Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 101 din 9 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 413 din 10 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Radu Grigoraş, Marin Lupu, Mãdãlin Braşoveanu, Petru Mititelu, Dumitru Diaconu, Aurel Vãcanu, Dumitru Bãetu, Vladimir Ispas, Constantin Moroşanu, Sorin Sau, Gabriel Graur, Adi Lunca, Ilie Munteanu, Constantin Chelaru, Silviu Chiţanu, Titi Adnanu, Dãnuţ Timofte, Benoni Grigoruţã, Dobrin Onofrei, Daniel Cical, Bogdan Enachi, Petru Alexuc, Ciprian Chiţac, Cãtãlin Filote, Cristian Feciuic, Ilie Afrãsinei, Jenica Manole, Ioan Toma, Dumitru Stãrica, Gheorghe Ambros, Violeta Chiţac, Adam Aaxintoaie, Constantin Cobuz, Mihai Ciobãnaşu, Mihai Ababei, Viorel Teodorescu, Pavel Matei, Cristinel Popescu, Vlad Bezerghianu, Ştefan Lupuţoc, Florin Leanca, Viorel Scrobaniţa, Valentin Dãnilã, Cristian Iaţu, Miticã Colodiuc, Viorel Pelin, Dan Aivãnesei, Viorel Ciobanu, Paul Chebac, Minelas Irimia, Sebastian Florea, Lucian Beresteanu, Andrei Vasile, Dan Dumici, Valeriu Babei, Silviu Daniliuc, Iulian Culinca, Silviu Pancu, Vasile Melniciuc, Vasile Murusac, Romicã Burdujoc, Mihai Burdujoc, Cristian Gîtman, Dan Crãciun, Ioan Dãnilã, Costicã Mirãuţe, Marcel Surciuc, Petru Gireadã, Felix Irimia, Cristian Daniliuc, Cristian Munteanu, Cristian Hrab, Dumitru Pãdurariu, Gabriel Monoranu, Corneliu Maftei, Eugen Burlacu, Iulian Jiteriuc, Gheorghe Barnea, Felix Grigoriciuc, Cãtãlin Juncanaru, Liviu Beclea, Ticu Honciouc, Marius Simion, Dan Izotov, Marian Cojocaru, Marius Lupaşcu, Marius Leonte, Dumitru Moroşanu, Daniel Amateeasa şi Ionuţ Pantea în Dosarul nr. 4.440/2003 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde unul dintre autorii excepţiei, Gabriel Graur, personal, precum şi Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, prin consilier juridic Vasilica Adameşteanu, cu delegaţie la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, Gabriel Graur solicitã admiterea excepţiei, astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã.
Consilier juridic Vasilica Adameşteanu, pentru partea Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, potrivit cãreia se poate reglementa prin ordonanţe de urgenţã ale Guvernului în domenii ce ţin de sfera legii organice. Totodatã, depune la dosar note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã interdicţia reglementãrii în domeniul legii organice opereazã numai în privinţa ordonanţelor simple, nu şi în cea a ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât exceptãrile de la plata contribuţiei de asigurãri sociale pentru anumite categorii de persoane au fost instituite în considerarea situaţiei speciale în care se gãsesc acestea.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.440/2003, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Radu Grigoraş, Marin Lupu, Mãdãlin Braşoveanu, Petru Mititelu, Dumitru Diaconu, Aurel Vãcanu, Dumitru Bãetu, Vladimir Ispas, Constantin Moroşanu, Sorin Sau, Gabriel Graur, Adi Lunca, Ilie Munteanu, Constantin Chelaru, Silviu Chiţanu, Titi Adnanu, Dãnuţ Timofte, Benoni Grigoruţã, Dobrin Onofrei, Daniel Cical, Bogdan Enachi, Petru Alexuc, Ciprian Chiţac, Cãtãlin Filote, Cristian Feciuic, Ilie Afrãsinei, Jenica Manole, Ioan Toma, Dumitru Stãrica, Gheorghe Ambros, Violeta Chiţac, Adam Aaxintoaie, Constantin Cobuz, Mihai Ciobãnaşu, Mihai Ababei, Viorel Teodorescu, Pavel Matei, Cristinel Popescu, Vlad Bezerghianu, Ştefan Lupuţoc, Florin Leanca, Viorel Scrobaniţa, Valentin Dãnilã, Cristian Iaţu, Miticã Colodiuc, Viorel Pelin, Dan Aivãnesei, Viorel Ciobanu, Paul Chebac, Minelas Irimia, Sebastian Florea, Lucian Beresteanu, Andrei Vasile, Dan Dumici, Valeriu Babei, Silviu Daniliuc, Iulian Culinca, Silviu Pancu, Vasile Melniciuc, Vasile Murusac, Romicã Burdujoc, Mihai Burdujoc, Cristian Gîtman, Dan Crãciun, Ioan Dãnilã, Costicã Mirãuţe, Marcel Surciuc, Petru Gireadã, Felix Irimia, Cristian Daniliuc, Cristian Munteanu, Cristian Hrab, Dumitru Pãdurariu, Gabriel Monoranu, Corneliu Maftei, Eugen Burlacu, Iulian Jiteriuc, Gheorghe Barnea, Felix Grigoriciuc, Cãtãlin Juncanaru, Liviu Beclea, Ticu Honciouc, Marius Simion, Dan Izotov, Marian Cojocaru, Marius Lupaşcu, Marius Leonte, Dumitru Moroşanu, Daniel Amateeasa şi Ionuţ Pantea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 sunt neconstituţionale, întrucât aceastã ordonanţã reglementeazã într-un domeniu rezervat legii organice, iar Guvernul nu a justificat existenţa unei situaţii excepţionale, fiind încãlcate astfel prevederile art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie. Totodatã, aratã cã aceleaşi dispoziţii legale sunt contrare şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie prin faptul cã prevãd scutirea de la plata contribuţiei la asigurãri de sãnãtate numai pentru anumite categorii de cetãţeni, excluzându-i însã pe jandarmi, deşi legea specialã a Jandarmeriei Române prevede cã asistenţa medicalã a jandarmilor se asigurã gratuit.
