Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 103 din 6 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 103 din 6 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 372 din 27 aprilie 2018

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │                  │
│Marian Enache      │- preşedinte      │
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │- judecător       │
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │- judecător       │
│Varga Attila       │-                 │
│Afrodita Laura     │magistrat-asistent│
│Tutunaru           │                  │
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 6.435/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.000D/2016.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 22 februarie 2018, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ocazie cu care Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, potrivit art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a dispus amânarea pronunţării pentru data de 6 martie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
                                 CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.435/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din Codul penal.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară. Astfel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 128 din 10 martie 2015, paragraful 23, înregistrarea şedinţelor de judecată are drept scop înfăptuirea unui act de justiţie transparent şi realizarea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public. Totodată, prin Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008, instanţa de contencios constituţional a arătat că legiuitorul constituant a înţeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societăţii care să vegheze la aplicarea legii şi la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, printre care şi dreptul la un proces echitabil.
    5. În lumina acestui din urmă drept, jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg a stabilit că este necesar să existe un echilibru la nivel procedural între procuror şi parte, care se traduce prin principiul egalităţii armelor.
    6. Având în vedere aceste argumente, autorul excepţiei apreciază că prevederea cuprinsă în art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală referitoare la posibilitatea obţinerii doar de către părţi a copiei electronice a înregistrării şedinţei de judecată, creează o discriminare nejustificată între procuror şi părţi şi înfrânge principiul egalităţii armelor, împiedicând exercitarea deplină a atribuţiilor stabilite de art. 131 alin. (1) din Constituţie în sarcina Ministerului Public, copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată reprezentând un instrument necesar pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuţii.
    7. În concluzie, autorul excepţiei apreciază că procurorul trebuie să aibă, în egală măsură cu părţile, dreptul de a obţine copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată la care participă.
    8. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi dispoziţiile legale criticate contravin rolului constituţional al Ministerului Public consacrat de art. 131 din Legea fundamentală. Dispoziţiile constituţionale instituie atribuţii cu caracter de generalitate care sunt concretizate detaliat, după caz, prin legi organice sau ordinare. De aceea, formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate îndeplini rolul de reprezentant al interesului social, general şi public sunt detaliate în art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În consecinţă, este nejustificată limitarea adusă de textul de lege, care conferă doar părţilor (de remarcat şi excluderea persoanei vătămate prin această dispoziţie legală) dreptul de a obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, faptul că procurorului nu-i este recunoscută posibilitatea obţinerii unei copii electronice a înregistrării şedinţei de judecată nu constituie un motiv de neconstituţionalitate din perspectiva art. 21 alin. (3) şi art. 131 din Legea fundamentală.
    11. Asemeni celorlalţi participanţi la procesul penal, procurorul de şedinţă poate contesta conţinutul notelor grefierului, obligând astfel instanţa să le verifice prin comparaţie cu conţinutul înregistrărilor şi să dispună, dacă este cazul, completarea sau rectificarea lor - art. 369 alin. (5) din Codul de procedură penală. Or, într-o asemenea situaţie procurorul va cunoaşte în mod implicit conţinutul înregistrării şedinţei de judecată.
    12. Pe de altă parte, spre deosebire de părţi - în privinţa cărora desfăşurarea procesului penal reclamă, ca regulă, numai citarea legală a acestora la proces, nu şi participarea lor personală la termenul de judecată -, participarea procurorului la judecată este obligatorie în toate cazurile, în conformitate cu art. 353 alin. (9) şi art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, lipsa acestuia fiind sancţionată cu nulitatea absolută - art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Or, participând în mod obligatoriu la judecată, procurorul de şedinţă are la orice termen posibilitatea de a cunoaşte conţinutul dezbaterilor, respectiv susţinerile fiecărui participant la proces, şi poate deci contesta notele grefierului pe baza constatărilor sale personale.
    13. Aşadar, din coroborarea prevederilor legale mai sus menţionate rezultă că diferenţa de tratament între procuror şi părţi sub aspectul dreptului de a obţine copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată este una justificată, nu constituie o discriminare, nu încalcă principiul egalităţii armelor şi, în fine, nu împiedică realizarea rolului constituţional al Ministerului Public în procesul penal.
    14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. Astfel, tratamentul diferenţiat instituit în defavoarea procurorului şi în favoarea părţilor nu asigură echilibrul necesar între acuzare şi apărare şi lezează dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii armelor. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul egalităţii armelor reprezintă o garanţie fundamentală a unui proces echitabil şi presupune menţinerea pe tot parcursul acestuia a unui echilibru între părţi şi Ministerul Public (Hotărârea din 30 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Borgers împotriva Belgiei, Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Ankeri împotriva Elveţiei, Hotărârea din 6 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Stankiewicz împotriva Poloniei şi Hotărârea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Cauza Bălaşa împotriva României).
