Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Mihai Constantinescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 1996, Curtea de Apel Bacau - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , modificatã prin Legea nr. 59/1993, invocatã de Barleanu Ion, reclamant în Dosarul nr. 1.975/1995 al acestei instanţe.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 , care stipuleazã ca nu pot fi atacate în justiţie actele de comandament cu caracter militar, contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, care consacra "accesul liber la justiţie al oricãrui cetãţean, fãrã nici o distincţie, dacã este civil sau militar".
Cu privire la excepţia ridicatã, instanta de judecata apreciazã ca textul atacat este constituţional, deoarece "actele de comandament sînt definite ca acte emise de organele militare în scopul asigurãrii ordinii şi disciplinei militare, iar partea care s-a considerat vãtãmatã are posibilitatea de a formul contestaţia impotriva unor asemenea acte la formatia militarã competenta". Potrivit art. 1 lit. d) din Ordinul ministrului apãrãrii naţionale nr. 126 din 18 decembrie 1991, actele de comandament cuprind şi ordinele ministrului apãrãrii naţionale privind, între altele, trecerea în rezerva a cadrelor militare.
În vederea soluţionãrii exceptiei, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Camera Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca "<>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 nu contravine prevederilor art. 21 coroborat cu art. 48 din Constituţie, fiind o aplicare a alin. (2) al acestui din urma text" şi recomanda respingerea exceptiei de neconstituţionalitate invocate.
În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca dispoziţiile <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece, deşi, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede ca limitele şi condiţiile exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã. Rezulta ca însãşi Constituţia prevede, de principiu, ca acest drept poate fi exercitat numai în anumite condiţii şi cu anumite limitãri.
Prin <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 au fost stabilite procedura ce trebuie urmatã în cazul în care o persoana fizica sau juridicã se considera vãtãmatã în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritãţi administrative, precum şi actele care nu pot fi atacate în justiţie. Printre acestea, la art. 2 lit. b) sînt prevãzute ca excepţii de la aplicarea dispoziţiilor legale privind controlul judecãtoresc actele de comandament cu caracter militar. Din formularea textului rezulta ca nu orice acte cu caracter militar sînt exceptate de la controlul pe calea contenciosului administrativ, ci numai cele de comandament.
Practic, în speta de fata, problema care se pune este aceea dacã ordinul ministrului de interne, prin care s-a dispus trecerea în rezerva a reclamantului, este un act de comandament cu caracter militar. În acest sens se arata ca, prin Decizia nr. 118 din 23 martie 1992, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia contencios administrativ a statuat ca actele de comandament cu caracter militar - exceptate deci de la controlul pe calea contenciosului administrativ - includ, între altele, ordinele ministrului apãrãrii naţionale privind numiri, eliberari, retrogradari, mutari, detaşãri, treceri în rezerva, chemãri în cadrele active ale armatei şi altele care privesc situaţia militarã a cadrelor militare.
În continuare se apreciazã ca "aceasta soluţie a Curţii Supreme este valabilã şi în cazul personalului militar încadrat în structurile Ministerului de Interne, avînd în vedere ca dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare se aplica în mod corespunzãtor şi ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor aparţinînd Ministerului de Interne şi Ministerului Justiţiei, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apãrãrii şi siguranţei naţionale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar (art. 109 din Legea nr. 80/1995).
Ordinul ministrului de interne, prin care s-a dispus trecerea în rezerva a unui militar, fiind un act de comandament cu caracter militar, se încadreazã în <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 şi, în consecinta, este exceptat de la controlul judiciar pe calea contenciosului administrativ, constituind o limitare, prin lege, a dreptului prevãzut de art. 48 alin. (1) din Constituţie".
Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Camera Deputaţilor şi de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 , modificatã prin Legea nr. 59/1993, raportate la Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate.
Art. 21 din Constituţie prevede ca orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrãdi exercitarea acestui drept.
Art. 48 din Constituţie, instituind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a obţine recunoaşterea dreptului sau, anularea actului daunator şi repararea pagubei, a prevãzut, totodatã, în alin. (2), ca limitele şi condiţiile exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã. Aceasta din urma prevedere, constituie o delegare legislativã constituţionalã acordatã legiuitorului, care are deci semnificatia unei norme speciale fata de aceea de drept comun a art. 21 din Constituţie.
<>Legea nr. 29/1990 a fost adoptatã cu o majoritate care, potrivit regulamentelor parlamentare preconstitutionale, era aceeaşi cu cea prevãzutã în art. 74 alin. (1) din Constituţie pentru adoptarea legilor organice. Aceasta lege a fost modificatã prin Legea nr. 59/1993, ceea ce, conform practicii Curţii Constituţionale, "dovedeşte intenţia legiuitorului de a o menţine în vigoare şi de a o face aplicabilã, în integritatea ei", asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 39 din 5 aprilie 1995 cu referire la legile preconstitutionale modificate dupã intrarea în vigoare a Constituţiei.
<>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , deşi anterioarã Constituţiei, a stabilit anumite condiţii şi limite de exercitare a dreptului persoanei vãtãmate, prin care şi excluderea de la controlul instanţei de contencios a actelor de comandament militar. Sub acest aspect, se constata ca limitele de exercitare a dreptului respectiv nu sînt de natura sa obstructioneze exerciţiul acestuia, referindu-se numai la situaţii justificate prin interesul evident public la care se referã.
Din alt punct de vedere, este adevãrat ca, asa cum se arata în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, <>Legea nr. 29/1990 priveşte doar "autoritãţile administrative", nu "autoritãţile publice", asa cum prevede art. 48 din Constituţie. Sub acest aspect legea este criticabila, însã Curtea Constituţionalã nu poate suplini neconcordanta respectiva, deoarece ar insemna sa îndeplineascã funcţia de legislator pozitiv, care, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, constituie un atribut numai al Parlamentului. Este o consecinta ce se impune şi datoritã faptului ca pentru ca actele altor autoritãţi publice, diferite de cele administrative, sa fie supuse controlului instanţei de contencios administrativ, ar urma ca, prin lege, sa se stabileascã, în considerarea şi a acestor autoritãţi, limitele şi condiţiile de exercitare a dreptului prevãzut la alin. (1) al art. 48 din Constituţie.
În ceea ce priveşte controlul constituţionalitãţii interpretãrii judecãtoreşti a notiunii de "act de comandament cu caracter militar", asa cum s-a statuat constant în practica jurisdicţionalã a Curţii, aceasta nu este competenta sa cenzureze constituţionalitatea interpretãrii respective.
În consecinta, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 nu contravin Constituţiei şi excepţia de neconstituţionalitate invocatã urmeazã a fi respinsã ca vadit nefondata.
Fata de considerentele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , modificatã prin Legea nr. 59/1993, invocatã de Barleanu Ion în Dosarul nr. 1.975/1995 al Curţii de Apel Bacau.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 1 octombrie 1996.
---------------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicatã în pag. 5.
PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
