aceastã motivare la prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, privind competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona excepţiile privind dispoziţiile unei legi sau ordonanţe.
Instanţa de judecatã apreciazã cã prevederile art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 sunt constituţionale, "întrucât legalitatea aplicãrii unei dispoziţii se raporteazã la respectarea condiţiilor stabilite de actul normativ care cuprinde acea dispoziţie".
De asemenea apreciazã cã şi dispoziţiile <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale, întrucât restituirea în naturã a imobilului fostului proprietar ar echivala cu o expropiere a actualului proprietar, care a dobândit imobilul în baza <>Legii nr. 112/1995 .
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, asupra legalitãţii acestora urmând a se pronunţa instanţele judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte critica <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 , aratã cã textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale. <>Legea nr. 10/2001 , prin art. 46 alin. (4), dã posibilitatea fostului proprietar de a introduce acţiune în constatare a nulitãţii absolute, dacã considerã cã actele juridice de înstrãinare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii lor. Dispoziţia criticatã nu este decât o aplicare a prevederilor constituţionale potrivit cãrora "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege."
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, aratã cã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, fiind de competenţa instanţelor judecãtoreşti. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 , aratã cã dispoziţiile criticate se referã la douã situaţii distincte ce creeazã premisele unui tratament juridic diferit, astfel cã nu este încãlcat principiul egalitãţii în drepturi şi nici prevederile constituţionale referitoare la garantarea proprietãţii private.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi dispoziţiile art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 .
Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi ale art. 41 din Constituţia României, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul urmãtoare:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au fost aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498 din 18 aprilie 2003 .
Dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia republicatã prevãd în mod expres şi limitativ competenţa Curţii Constituţionale în materia controlului concret de constituţionalitate, în sensul cã aceasta "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti [...]".
<>Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, reluând aceastã dispoziţie constituţionalã, precizeazã competenţa Curţii de a "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei".
Din examinarea dispoziţiilor alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, rezultã cã excepţiile de neconstituţionalitate contrare prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol sunt inadmisibile, astfel cã trebuia sã fie respinse chiar de instanţa judecãtoreascã printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
Întrucât în cauzã instanţa sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , nu a aplicat dispoziţiile <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, revine Curţii Constituţionale sã constate cã actele criticate nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, astfel cã excepţia urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã.
II. Curtea urmeazã a exercita controlul de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 , a cãror redactare este urmãtoarea:
- Art. 18: "Mãsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în urmãtoarele cazuri: [...]
d) imobilul a fost înstrãinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului."
Analizând criticile de neconstituţionalitate cu privire la aceste dispoziţii, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã.
Dispoziţiile <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, deoarece posibilitatea vânzãrii cãtre chiriaşi a locuinţelor ce nu se restituie în naturã foştilor proprietari constituie recunoaşterea, prin lege, a unui drept subiectiv, înlãturându-se astfel discriminarea anterioarã, când un asemenea drept era recunoscut numai chiriaşilor din locuinţele construite din fondurile statului.
Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, ca, de exemplu, în <>Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, a statuat cã o lege care dispune retrocedarea unor imobile nu poate sã nu porneascã de la premisa cã bunurile ce se restituie sau pentru care se plãtesc despãgubiri au aparţinut statului.
Tocmai de aceea - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 73/1995 - trebuie sã se recunoascã dreptul de a hotãrî neîngrãdit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în patrimoniul sãu în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentã în momentul dobândirii lor, precum şi de a stabili modul în care - prin restituire în naturã, prin plata unor despãgubiri sau în orice altã modalitate - foştii proprietari sau moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Considerentele din aceste decizii sunt valabile şi în prezenta cauzã, neexistând temeiuri de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
Aceastã prerogativã a statului este pe deplin compatibilã cu competenţa instanţelor judecãtoreşti de a stabili, în fiecare caz, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 şi 126 din Constituţie.
Aşa fiind, nu are nici un temei afirmaţia autorului excepţiei potrivit cãreia aceastã posibilitate a cumpãrãrii de cãtre chiriaşi a locuinţelor nerestituite în naturã constituie o "expropiere" în favoarea chiriaşilor, deoarece nu are nici o legãturã cu cauzele de utilitate publicã avute în vedere de Constituţie cu referire la condiţiile exproprierii [art. 44 alin. (3)], dat fiind cã obiectul legii este cu totul altul decât exproprierea.
Şi, în fine, nu este întemeiatã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile criticate ar crea "privilegii" pentru chiriaşi. În jurisprudenţa sa Curtea a reţinut în mod constant cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 poziţia 2.1 lit. A din Normele metodologice de aplicare unitarã a <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 , excepţie ridicatã de Antonia Szigyarto în Dosarul nr. 7.355/2003 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
