Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 104 din 28 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele masuri referitoare la organizarea activitatii de punere in executare a creantelor apartinand institutiilor de credit si institutiilor financiare nebancare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 29 mai 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Sorin Virgil Vamos în Dosarul nr. 1.403/33/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.598D/2012.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013, când, în temeiul art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi al art. 14 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 februarie 2013.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 31 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.403/33/2012, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Sorin Virgil Vamos într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de respingere a cererii de numire în funcţia de executor judecătoresc şi numirea în această funcţie, fără concurs şi fără plata niciunei taxe, a autorului excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că acordarea dreptului de a fi numiţi în funcţia de executor judecătoresc, la cerere, fără susţinerea unui examen, în condiţiile întrunirii cerinţelor prevăzute în acelaşi act normativ, doar executorilor bancari înregistraţi la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, cu excluderea executorilor bancari care, îndeplinind aceleaşi cerinţe legale, au fost înregistraţi în această profesie după data de 31 mai 2011, îngrădeşte dreptul la muncă al acestora din urmă şi îi discriminează în raport cu cei dintâi, întrucât cerinţele de admitere în profesia de executor bancar şi procedura urmată au fost aceleaşi şi pentru executorii bancari înregistraţi la Ministerul Justiţiei după data specificată în textul criticat, iar, prin desfiinţarea corpurilor de executori bancari, cei ce nu au dreptul de a depune cerere de numire în funcţia de executor judecătoresc îşi pierd, de fapt, locurile de muncă.
Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosarul cauzei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 16 decembrie 2011, care au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "(1) Executorii înregistraţi în condiţiile legii la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care desfăşoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puţin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiţi, la cerere, în funcţia de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condiţiile generale prevăzute la art. 15 lit. a)-f) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată."
Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 41 cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii, precum şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că impunerea termenului de 31 mai 2011, ca dată până la care executorii bancari ar fi trebuit să fie înregistraţi ca ocupând această funcţie la Ministerul Justiţiei pentru a putea fi numiţi, la cerere, fără concurs, în funcţia de executor judecătoresc, reprezintă opţiunea legiuitorului, care, în exercitarea atribuţiilor sale, poate reglementa astfel de termene.
Desigur, o atare opţiune legislativă determină eo ipso aplicarea unui tratament juridic diferenţiat persoanelor care intră sub incidenţa acestor termene faţă de cele care nu s-ar încadra în acestea. Curtea reţine că reglementarea unui termen, a unei date-limită, reprezintă un element obiectiv în justificarea unei anumite optici a legiuitorului. Însă, o limită temporară astfel impusă trebuie să fie rezonabilă prin natura sa. În cazul de faţă, legiuitorul a optat pentru transformarea executorilor bancari în executori judecătoreşti, la cerere, doar în privinţa acelor executori bancari care au îndeplinit această activitate cel puţin 6 luni. Numai aceştia au opţiunea de a deveni executori judecătoreşti definitivi sau stagiari, după caz. Aşadar, Curtea constată că fixarea acestei date-limită pentru 31 mai 2011 are o justificare rezonabilă.
De asemenea, Curtea reţine că termenul criticat este unul de decădere, fiind considerat oportun în vederea corelării dispoziţiilor Legii nr. 287/2011 şi cu procedura de legiferare. De altfel, Curtea observă că propunerea legislativă privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare a fost înregistrată la Biroul Permanent al Senatului la data de 21 aprilie 2010, fiind respinsă de către Senat, ca primă Cameră sesizată, la 16 noiembrie 2010 şi adoptată de către Camera Deputaţilor, ca şi Cameră decizională, la 22 noiembrie 2011. De asemenea, Legea nr. 287/2011 a fost promulgată de către Preşedintele României, prin Decretul nr. 965/2011 din 14 decembrie 2011. În acest fel, legiuitorul a impus ca executorul bancar care vrea să devină executor judecătoresc să fi avut o vechime în activitate de cel puţin 6 luni până la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011, aspect ce rezultă în mod implicit din desfăşurarea în timp a procedurii legislative.
Curtea reţine, totodată, că, prin Decizia nr. 938 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 17 decembrie 2012, a statuat că acest termen nu vizează aspecte ce ţin de aplicarea Legii nr. 287/2011, ci reprezintă data până la care statutul profesional al persoanelor aparţinând corpurilor executorilor organizate în cadrul instituţiilor de credit şi al celor financiare nebancare este avut în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului acestora de a deveni executori judecătoreşti, la cerere, fără susţinerea unui examen. Curtea a reţinut, totodată, că acest termen nu are legătură cu data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 şi nici cu termenul de decădere de 3 luni, reglementat la art. 1 alin. (3), în care poate fi valorificat acest drept.
De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, a statuat că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. De altfel, Curtea reţine că foştii executori bancari, care nu au beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 287/2011, au dreptul de a deveni executori judecătoreşti potrivit procedurii reglementate prin dispoziţiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011.
Pentru aceste motive, Curtea nu poate reţine încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 16 şi 41 din Constituţie şi nici a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Sorin Virgil Vamos în Dosarul nr. 1.403/33/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
