Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 107 din 9 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 30 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul acesteia nr. 11.831/63/2010, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 873D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã faţã de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, fãcând referire la Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 11.831/63/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicatã de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, din oficiu, cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii privind decizia de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã legea criticatã aduce atingere modalitãţii în care legea anterioarã a constituit dreptul la pensie, cu consecinţe drastice asupra cuantumului pensiei. Aşa fiind, este încãlcat principiul neretroactivitãţii legii civile, întrucât noua reglementare se aplicã unei situaţii juridice nãscute anterior, deoarece nu afecteazã numai cuantumul prestaţiilor ce vor fi plãtite contestatoarei în viitor, ci chiar tipul de pensie acordat acesteia, drept nãscut sub imperiul legii vechi şi asupra cãruia nu s-ar putea extinde prevederile reglementând modalitatea de calcul din noua lege. De asemenea, aratã cã decizia de pensionare reprezintã un titlu de creanţã asupra statului, precum şi faptul cã partea necontributivã a pensiei de serviciu constituie o compensaţie acordatã pentru a contrabalansa interdicţiile şi îngrãdirile unor categorii socio-profesionale cu un statut special. Prin urmare, având în vedere raţiunile ce au stat la baza recunoaşterii acestei compensaţii, statul nu are posibilitatea de a interveni ulterior pe cale legislativã pentru anihilarea unei pensii speciale aflatã în platã, întrucât, la momentul acordãrii acesteia, nu a fost condiţionatã de existenţa resurselor financiare ale statului.
În acelaşi context, aminteşte cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pensia reprezintã un "bun", intrând astfel în sfera de protecţie a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, afectarea cuantumului pensiei prin recalculare dobândeşte semnificaţia unei încãlcãri a dreptului de proprietate privatã.
În sfârşit, susţine cã Legea nr. 119/2010, prin modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie, creeazã, cu ocazia recalculãrii, o discriminare între militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor şi ceilalţi beneficiari de pensii speciale, datoritã folosirii unui stagiu complet de cotizare diferit, cu mult mai redus în favoarea militarilor, cãrora li s-a pãstrat stagiul complet reglementat anterior, faţã de ceilalţi beneficiari ai pensiei de serviciu, de exemplu faţã de grefieri, care aveau anterior un stagiu complet de 25 de ani sau folosirea unor venituri diferite luate în calcul.
În acest sens, aratã cã persoanele prevãzute la art. 1 lit. a) şi b) din lege se bucurã de un mod de recalculare a pensiei mai avantajos în raport cu celelalte categorii de persoane prevãzute de art. 1, prin aceea cã punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective. Din contrã, pentru celelalte categorii socio-profesionale, stagiul complet de cotizare este calculat în funcţie de data naşterii, aşa cum se prevede în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi nu pot fi dovedite se utilizeazã salariul minim pe ţarã, aşa cum prevede art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Se susţine cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã.
De asemenea, invocã dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin Hotãrârea din 28 mai 1985 pronunţatã în Cauza Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, Hotãrârea din 15 iunie 1999 pronunţatã în Cauza Domalewski împotriva Poloniei, Hotãrârea din 26 noiembrie 2002 pronunţatã în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotãrârea din 12 octombrie 2004 pronunţatã în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotãrârea din 5 martie 2009 pronunţatã în Cauza Sandra Jankovi─c împotriva Croaţiei şi Hotãrârea din 28 aprilie 2009 pronunţatã în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
În jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la conformitatea actului normativ criticat în raport cu prevederile Constituţiei referitoare la dreptul de proprietate şi principiul neretroactivitãţii legii civile. Astfel, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţã, cã pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În privinţa pretinsei încãlcãri a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 1.380 din 18 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011, prilej cu care a reţinut cã stabilirea stagiilor de cotizare şi a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevãzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, ţinând cont de particularitãţile activitãţii desfãşurate de cãtre acestea, reglementeazã reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
Prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea, în privinţa cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a statuat cã aceştia au beneficiat şi continuã sã beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activitãţii desfãşurate, care creeazã condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vãtãmare corporalã şi chiar de ameninţare a vieţii. Principiul egalitãţii, aşa cum s-a arãtat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivã, situaţii obiectiv diferite justificã şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Mai mult, pentru raţiuni ce vizeazã uniformitatea reglementãrii în domeniul pensiilor, art. 8 din anexa la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei şi bãrbaţi, în acord cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi care, dupã anul 2015, în privinţa femeilor, gradual pânã în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bãrbaţilor, respectiv de 35 de ani. Însã art. 8 alin. (3) din aceeaşi anexã prevede cã se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în mãsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privinţa persoanelor prevãzute de art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, şi al personalului care funcţioneazã în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecinţã, rezultã cã, de principiu, în privinţa grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datoritã numãrului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privinţa lor se va putea aplica acest text legal.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De altfel, Curtea observã cã în cauza pendinte contestatorul a deţinut calitatea de executor judecãtoresc pânã în anul 1996, când s-a pensionat pentru limitã de vârstã, nebeneficiind la data respectivã de pensie de serviciu. Potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în vigoare la data pensionãrii contestatorului, statutul executorilor judecãtoreşti era reglementat de art. 138-139 din Titlul VIII - Personalul auxiliar de specialitate, economic, administrativ şi de serviciu al legii amintite. Ulterior, statutul executorilor judecãtoreşti a fost reglementat prin Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti potrivit cãreia aceştia sunt învestiţi sã îndeplineascã un serviciu de interes public. Odatã cu intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, contestatorul a beneficiat, potrivit art. 68 din lege, de pensia de serviciu, iar drepturile cuvenite acestuia au fost recalculate succesiv, cuantumul pensiei sale ajungând la suma de 1.783 lei. În urma apariţiei Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, pensia contestatorului a fost recalculatã, cuantumul acesteia fiind redus de la 1.783 lei la 1.128 lei. Prin urmare, Curtea observã cã încã de la momentul deschiderii drepturilor de pensie contestatorul nu beneficia de pensie de serviciu, şi dupã cum transformarea acesteia în pensie de serviciu nu a fost contrarã dispoziţiilor din Constituţie invocate în prezenta excepţie de neconstituţionalitate, nici revenirea la pensia de drept comun nu poate fi supusã unor asemenea critici de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul acesteia nr. 11.831/63/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