    15. Dispoziţiile de lege criticate determină ruperea echilibrului procesual, fiind înfrânte exigenţele unui proces echitabil, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare şi apărare. În aceste condiţii, procurorul trebuie aibă, în egală măsură cu părţile, dreptul de a obţine copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată la care participă în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite de art. 131 alin. (1) din Constituţie.
    16. În plus, contradictorialitatea, prin natura sa, este ea însăşi o garanţie a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Curtea de la Strasbourg a statuat în jurisprudenţa sa că principiul contradictorialităţii nu priveşte numai părţile între ele, ci şi Ministerul Public sau chiar o altă jurisdicţie independentă, participantă potrivit procedurilor naţionale (Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunţată în Cauza Niederost-Huber împotriva Elveţiei). Limitarea prevăzută de textul legal criticat este neconstituţională, deoarece art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală stabileşte în mod clar şi categoric sfera atribuţiilor procurorului, fără a trimite la cazuri stabilite prin altă lege. Se arată că legiuitorul constituant a înţeles să confere procurorului un rol determinant în reprezentarea intereselor generale ale societăţii, din moment ce a aşezat dispoziţiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la "Autoritatea judecătorească" şi nicio lege organică sau ordinară nu poate să deroge de la textele constituţionale. Procurorul participă în proces şi contribuie la aflarea adevărului, sens în care, în cursul urmăririi penale, strânge şi administrează probe, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului/inculpatului, din oficiu sau la cerere. Textul constituţional, referindu-se la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părţi, el având numai rolul de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuţie astfel de drepturi şi libertăţi. Fiind vorba de un proces penal, este de necontestat că în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, iar, în activitatea judiciară, Constituţia a stabilit acest rol de apărător pentru procuror a cărui participare obligatorie în procesele penale nu poate avea caracter formal. De aceea, este fără îndoială că punerea în imposibilitate a procurorului de a obţine copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată la care participă, în condiţiile textului criticat, afectează ordinea de drept astfel instituită de Constituţie care consacră rolul Ministerului Public.
    17. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că soluţia legislativă consacrată de art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală este neconstituţională, întrucât nu permite desfăşurarea procesului penal cu respectarea principiului egalităţii de arme între acuzare şi apărare, împiedicând exercitarea deplină a rolului constituţional al Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, în activitatea judiciară.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
                                         CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Notele privind desfăşurarea şedinţei de judecată, care au următorul conţinut: "La cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor, cu excepţia situaţiilor în care şedinţa nu a fost publică în tot sau în parte."
    21. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară.
    22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, la cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor. Autorul excepţiei susţine că reglementarea contestată încalcă dreptul la un proces echitabil şi rolul constituţional al Ministerului Public, deoarece procurorul nu poate obţine, asemeni părţilor, o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată.
    23. Curtea constată că o astfel de critică nu poate fi primită, deoarece atât părţile, cât şi procurorul beneficiază de toate garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, putându-şi apăra drepturile şi interesele procesuale sau procedurale, iar aceste garanţii rezultă tocmai din conţinutul alin. (1)-(5) ale art. 369 din Codul de procedură penală. Astfel, şedinţa de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice-audio, fapt ce constituie o obligaţie legală care are ca scop o mai bună administrare a justiţiei, reprezentând obiectivarea modului de desfăşurare a procesului, încheierile de şedinţă redactându-se de către grefier pe baza notelor de şedinţă şi, dacă este cazul, a înregistrărilor. Totodată, pentru a avea materialul documentar necesar desfăşurării ulterioare a procesului penal, în timpul şedinţei, grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului, consemnând toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. Atât procurorul, cât şi părţile pot cere citirea notelor, iar la sfârşitul şedinţei pot primi, la cerere, o copie de pe acestea în vederea conferirii posibilităţii de a le contesta până la termenul următor. Nerespectarea termenului este sancţionată cu decăderea din dreptul de a contesta notele de şedinţă, aceasta fiind sancţiunea de drept comun incidentă în cazul încălcării unui termen în cadrul căruia trebuie exercitat un drept procesual. Contestarea notelor grefierului se poate realiza de către toţi participanţii la proces, deci inclusiv de către procuror şi persoana vătămată - aceasta din urmă, în calitate de subiect procesual principal, beneficiind, potrivit art. 33 alin. (2) din Codul de procedură penală, de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi părţile - sens în care vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor de şedinţă.
