Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 107 din 13 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 21 august 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Francisc Zavoda şi Maria Terezia Zavoda în Dosarul nr. 9.101/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde Tudor Bogdan Teodorescu şi avocat Mirela Elian pentru Francisc Zavoda. Lipseşte Maria Terezia Zavoda, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autorilor exceptiei solicita admiterea acesteia, arãtând ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor art. 114 alin. (4), al art. 51, al art. 72 alin. (3) lit. k), al art. 49 alin. (1) şi al art. 16 alin. (1) din Constituţie, neavând drept scop protecţia chiriaşilor, ci evacuarea lor din spaţiile în care au trãit şi în care au investit. În sustinere, depune note scrise.
Tudor Bogdan Teodorescu solicita respingerea exceptiei, precizând ca autorii exceptiei au fost puşi în întârziere înainte de introducerea acţiunii în evacuare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor unor articole din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 224/1999, statuand ca textele criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile ordonanţei, în ansamblul ei, acestea nu contravin prevederilor constituţionale, ci, dimpotriva, ele au scopul de a asigura o protecţie chiriaşilor din imobilele restituite foştilor proprietari.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 9.101/1999, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Francisc Zavoda şi Maria Terezia Zavoda.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia contesta constituţionalitatea ordonanţei în întregul ei, considerând ca prevederile sale "contravin dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, art. 54, art. 114 alin. (4) şi art. 128 din Constituţie, precum şi principiilor cuprinse în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile ordonanţei criticate nu se incalca principiile şi drepturile constituţionale garantate prin art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, 54, art. 114 alin. (4) şi art. 128. Instanta apreciazã totuşi ca "pentru unele situaţii juridice prevãzute de lege se puteau gãsi şi alte rezolvari ce ar fi putut fi soluţii mai bune".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile acesteia au menirea de a asigura protecţie chiriaşilor din imobilele restituite foştilor proprietari. Urgenta reglementãrii a fost determinata atât de necesitatea de a soluţiona situaţiile litigioase apãrute ca urmare a aplicãrii <>Legii nr. 112/1995 , cat şi de faptul ca la data de 18 aprilie 1999 expira termenul prevãzut de <>Legea nr. 17/1994 .
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999. Autorii exceptiei considera ca aceasta contravine, în primul rând, dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, referitoare la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta.
În conformitate cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament". Autorii exceptiei susţin ca nu pot fi considerate cazuri excepţionale reglementarea încheierii şi derulãrii contractelor de închiriere, modificarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, reglementarea schimbului obligatoriu de locuinta, redefinirea instituţiei ordonanţei preşedinţiale, regimul probatiunii în dreptul civil, dar recunosc ca "singura împrejurare care putea justifica adoptarea unei ordonanţe de urgenta era încetarea efectelor <>Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative".
I. Examinând, sub acest prim aspect, excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptatã cu respectarea cerinţelor art. 114 alin. (4) din Constituţie. Cazul excepţional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanţe a fost necesitatea reglementãrii de urgenta a prelungirii contractelor de închiriere, a cãror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform <>Legii nr. 17/1994 , tergiversarea reglementãrii putând crea conflicte sociale. Ordonanta are ca scop protecţia chiriaşilor prin: prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioada de 5 sau 3 ani, dupã caz, asigurarea stabilitatii, în viitor, a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi crearea unor garanţii impotriva unei evacuari abuzive, precum şi a unui drept de preemţiune în cazul în care proprietarul intenţioneazã sa vândã locuinta. Capitolul II al ordonanţei reglementeazã schimbul obligatoriu de locuinţe, cuprinzând dispoziţii menite sa asigure atât exercitarea de cãtre proprietari a prerogativelor dreptului de proprietate, cat şi exercitarea dreptului chiriaşilor la o locuinta salubra şi având dependintele strict necesare. Capitolul III al aceleiaşi ordonanţe reglementeazã modul de stabilire şi de plata a chiriei, modalitãţile de negociere a noului cuantum al acesteia şi norme de protecţie a chiriaşului cu privire la nivelul chiriei, care nu poate depãşi 25% din venitul lunar pe familie, în cazul în care acest venit este sub nivelul salariului mediu pe economie. Ordonanta reglementeazã şi aspecte privind modificarea şi revizuirea chiriei în condiţiile creşterii ratei inflaţiei, fiind interzisã expres rezilierea contractului sau evacuarea chiriaşului pentru motivul ca acesta nu este de acord cu majorarea chiriei. Capitolul IV cuprinde dispoziţii finale privind soluţionarea litigiilor dintre chiriaşi şi proprietari, drepturile chiriaşilor care au fãcut îmbunãtãţiri necesare şi utile locuinţei, precum şi alte dispoziţii.