Curtea de Apel Suceava apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece neincluderea jandarmilor printre categoriile de persoane care beneficiazã de asigurare de sãnãtate fãrã plata contribuţiei nu încalcã prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie. Gratuitatea asistenţei medicale şi a medicamentaţiei necesare, prevãzutã pentru jandarmi de <>art. 46 alin. 3 din Legea nr. 116/1998 , devine operabilã numai în cazul în care s-a plãtit contribuţia la asigurãrile de sãnãtate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, atât în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , în ansamblu, cât şi a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din aceastã ordonanţã. Aratã, în acest sens, cã, dupã cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în numeroase cazuri, Guvernul poate, prin ordonanţe de urgenţã, sã reglementeze în domenii rezervate legilor organice. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 a fost adoptatã cu respectarea condiţiilor prevãzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie (anterior sesizãrii), existând caz excepţional şi urgenţã datoritã "manifestãrii unor grave disfuncţionalitãţi în sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate, cu consecinţe nefaste asupra stãrii de sãnãtate a unui segment larg de populaţie".
Avocatul Poporului considerã cã nu este întemeiatã critica potrivit cãreia <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 ar fi neconstituţional în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece exceptarea anumitor categorii de persoane de la plata contribuţiei de asigurare nu reprezintã o încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi. Categoriile de persoane exceptate se aflã într-o situaţie diferitã faţã de jandarmi şi alte categorii de persoane neexceptate, ceea ce justificã tratamentul juridic diferenţiat. Stabilirea unor asemenea excepţii este un atribut exclusiv al legiuitorului. În legãturã cu celelalte critici de neconstituţionalitate, apreciazã cã numai Curtea Constituţionalã are posibilitatea sã stabileascã dacã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 a fost adoptatã în condiţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, republicatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, dispoziţii modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 48/2003 privind unele mãsuri în vederea întãririi disciplinei financiare şi a creşterii eficienţei utilizãrii fondurilor în sistemul sanitar, precum şi modificarea unor acte normative (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003), având în prezent urmãtorul cuprins:
- Art. 6 alin. (1): "Urmãtoarele categorii de persoane beneficiazã de asigurare, fãrã plata contribuţiei:
a) toţi copiii pânã la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani pânã la vârsta de 26 de ani, dacã sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacã nu realizeazã venituri din muncã;
b) soţul, soţia şi pãrinţii fãrã venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
c) persoanele ale cãror drepturi sunt stabilite prin Decretullege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Legea nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vãduvelor de rãzboi, republicatã, prin <>Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, precum şi persoanele prevãzute la <>art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã nu realizeazã alte venituri decât cele provenite din drepturile bãneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;
d) persoanele cu handicap care nu realizeazã venituri din muncã, pensie sau alte surse şi se aflã în îngrijirea familiei;
e) pensionarii de asigurãri sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. şi alte categorii de pensionari;
f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sãnãtate stabilite de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, pânã la vindecarea respectivei afecţiuni, dacã nu realizeazã venituri din muncã, pensie sau din alte resurse;
g) femeile însãrcinate sau lãuzele, dacã nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bazã minim brut pe ţarã;
h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit <>Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
i) persoanele care se aflã în executarea mãsurilor prevãzute în art. 105, 113 şi 114 din Codul penal; persoanele care se aflã în perioada de amânare sau întrerupere a executãrii pedepsei privative de libertate, dacã nu au venituri."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 114 alin. (1) şi (4) care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 16 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) şi (4), având urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 115 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice. [...]