    24. Totodată, nu poate fi primită critica potrivit căreia procurorul nu-şi poate exercita rolul constituţional, deoarece, spre deosebire de părţi, acesta, în conformitate cu art. 353 alin. (9), art. 363 alin. (1) şi art. 420 alin. (3) din Codul de procedură penală, participă la judecată în mod obligatoriu, în toate cazurile, lipsa sa fiind sancţionată, potrivit art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, cu nulitatea absolută. Prin urmare, în acord cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie şi reflectate în Codul de procedură penală şi în art. 63 şi 67 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, procurorul are obligaţia de a verifica toate încheierile de şedinţă şi notele grefierului, iar, în măsura în care acestea sunt eliptice/neconcordante cu realitatea, va avea posibilitatea contestării lor până la următorul termen în aşa fel încât să corespundă adevărului. Tocmai de aceea, în calitate de apărător al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, procurorul trebuie să manifeste un rol activ.
    25. De asemenea, raţiunea eliberării unei copii electronice a înregistrării şedinţei de judecată rezidă în necesitatea pentru partea care a lipsit la un termen anterior de a avea posibilitatea de a lua cunoştinţă despre tot ce s-a dezbătut în vederea protejării drepturilor sale constituţionale şi legale. Or, procurorul nu se va afla niciodată în această situaţie, întrucât, aşa cum s-a arătat, acesta participă în mod obligatoriu la judecată. Aşa fiind, faptul că nu i se poate elibera o copie electronică a şedinţei de judecată nu echivalează cu împiedicarea procurorului de a-şi exercita menirea constituţională, deoarece, în măsura în care constată că notele de şedinţă nu corespund adevărului, pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată. În plus, împrejurarea că procurorul de şedinţă poate fi înlocuit ulterior cu un altul care, în absenţa copiei electronice a şedinţei de judecată, nu ar avea posibilitatea să cunoască tot ce s-a dezbătut anterior nu se poate converti într-un viciu de neconstituţionalitate, deoarece existenţa unor note de şedinţă incomplete sunt o consecinţă a exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor de către procurorul care a participat la şedinţa respectivă şi care deşi a constatat, pe baza notelor, că acestea nu corespund întru totul realităţii, nu şi-a exercitat un drept legal de contestare. Cu alte cuvinte, procurorul, în cadrul şedinţelor de judecată la care participă, neavând drepturi subiective proprii, se subordonează principiului legalităţii şi unităţii de acţiune, sens în care nu poate invoca propria turpitudine.
    26. În sfârşit, Curtea mai constată că reglementarea criticată în prezenta cauză nu este similară cu cea sancţionată prin Decizia nr. 76 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală - în redactarea anterioară modificării prin art. II pct. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, care nu permitea procurorului să participe la dezbaterea contradictorie a probelor administrate în cursul urmăririi penale, deoarece în acea situaţie nu exista şi nici nu era posibil vreun remediu legal care să acopere lipsa procurorului de la dezbaterea contradictorie a anumitor probe.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
                                CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                   În numele legii
                                      DECIDE:
        Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 6.435/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2018.

                                          PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                             prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                                                   Magistrat-asistent,
                                                  Afrodita Laura Tutunaru

    OPINIE SEPARATĂ
    1. În dezacord cu soluţia pronunţată cu majoritate de voturi de Curtea Constituţională, formulăm prezenta opinie separată considerând că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală se impunea a fi admisă şi nu respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
    2. Excepţia a fost ridicată de procurorul de şedinţă, în Dosarul nr. 6.435/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) (delapidare) raportat la art. 308 (infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane) cu aplicarea art. 35 alin. (1) (infracţiunea continuată) şi art. 5 (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei) din Codul penal.
    3. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală care au următorul cuprins:
    "La cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor, cu excepţia situaţiilor în care şedinţa nu a fost publică în tot sau în parte"

    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul a arătat că dispoziţiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară.
    5. În soluţia adoptată cu majoritate de voturi s-a susţinut că dispoziţiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât procurorul nu este împiedicat să îşi exercite rolul său constituţional în cadrul unui proces echitabil.
