Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 101 din 22 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 270 din 1 aprilie 2005
Constantin Doldur - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Wilhemine Christa Kitzinger în Dosarul nr. 1.811/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece, pentru situaţii juridice diferite, regimul juridic adoptat de cãtre legiuitor nu poate fi identic. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 44 din Constituţie, dat fiind cã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate privatã opereazã numai în condiţiile în care acest drept a fost dobândit în mod legal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.811/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Wilhemine Christa Kitzinger.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate încalcã art. 16 din Constituţie, deoarece "creeazã o inegalitate între persoanele fizice şi cultele religioase din România". Se mai aratã cã prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din România, fiind încãlcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile legale criticate fac ineficientã aplicarea <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , care este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã considerã cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. În acest sens, se aratã cã prevederile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 exprimã intenţia legiuitorului de a interzice înstrãinarea temporarã a imobilelor aparţinând cultelor religioase şi de a preveni schimbarea destinaţiei acestora, în vederea adoptãrii unei reglementãri a regimului juridic al unor astfel de imobile, prin legi speciale distincte. În ceea ce priveşte prevederile <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , acest text de lege reprezintã, în opinia instanţei de judecatã, expresia juridicã a respectãrii egalitãţii în drepturi a tuturor cetãţenilor persoane fizice şi juridice, inclusiv cultele religioase. De asemenea, se aratã cã nu poate fi primitã susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece argumentele aduse în susţinerea neconstituţionalitãţii sunt în realitate veritabile apãrãri ce pot avea relevanţã doar în judecarea fondului cauzei deduse judecãţii.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã prevederile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate. Potrivit punctului de vedere al Guvernului, legiuitorul este îndreptãţit sã dispunã indisponibilizarea imobilelor aparţinând cultelor religioase pânã la stabilirea situaţiei juridice a acestora. Prevederile <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 reprezintã o reflectare a principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, "prin extinderea aplicabilitãţii textelor care protejeazã cumpãrãtorul de bunã-credinţã şi pentru situaţiile în care obiectul contractului de vânzare-cumpãrare îl constituie un imobil care a aparţinut cultelor religioase".
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, dat fiind cã textele de lege sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei juridice. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 44 din Constituţie, se aratã cã aceastã susţinere nu este întemeiatã, deoarece "soluţia excluderii din obiectul <>Legii nr. 10/2001 a terenurilor al cãror regim de restituire face obiectul unor legi speciale este rezultatul opţiunii legiuitorului", în temeiul dreptului pe care statul îl are de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecutã, cu privire la proprietatea funciarã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 7 octombrie 2004, îl constituie prevederile <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 .
<>Legea nr. 10/2001 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, iar <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.
În legãturã cu neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã, potrivit motivãrii formulate de cãtre autorul excepţiei, aceasta priveşte, în realitate, doar alineatul (2) al acestui articol, care se referã la regimul juridic al imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 : "Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pânã la adoptarea acestor reglementãri este interzisã înstrãinarea imobilelor în cauzã sau schimbarea destinaţiei acestora.";
- <>Art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 : "(4) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. Pentru soluţionarea acestor cauze instanţele judecãtoreşti competente vor avea în vedere dispoziţiile <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi în art. 44 Dreptul de proprietate privatã, întrucât "a cumpãrat imobilul cu bunã-credinţã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. <>Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare identicã. Prin <>Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul cã acest text de lege are caracterul unei norme imperative, cu caracter temporar, care instituie un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, constând în interdicţia înstrãinãrii imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, pânã la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, Curtea a reţinut cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi nu este încãlcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase sau comunitãţile minoritãţilor naţionale, pe de altã parte, se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce justificã adoptarea de cãtre legiuitor a unui regim juridic diferit. În acest sens este menţionatã şi <>Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor <>art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , anterior menţionatã, Curtea a statuat cã garantarea şi ocrotirea proprietãţii opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocatã protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate în condiţiile dobândirii acestui drept cu încãlcarea unei norme juridice imperative.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , prin <>Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , Curtea a reţinut cã aceastã reglementare, stabilind un termen special, de prescripţie a acţiunii în constatarea nulitãţii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de naturã a aduce vreo atingere dreptului de proprietate sau de a încãlca principiul egalitãţii în faţa legii a cetãţenilor. Curtea a reţinut, totodatã, cã soluţia legiuitorului este în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Soluţiile pronunţate şi considerentele care au stat la baza lor sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
De altfel, în legãturã cu termenul de exercitare a dreptului la acţiune prevãzut de <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , Curtea observã cã, pentru cei care nu au introdus acţiuni în restituirea imobilelor în decursul termenului de 6 luni prevãzut iniţial de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , a fost instituit, ca mãsurã reparatorie, un nou termen în care poate fi exercitat dreptul la acţiune. Astfel, art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede: "Dreptul la acţiune prevãzut la titlul II <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
În prezenta cauzã autorul excepţiei mai susţine cã dispoziţiile legale criticate fac ineficientã aplicarea <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , text ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia. Sub acest aspect, Curtea reţine cã nu este competentã sã se pronunţe, coordonarea legislativã fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare. Potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevãzute la alin. (1), care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate şi nu compararea mai multor prevederi legale între ele, astfel încât o problemã de necorelare între douã acte normative nu poate fi examinatã (<>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Wilhemine Christa Kitzinger în Dosarul nr. 1.811/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2005.
PREŞEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