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Referitor la motivele de neconstituţionalitate extrinsecã a dispoziţiilor criticate, Curtea reţine cã examinarea constituţionalitãţii unui act normativ sub aspectul competenţei, al condiţiilor şi al formei de adoptare se poate face numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la momentul adoptãrii respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate. Aşadar, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 fiind adoptatã anterior intrãrii în vigoare a <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429 din 23 octombrie 2003 , constituţionalitatea extrinsecã a acesteia va fi analizatã prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 114, în vigoare în momentul adoptãrii sale, iar nu la cele ale art. 115, noile reglementãri constituţionale fiind relevante numai în privinţa conţinutului dispoziţiilor legale examinate.
În aceste condiţii, Curtea reţine cã prevederile art. 114 din Constituţie (care se regãsesc în art. 115 din Constituţia revizuitã şi republicatã) consacrã instituţia delegãrii legislative, stabilind condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe şi ordonanţe de urgenţã, acte normative care produc aceleaşi efecte ca şi legea, în domeniul în care sunt adoptate, întrucât în cazul lor atribuţia de legiferare a Parlamentului este delegatã Guvernului prin însãşi Legea fundamentalã, iar în situaţia ordonanţelor adoptate în baza unei legi de abilitare, şi prin voinţa Parlamentului. Astfel, în timp ce prevederile alin. (1) al acestui text constituţional fac referire la adoptarea ordonanţelor pe baza unei legi de abilitare, alin. (4) se referã numai la posibilitatea Guvernului de a adopta, în cazuri excepţionale, ordonanţe de urgenţã. Ca atare, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza de faţã, întrucât nu se criticã o ordonanţã simplã, pentru a cãrei adoptare era necesarã o lege specialã de abilitare şi pentru care existã interdicţia reglementãrii în domenii care fac obiectul legilor organice, ci obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţii ale unei ordonanţe de urgenţã, adoptatã în temeiul alin. (4) al art. 114 din Constituţie, care nu mai cere condiţia abilitãrii speciale şi nu prevede interdicţia sus-menţionatã.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã Guvernul poate reglementa prin ordonanţe de urgenţã în domenii care fac obiectul legii organice, prin <>Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, arãtând cã "interdicţia abilitãrii Guvernului pentru a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte, în mod nemijlocit, pe legiuitor, întrucât alin. (1) al art. 114 dispune expres cã Parlamentul poate adopta o asemenea lege «în domenii care nu fac obiectul legilor organice»; [...] o asemenea interdicţie nu este prevãzutã însã de alin. (4) al art. 114, referitor la ordonanţele de urgenţã, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unei mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitãţii constituţionale a instituţiei."
Cu privire la critica referitoare la inexistenţa cazului excepţional pentru adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , Curtea reţine cã, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de "caz excepţional", aşa cum a statuat prin <>Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, acesta trebuie privit în raport cu "necesitatea şi urgenţa reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public".
Astfel, aşa cum s-a arãtat în punctul de vedere al Guvernului trimis în prezenta cauzã şi aşa cum reiese din Nota de fundamentare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , recurgerea la procedura de legiferare prevãzutã de alin. (4) al art. 114 din Legea fundamentalã este justificatã de "necesitatea stringentã de a reglementa toate aspectele care privesc sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate", urgenţa acestei mãsuri fiind absolut necesarã, datoritã existenţei unor grave disfuncţionalitãţi în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate, cu consecinţe negative asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei.
În concluzie, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 a fost emisã cu respectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie (în vigoare în momentul adoptãrii acesteia), fiind justificatã de o situaţie care întrunea caracteristicile unui caz excepţional.
Cu privire la constituţionalitatea extrinsecã a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, reţinând cã aceasta a fost adoptatã în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale existente în momentul emiterii ei. Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
II. În ceea ce priveşte conţinutul dispoziţiilor criticate ale <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , autorii excepţiei susţin cã acestea încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Aşa cum a statuat în numeroase cazuri Curtea Constituţionalã, acest principiu este aplicabil numai în cazul categoriilor de cetãţeni aflaţi în situaţii identice, iar în cazul categoriilor de cetãţeni aflaţi în situaţii obiectiv sau rezonabil diferite este justificatã constituţional existenţa unui tratament juridic diferenţiat.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care, în aplicarea principiului nediscriminãrii prevãzut de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a stabilit cã orice diferenţã de tratament fãcutã de stat între persoane aflate în situaţii similare trebuie sã îşi gãseascã o justificare obiectivã şi rezonabilã (Cazul "Marckx împotriva Belgiei", 1979).