    6. Considerăm că excepţia de neconstituţionalitate s-ar fi impus a fi admisă, pentru următoarele argumente:
    7. Potrivit dispoziţiilor legale criticate, la cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată. Art. 32 din Codul de procedură penală defineşte în terminis părţile în procesul penal, care sunt numai inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În ce priveşte persoana vătămată, constatăm că, deşi nu este parte în sensul legii procesual penale - fiind, în acord cu art. 33 alin. (1) din Codul de procedură penală, alături de suspect, subiect procesual principal -, aceasta beneficiază de dreptul de a obţine la cerere o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată, întrucât conform art. 33 alin. (2) din acelaşi cod, "Subiecţii procesuali principali au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi părţile, cu excepţia celor pe care legea le acordă numai acestora". Potrivit art. 30 din acelaşi cod, procurorul este un organ judiciar care participă în procesul penal alături de subiecţii menţionaţi în art. 29, fiecare având roluri şi poziţii diferite. Prin urmare, din economia textelor legale mai sus arătate, procurorul nu este parte în procesul penal. Aşa fiind, prevederile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală nu permit procurorului să ceară o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată la care participă.
    8. Cu privire la criticile formulate învederăm faptul că art. 131 din Legea fundamentală consacră procurorului un rol esenţial în activitatea judiciară, şi anume acela de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Dispoziţiile constituţionale instituie atribuţii cu caracter de generalitate care sunt concretizate detaliat, după caz, prin legi organice sau prin legi ordinare. De aceea, formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate îndeplini rolul de reprezentant al interesului social, general şi public constau, potrivit art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, între altele, în sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii, exercitarea acţiunii civile, în cazurile prevăzute de lege, participarea, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, "Procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea adevărului", iar, potrivit dispoziţiilor art. 351 şi 363 din Codul de procedură penală, judecata se desfăşoară oral, nemijlocit şi contradictoriu, la ea participând, în mod obligatoriu, procurorul care exercită un rol activ, în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale, putând formula motivat cereri, ridica excepţii şi având posibilitatea de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie.
    9. Aşa fiind, în timp ce textul constituţional se referă la apărarea ordinii de drept, precum şi la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, textul legal contestat împiedică procurorul să îşi exercite în mod nestingherit rolul constituţional. Contradictorialitatea, prin natura sa, este ea însăşi o garanţie a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, întrucât duce la atingerea obiectivelor constituţionale prin posibilitatea, atât a acuzării, cât şi a apărării, nu numai de a lua cunoştinţă de toate piesele, observaţiile sau elementele de probă propuse judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia, ci şi de a le discuta ori comenta. Această exigenţă poate fi realizată în diferite moduri, cu condiţia ca partea adversă să aibă posibilitatea de a combate în mod direct observaţiile depuse. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că principiul contradictorialităţii nu priveşte numai părţile între ele, ci şi Ministerul Public sau chiar o altă jurisdicţie independentă, participantă, potrivit normelor naţionale, la o fază superioară a procesului, cum este cazul instanţei de fond (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunţată în Cauza Niderost-Huber împotriva Elveţiei, paragrafele 23, 27, 31).
    10. Limitarea prevăzută de textul legal criticat este neconstituţională, deoarece art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală stabileşte în mod clar şi categoric sfera atribuţiilor procurorului. Este adevărat că în alin. (2) al art. 131 se prevede că "Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", dar referirea la condiţiile legii priveşte organizarea parchetelor, şi nu exercitarea atribuţiilor stabilite în alin. (1). Legiuitorul constituant a înţeles să confere procurorului un rol bine determinat în reprezentarea intereselor generale ale societăţii, din moment ce a prevăzut dispoziţiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la "Autoritatea judecătorească" şi nicio lege organică sau ordinară nu poate să deroge de la textele constituţionale. Procurorul participă în proces şi contribuie la aflarea adevărului, sens în care, în cursul urmăririi penale, strânge şi administrează probe, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu sau la cerere. Textul constituţional, referindu-se la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părţi, el având numai rolul de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuţie astfel de drepturi şi libertăţi. Fiind vorba de un proces penal, este de necontestat că în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, iar, în activitatea judiciară, Constituţia a stabilit acest rol de apărător pentru procuror a cărui participare obligatorie în procesele penale nu poate avea caracter formal. De aceea, în cursul judecăţii, procurorul trebuie să exercite rol activ în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale, în acord cu principiul egalităţii armelor, impunându-se a acţiona cu aceleaşi instrumente recunoscute şi părţilor din proces.
    11. Aşa fiind, necesitatea obţinerii unei copii a înregistrării şedinţei de judecată îşi găseşte justificare şi în efectivitatea rolului constituţional al procurorului prin aceea că, în varii situaţii, procurorul care a participat la o anumită şedinţă de judecată este înlocuit ulterior cu un altul. Or posibilitatea vizionării/ascultării înregistrării tuturor activităţilor derulate la un termen de judecată anterior oferă acestuia din urmă posibilitatea de a înţelege tot ce s-a dezbătut la termenul respectiv, cu atât mai mult cu cât, de multe ori, notele grefierului de şedinţă pot fi eliptice cu privire la anumite aspecte.
