Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 102 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 237 din 5 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Erich Weber în Dosarul nr. 6.200/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care face obiectul Dosarului nr. 983D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele Curţii nr. 1.385D/2010, nr. 1.647D/2010, nr. 1.843D/2010 şi nr. 2.342D/2010, care au acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Critica a fost formulatã de Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancã, Valerica Calciu, Maria Voichiţescu, Maria Lãpãdat, Constantin Mãrgãritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiţã, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Vãduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgãbaia, Ştefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Şofei, Mihaela Niţulescu, Mariana Filipescu şi Societatea Comercialã "Coda Serv" - S.R.L. din Reşiţa în dosarele nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 şi nr. 8.847/299/2009 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi în Dosarul nr. 3.216/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.385D/2010, nr. 1.647D/2010, nr. 1.843D/2010 şi nr. 2.342D/2010 la Dosarul nr. 890D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 3 noiembrie 2009, 23 aprilie 2010, 13 mai 2010 şi 23 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 6.200/299/2009, nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 şi nr. 8.847/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Erich Weber, Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancã, Valerica Calciu, Maria Voichiţescu, Maria Lãpãdat, Constantin Mãrgãritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiţã, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Vãduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgãbaia, Ştefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Şofei, Mihaela Niţulescu şi Mariana Filipescu.
Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.216/325/2010, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Coda Serv" - S.R.L. din Reşiţa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii aratã, în esenţã, cã textul de lege criticat este în contradicţie atât cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, cât şi cu cele ale art. 284 din Codul muncii care stabileşte competenţa pentru soluţionarea conflictelor de muncã în favoarea tribunalului în circumscripţia cãruia îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. La stabilirea acestei competenţe legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiţie al salariatului. Or, în condiţiile în care titlul executoriu este emis de instanţa în a cãrei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia sã se facã la sediul debitorului sau al terţului poprit. Întrucât în speţã sediul debitorului este unic, în municipiul Bucureşti, textul criticat limiteazã liberul acces la justiţie al salariaţilor creditori, care sunt nevoiţi sã se deplaseze la Bucureşti pentru a-şi obţine drepturile.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiatã faţã de prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Faza executãrii silite este parte integrantã a procesului civil, iar statul trebuie sã manifeste un deosebit interes în punerea efectivã în aplicare a drepturilor câştigate de pãrţi în instanţã.
Judecãtoria Timişoara apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã. În condiţiile în care bunurile asupra cãrora poartã executarea silitã se aflã de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terţului poprit şi având în vedere cã interesul creditorilor vizeazã o executare rapidã, apare ca fiind justificatã opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorului judecãtoresc de la sediul debitorului sau al terţului poprit.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã principiul egalitãţii în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art. 44 care garanteazã dreptul de proprietate privatã. De asemenea, se apreciazã a fi încãlcate şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, a statuat cã textul de lege criticat stabileşte competenţa materialã şi teritorialã pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materialã de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecãtoresc, creditorul având a alege între douã birouri execuţionale deopotrivã competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
Curtea a constatat cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinãtori ai unui titlu executoriu care solicitã executorului judecãtoresc înfiinţarea popririi.
De asemenea, este nefondatã şi critica autorilor excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Erich Weber, Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancã, Valerica Calciu, Maria Voichiţescu, Maria Lãpãdat, Constantin Mãrgãritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiţã, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Vãduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgãbaia, Ştefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Şofei, Mihaela Niţulescu şi Mariana Filipescu în dosarele nr. 6.200/299/2009, nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 şi nr. 8.847/299/2009 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, respectiv de Societatea Comercialã "Coda Serv" - S.R.L. din Reşiţa în Dosarul nr. 3.216/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