Curtea reţine cã, potrivit regulilor generale prevãzute în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , "asigurãrile sociale de sãnãtate sunt obligatorii" [art. 1 alin. (2)], iar persoanele asigurate "au obligaţia plãţii contribuţiei de asigurare" [art. 4 alin. (1)].
Ca şi în cazul instituirii oricãrei obligaţii legale, legiuitorul este suveran în a stabili anumite excepţii pentru situaţii speciale, cum ar fi scutiri sau alte facilitãţi. În baza acestui drept exclusiv, ca excepţii de la normele generale menţionate mai sus, legiuitorul a stabilit în art. 6 alin. (1) din ordonanţã anumite categorii de persoane, aflate în situaţii speciale concret determinate, care pot beneficia de asigurãri sociale de sãnãtate fãrã obligaţia de a plãti contribuţia aferentã, cum ar fi, de exemplu, persoanele ale cãror drepturi sunt stabilite prin anumite legi speciale, persoanele cu handicap, pensionarii de asigurãri sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R., bolnavii cu anumite afecţiuni, femeile însãrcinate sau lãuzele, în condiţiile stabilite de lege.
Ca atare, Curtea constatã cã prin dispoziţiile criticate nu se încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, nefiind vorba despre categorii de persoane aflate în situaţii similare.
III. Cu privire la celelalte critici invocate de autorii excepţiei, în sensul cã legea specialã privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române ar prevedea gratuitatea asistenţei medicale acordate jandarmilor şi cã aceastã facilitate nu mai este preluatã de dispoziţiile legale criticate, Curtea constatã cã acestea reprezintã probleme de aplicare şi interpretare a legii, care sunt de competenţa exclusivã a instanţei de judecatã care soluţioneazã cauza, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) teza finalã din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Radu Grigoraş, Marin Lupu, Mãdãlin Braşoveanu, Petru Mititelu, Dumitru Diaconu, Aurel Vãcanu, Dumitru Bãetu, Vladimir Ispas, Constantin Moroşanu, Sorin Sau, Gabriel Graur, Adi Lunca, Ilie Munteanu, Constantin Chelaru, Silviu Chiţanu, Titi Adnanu, Dãnuţ Timofte, Benoni Grigoruţã, Dobrin Onofrei, Daniel Cical, Bogdan Enachi, Petru Alexuc, Ciprian Chiţac, Cãtãlin Filote, Cristian Feciuic, Ilie Afrãsinei, Jenica Manole, Ioan Toma, Dumitru Stãrica, Gheorghe Ambros, Violeta Chiţac, Adam Aaxintoaie, Constantin Cobuz, Mihai Ciobãnaşu, Mihai Ababei, Viorel Teodorescu, Pavel Matei, Cristinel Popescu, Vlad Bezerghianu, Ştefan Lupuţoc, Florin Leanca, Viorel Scrobaniţa, Valentin Dãnilã, Cristian Iaţu, Miticã Colodiuc, Viorel Pelin, Dan Aivãnesei, Viorel Ciobanu, Paul Chebac, Minelas Irimia, Sebastian Florea, Lucian Beresteanu, Andrei Vasile, Dan Dumici, Valeriu Babei, Silviu Daniliuc, Iulian Culinca, Silviu Pancu, Vasile Melniciuc, Vasile Murusac, Romicã Burdujoc, Mihai Burdujoc, Cristian Gîtman, Dan Crãciun, Ioan Dãnilã, Costicã Mirãuţe, Marcel Surciuc, Petru Gireadã, Felix Irimia, Cristian Daniliuc, Cristian Munteanu, Cristian Hrab, Dumitru Pãdurariu, Gabriel Monoranu, Corneliu Maftei, Eugen Burlacu, Iulian Jiteriuc, Gheorghe Barnea, Felix Grigoriciuc, Cãtãlin Juncanaru, Liviu Beclea, Ticu Honciouc, Marius Simion, Dan Izotov, Marian Cojocaru, Marius Lupaşcu, Marius Leonte, Dumitru Moroşanu, Daniel Amateeasa şi Ionuţ Pantea în Dosarul nr. 4.440/2003 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