    12. De asemenea, potrivit alin. (1) al art. 369 din Codul de procedură penală, în cadrul şedinţelor de judecată, succesiunea actelor procesuale şi procedurale se înregistrează cu mijloace tehnice audio şi, totodată, grefierul de şedinţă constată scriptic actele cu relevanţă procesuală şi rezultatul procedural al efectuării lor, pentru a avea materialul documentar necesar desfăşurării ulterioare a procesului penal. Aşadar, în cursul procesului penal, sunt acte procedurale pentru care se întocmeşte separat documentarea necesară - cum ar fi declaraţiile inculpatului, martorilor, experţilor, redactarea de încheieri pentru măsurile procesuale dispuse de instanţă, cereri formulate de părţi -, iar pentru constatarea celorlalte acte grefierul de şedinţă ia note despre ceea ce se petrece în desfăşurarea activităţii de judecată.
    13. Potrivit normelor procesual penale în vigoare, procurorul şi părţile pot cere citirea notelor de şedinţă şi vizarea lor de către preşedinte, iar după terminarea şedinţei de judecată participanţii la proces pot primi, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului [art. 369 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală] şi, de asemenea, potrivit art. 369 alin. (4) şi (5) din acelaşi cod, notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor, iar în caz de contestare de către participanţii la proces (între care se regăseşte şi procurorul) a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată.
    14. Cât priveşte înregistrarea şedinţelor de judecată, arătăm că dispoziţii cu privire la înregistrarea şedinţei de judecată se regăsesc şi în art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează că şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio, iar grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. După terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului. Aşa fiind, instanţa de judecată înregistrează şedinţele de judecată în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale care are ca scop o mai bună administrare a justiţiei. Prin urmare, înregistrarea şedinţelor de judecată este obligatorie, vizează toate cauzele, întrucât legiuitorul nu a făcut nicio distincţie, şi reprezintă o operaţiune tehnică care are drept scop înfăptuirea unui act de justiţie transparent şi realizarea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public.
    15. Totodată, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, şedinţa de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice, iar suportul înregistrării se păstrează în arhiva instanţei [art. 122 alin. (4)], grefierul şef de secţie fiind cel care verifică şi supraveghează modul de înregistrare a şedinţelor de judecată, prin mijloace tehnice audio sau video, în condiţiile legii [art. 51 alin. (1) lit. q)]. De asemenea, potrivit art. 162 alin. (1), (3) şi (4) din Regulament, copiile de pe suportul material sau de pe copiile certificate ale acestuia în cauzele penale se eliberează numai părţilor sau reprezentanţilor acestora, cu încuviinţarea judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, după caz [alin. (1)].
    16. Aşa fiind, constatăm că toate raţiunile care justifică eliberarea pentru părţi a unei copii electronice a înregistrării şedinţei de judecată, sunt valabile şi pentru procuror, cu atât mai mult cu cât dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care implică ca fiecare dintre participanţii în procesul penal să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine punctele de vedere, de a-şi formula apărările, fără ca vreunul dintre ei să fie defavorizat în raport cu celălalt. La rându1 său, art. 6 paragraful 1 din Convenţie, referitor la dreptul la un proces echitabil, obligă statele membre la asigurarea prin legislaţia naţională a unor garanţii procesuale precum contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunţate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare şi, nu în ultimul rând, egalitatea armelor.
    17. De aceea, este fără îndoială că imposibilitatea procurorului de a obţine, asemeni părţilor, o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată, în condiţiile textului legal criticat, afectează atât ordinea de drept astfel instituită de Constituţie în art. 131 alin. (1) care consacră rolul Ministerului Public, cât şi dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.
    18. De asemenea, o soluţie similară consacrată de art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală - în redactarea anterioară modificării prin art. II pct. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, care nu permitea procurorului, cu prilejul judecăţii în primă instanţă a unei cauze penale, să participe la dezbaterea contradictorie a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi sau de către persoana vătămată - a fost cenzurată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 76 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2015.
    19. Pentru motivele expuse, considerăm că în cauză s-ar fi impus admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea că, soluţia legislativă cuprinsă în art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală care exclude procurorul de la dreptul de a solicita şi obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată este neconstituţională.

                                                      Judecător,
                                              dr. Livia Doina Stanciu

                                        -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 103 din 6 martie 2018

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 103 din 6 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 103 din 6 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală