Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 103 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) si alin. (2) lit. b) si c) si art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania, precum si a dispozitiilor art. 21 alin. (4) teza a doua lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 178 din 14 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi <>art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, precum şi a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (4) teza a doua lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Johnson Abraham în Dosarul nr. 8.050/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limba englezã desemnat în cauzã, d-na Elena Andrei. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi ale <>art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, respectiv ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (4) teza a doua lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 8.050/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 21 alin. (4) lit. a) şi b), art. 18 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 19 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România". Excepţia a fost ridicatã de Johnson Abraham într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unei hotãrâri de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile art. 18 alin. (1) lit. a), art. 19 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi ale <>art. 21 alin. (4) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 , contravin prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
În esenţã, se susţine cã termenul imperativ de 10 zile, prevãzut de art. 21 alin. (4) din ordonanţa criticatã, înãuntrul cãruia instanţa de judecatã este obligatã sã se pronunţe în procedurã acceleratã asupra unor probleme ce necesitã administrarea unui probatoriu complex, este un termen prea scurt faţã de termenul dispozitiv de 30 de zile stabilit pentru persoanele ale cãror cereri sunt soluţionate în procedurã ordinarã. Considerã cã astfel se creeazã o stare de inegalitate şi discriminare între cele douã categorii de petenţi, precum şi între solicitantul statutului de refugiat şi Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, aceastã parte în proces fiind "favorizatã" pe parcursul soluţionãrii cauzei.
Totodatã, potrivit lit. a) şi b) ale alin. (4) din <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , instanţa de judecatã soluţioneazã plângerea fie respingând-o pentru cel puţin unul dintre motivele prevãzute la art. 19 alin. (1), ceea ce implicã un control judiciar asupra fondului cererii, fie admiţând plângerea, însã fãrã a putea acorda una dintre formele de protecţie umanitarã, întrucât trimite cauza la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi spre reexaminare, instituţie ce are posibilitatea respingerii cererii de protecţie încã o datã, însã în procedurã ordinarã.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate sunt clare în stabilirea criteriilor pentru aplicarea procedurii accelerate de soluţionare a cauzelor de azil, în cadrul cãreia petentul beneficiazã de toate drepturile sale constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 21 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , întrucât acestea nu au fost preluate în mod identic în cuprinsul actului normativ abrogator, respectiv <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Cât priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, precizeazã cã acestea sunt preluate de art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi <>art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 , texte ce respectã prevederile constituţionale ale art. 18, art. 21 alin. (1) şi (3), art. 24, art. 124 şi art. 129, referitoare la dreptul cetãţenilor strãini şi apatrizi privind accesul liber la instanţã, dreptul la apãrare şi la folosirea cãilor de atac.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (4) lit. a) şi b), art. 18 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 19 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, act normativ ce, la data sesizãrii Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie, era abrogat prin dispoziţiile <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Din analiza comparativã a celor douã acte normative se constatã cã <>Legea nr. 122/2006 a preluat, în mod parţial sau identic, soluţiile legislative cuprinse în dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Ca atare, întrucât atât instanţa, cât şi autorul excepţiei au indicat în mod greşit obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în realitate acesta este format din dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi <>art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Pe de altã parte, Curtea constatã cã soluţia legislativã conţinutã de <>art. 21 alin. (4) teza a doua lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , criticatã în prezenta cauzã, nu a fost preluatã în mod identic în noul act normativ. Astfel, dispoziţiile de lege criticate au în prezent urmãtorul conţinut:
- <>Art. 75 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 - Cererile de azil care fac obiectul procedurii accelerate:
"(1) Fac obiectul procedurii accelerate:
a) cererile de azil evident nefondate;";
- <>Art. 76 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 122/2006 - Cererile de azil evident nefondate: "(1) Cererea de azil este consideratã evident nefondatã dacã se constatã:
a) lipsa de fundament al invocãrii unei temeri de persecuţie sau a expunerii la un risc serios în ţara de origine, în condiţiile art. 23 alin. (1) sau ale art. 26;
b) inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competenţe în materie de refugiaţi ori recurgerea, în mod abuziv, cu rea-credinţã, la procedura de azil.
(2) Lipsa de fundament al invocãrii unei temeri de persecuţie sau a expunerii la un risc serios în ţara de origine existã în urmãtoarele cazuri: (...)
b) solicitantul nu oferã date sau informaţii în sensul cã ar fi expus unei temeri de persecuţie sau unui risc serios ori relatãrile sale nu conţin detalii circumstanţiale sau personale;
c) cererea de azil este evident lipsitã de credibilitate, în sensul cã relatarea solicitantului este incoerentã, contradictorie sau flagrant neadevãratã faţã de situaţia din ţara sa de origine;";
- <>Art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 - Hotãrârea instanţei de judecatã: "(1) Instanţa de judecatã soluţioneazã plângerea în termen de 10 zile şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care: (...) b) menţine hotãrârea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.";
- <>Art. 21 alin. (4) teza a doua lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 : "(4) Instanţa soluţioneazã plângerea în termen de 10 zile şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care: (...) b) admite plângerea şi dispune ca structura competentã a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea sã analizeze cererea în procedurã ordinarã."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare identicã. Astfel, prin <>Decizia nr. 675 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006, Curtea, pentru argumentele acolo expuse, s-a pronunţat în sensul respingerii ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. a), ale art. 76 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi ale <>art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, arãtând, în esenţã, cã acestea nu contravin principiilor unicitãţii, independenţei şi egalitãţii justiţiei, statuate de art. 124 din Constituţie. În legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (4) teza a doua lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , cu acelaşi prilej Curtea a arãtat cã acestea nu mai sunt în vigoare, iar soluţia legislativã nu a fost preluatã de noua lege în materie - <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, astfel cã a respins excepţia ca inadmisibilã.
Întrucât, faţã de cauza soluţionatã prin decizia amintitã, nu au intervenit elemente noi de naturã a modifica jurisprudenţa în materie a Curţii, rezultã cã atât soluţia, cât şi considerentele ce au stat la baza acesteia se menţin şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. a), ale art. 76 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi ale <>art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Johnson Abraham în Dosarul nr. 8.050/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (4) teza a doua lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie invocatã de acelaşi autor în acelaşi dosar şi în faţa aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