Curtea observa ca reglementarea de urgenta a acestor raporturi juridice dintre proprietari şi chiriaşi se impunea nu numai sub aspectul prelungirii contractelor de închiriere, astfel cum au susţinut în motivarea exceptiei autorii acesteia, ci şi sub celelalte aspecte reglementate de ordonanta. Prin urmare, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
De altfel, la aceeaşi soluţie, de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, se ajunge şi pe baza argumentelor înfãţişate în opinia separatã formulatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o menţin şi în cauza de fata.
II. Autorii exceptiei considera ca prevederile ordonanţei contravin şi dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, 54 şi 128, care au urmãtoarea redactare:
- art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã.";
- art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";
- art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- art. 22 alin. (1): "Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.";
- art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.";
- art. 49 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi.";
- art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Autorii exceptiei au mai invocat şi încãlcarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi totodatã violarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte".
Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca referirile autorilor exceptiei la art. 4 alin. (2), la art. 49 alin. (1) şi la art. 54 din Constituţie sunt nerelevante, întrucât prin nici o dispoziţie a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu se reglementeazã raporturi juridice prin care sa se creeze discriminãri între cetãţeni pe criterii de rasa, naţionalitate, origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã. De asemenea, nu sunt puse în discuţie restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale şi nici exercitarea cu buna-credinţa a unor asemenea drepturi sau libertãţi.
Cu privire la susţinerea ca prin aceeaşi ordonanta a fost încãlcat principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine ca dispoziţiile ordonanţei nu contravin acestui principiu, deoarece, asa cum a stabilit în mod constant în jurisprudenta sa, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalitãţii şi nediscriminarii exista atunci când se aplica tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabila, sau dacã exista o disproportie între scopul urmãrit prin tratament inegal şi mijloacele folosite.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Curtea considera ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece prin ordonanta supusã controlului de constitutionalitate Guvernul a avut în vedere tocmai apãrarea drepturilor fundamentale ale omului, ratiunea adoptãrii ordonanţei fiind protecţia chiriaşilor şi prelungirea contractelor de închiriere.
Pentru aceleaşi considerente Curtea retine ca nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Constituţie, prin care este consacratã obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent.
Curtea constata, de asemenea, ca nu sunt întemeiate nici criticile privind încãlcarea art. 128 din Constituţie, referitor la folosirea cãilor de atac, deoarece, potrivit ordonanţei criticate, pãrţile interesate pot exercita calea de atac a recursului în condiţiile reglementate prin ordonanta, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Observând ca prin <>Ordonanta de urgenta nr. 40/1999 Guvernul nu a contravenit acestor dispoziţii constituţionale, invocate de autorii exceptiei, Curtea retine ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 51 din Legea fundamentalã, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, întrucât prevederile acesteia au fost respectate. Îndatorirea fundamentalã a cetãţenilor de respectare a legilor nu este de natura sa împiedice Guvernul sa adopte soluţii diferite de reglementãrile anterioare.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Francisc Zavoda şi Maria Terezia Zavoda în Dosarul nr. 9.101/1998 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 iunie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
