Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 105 din 14 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Touring Europabus România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.087/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspunde partea Autoritatea Naţionalã pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prin consilier juridic Cristina Elena Creţu, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţii prezente pentru a-şi exprima punctul de vedere faţã de excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Aceasta solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã în acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 880 din 16 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007. Întrucât, faţã de cauza examinatã în precedent, nu au intervenit elemente noi, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţate de Curte cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în prezentul dosar. Depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, indicând, în sprijinul opiniei sale, <>Decizia nr. 880/2007 , prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalitãţii textului de lege criticat.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.087/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 48^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor." Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Touring Europabus România" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect plângerea împotriva Deciziei nr. 428/EI din 12 februarie 2006, emisã de Preşedintele Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prin care a fost obligatã la efectuarea plãţilor anticipate în contul tarifului de monitorizare pentru anul 2007. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2), potrivit cãrora sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale. Aceasta, deoarece orice persoanã care are calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştal are obligaţia de a plãti "sume exorbitante în avans, pentru anul urmãtor, pentru o activitate din care nu s-a obţinut niciun profit sau pe care nu a practicat-o, fiind doar în obiectul de activitate". În plus, se susţine cã "este neconstituţional sã taxezi ceea ce nu este venit", mai ales în condiţiile în care furnizorul - în speţã, autorul excepţiei - nu are ca obiect al activitãţii de bazã prestarea de servicii poştale. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã reglementarea cuprinsã în <>art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 este în concordanţã cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, neîncãlcându-se principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul, în argumentarea punctului sãu de vedere, menţioneazã cã nu se poate reţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 , care reglementeazã tariful de monitorizare anual, faţã de prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât acesta nu poate fi asimilat taxelor sau impozitelor, având altã naturã juridicã. Indicã, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 517 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 noiembrie 2005. Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, considerã cã dispoziţiile <>art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 sunt constituţionale. Este indicatã <>Decizia nr. 43/2003 prin care Curtea Constituţionalã a reţinut, de principiu, cã este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind, astfel, "legislator pozitiv". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivãrii autorului, dispoziţiile "<>art. 48^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 591/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 octombrie 2002. Din motivarea excepţiei rezultã, însã, cã textul legal vizat de autorul excepţiei este, în realitate, doar alin. (1) al art. 48^1 din ordonanţã, introdus prin <>art. II pct. 5 din Legea nr. 239/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005. De asemenea, Curtea constatã cã, anterior sesizãrii sale, <>art. 48^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 a fost modificat şi completat prin <>art. III pct. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 octombrie 2006. Prin urmare, dispoziţiile art. 48^1 alin. (1) din ordonanţa criticatã au, în prezent, urmãtoarea redactare: "(1) Orice persoanã care are calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştale are obligaţia de a plãti cãtre ANRC un tarif de monitorizare anual, în condiţiile prevãzute de prezentul capitol, din momentul dobândirii calitãţii de furnizor şi pânã la încetarea acestei calitãţi". Autorul excepţiei considerã cã textul de lege menţionat încalcã dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale." Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã, prin <>Decizia nr. 880 din 16 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007, Curtea a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate similarã celei de faţã, excepţie invocatã de acelaşi autor într-o altã cauzã aflatã pe rolul aceleiaşi instanţe de judecatã, cauzã prin care solicita, de asemenea, anularea unei decizii a ANRC. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţã, cã tariful de monitorizare anual nu reprezintã o sarcinã fiscalã în sensul de impozite sau de taxe ce constituie venituri la bugetul de stat, ci reprezintã o platã legalã pentru activitatea de supraveghere şi control al pieţei comunicaţiilor electronice, desfãşuratã de Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei; sumele încasate din tariful de monitorizare anual datorat se reţin integral ca venituri proprii extrabugetare, cu titlu permanent la dispoziţia Autoritãţii, şi sunt folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii. În plus, Curtea Constituţionalã a reţinut cã, potrivit <>art. 48^5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 , furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizorii de servicii poştale pot solicita, în vederea determinãrii tarifului, luarea în considerare a veniturilor rezultate din furnizarea respectivelor servicii în locul cifrei de afaceri, fiind obligaţi, în acest sens, sã ţinã contabilitatea în mod distinct în ceea ce priveşte veniturile obţinute din prestarea acestor activitãţi. Aşa fiind, pentru raţiuni de identitate dintre textul de lege examinat cu prilejul pronunţãrii deciziei amintite şi cel supus controlului în prezenta cauzã, pe de o parte, şi criticile de neconstituţionalitate formulate, pe de altã parte, Curtea constatã cã şi în acest dosar se impune aceeaşi soluţie de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Touring Europabus România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.087/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 februarie 2008.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
