Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 101 din 10 aprilie 2001  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din Romania de persoane fizice si juridice nerezidente    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 101 din 10 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din Romania de persoane fizice si juridice nerezidente

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 317 din 14 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "N&G NINO TRANS" - S.A. în Dosarul nr. 8.736/CA/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul exceptiei, consilier juridic Ioan Vasile Ghiocel, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, arãtând ca dispoziţiile <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente contravin prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie. Se apreciazã ca penalitatea reprezentând suma egala cu suma datoratã nu se încadreazã în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referã art. 41 alin. (8) din Constituţie. Aceasta suma nu constituie penalitãţi, pentru ca regimul acestora este stabilit periodic prin hotãrâri ale Guvernului şi nici despãgubiri care se plãtesc pe baza de tarif legal. Se mai arata ca prin art. 41 din Constituţie se consacra protecţia proprietãţii private dobândite licit, or, suma (impozitul datorat, la care se calculeazã penalitatea prevãzutã la <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 ) nu face parte din bunurile dobândite de un contribuabil din activitãţi ilicite.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, invocand, prin analogie, soluţia de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, pronunţatã prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 97 din 9 iulie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 8.736/CA/2000, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "N&G NINO TRANS" - S.A. din Timişoara.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 contravin prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, deoarece sancţionarea pentru întârzierea varsarii impozitului la bugetul de stat, cu o majorare reprezentând o suma egala cu suma datoratã, nu se încadreazã în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referã art. 41 alin. (8) din Constituţie. Aceasta suma nu constituie penalitãţi, pentru ca regimul acestora este stabilit periodic prin hotãrâri ale Guvernului, iar la alin. (2) al <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 se prevede ca "în cazul în care impozitul declarat nu s-a plãtit la termen, se calculeazã majorãri de întârziere, potrivit dispoziţiilor în materie". Suma la care se referã <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 nu constituie nici despãgubiri, deoarece despãgubirile se plãtesc pe baza de tarif legal. În acelaşi timp societãţii sau vreunuia dintre prepuşii sãi nu i se poate retine în sarcina comiterea vreunei infracţiuni sau contravenţii, astfel încât suma face parte din bunurile dobândite de un contribuabil din activitatea licita. Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezuma, iar averea dobandita licit nu poate fi confiscatã.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca intemeiata excepţia de neconstituţionalitate, deoarece calcularea penalitatilor la valoarea impozitului perceput pentru veniturile persoanelor nerezidente nu poate fi inclusã în noţiunea de majorare de întârziere, de despãgubire sau de confiscare şi prin aceasta se incalca dispoziţiile art. 41 din Constituţie. De altfel penalitatea în litigiu este reglementatã identic cu mãsura prevãzutã la <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, dispoziţie legalã deja declarata neconstitutionala de Curtea Constituţionalã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca, potrivit <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, penalitatea cu care se sancţioneazã "neretinerea la sursa a impozitului datorat şi/sau nevãrsarea acestuia la bugetul de stat" nu are legatura cu prevederile art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cãrora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", şi, pe cale de consecinta, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Se considera ca în speta nu poate fi reţinutã similitudinea fata de dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale - declarate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 97 din 9 iulie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998 -, pe care autorul exceptiei le considera identice ca reglementare, deoarece textele respective nu permit o astfel de interpretare, fiind vorba de redactari diferite între care nu se poate face analogie. Astfel, în <>cap. III din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, art. 17 stabileşte contravenţiile şi sancţiunile corespunzãtoare acestora. Art. 18 - declarat neconstitutional - adauga obligaţia plãtitorilor de taxe, care au încãlcat dispoziţiile fiscale, de a vãrsa, pe lângã impozitele, taxele şi contribuţiile stabilite de organul de control, neachitate, o suma egala cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organul de control, iar în cazul în care contribuabilul a sãvârşit o noua contravenţie în termen de un an, organul de control va dispune vãrsarea, pe lângã diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite potrivit legii, a unei sume egale cu dublul diferenţelor constatate. Situata în contextul sanctionarii contravenţionale a plãtitorilor de taxe, care incalca dispoziţiile fiscale - prevãzute la art. 17 -, mãsura prevãzutã la art. 18 ar echivala prin efecte cu o confiscare.
În ceea ce priveşte mãsura prevãzutã la <>art. 6 alin. (3) din ordonanta Guvernului nr. 83/1998 , aceasta nu decurge din sãvârşirea unei contravenţii, ci este o penalitate de întârziere care nu poate echivala prin efecte cu o confiscare.
Se menţioneazã ca în actualul sistem de penalitãţi se sancţioneazã şi alte abateri de la respectarea prevederilor legale privind impozitele şi taxele, cum este, de exemplu, depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe, sancţionatã ca atare prin <>Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe (<>art. 13), aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 73/1998 , modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 78/1998 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 29/1999 . Se mai arata ca prin art. 41 din Constituţie se consacra protecţia proprietãţii private dobândite licit, or, suma (impozitul datorat, la care se calculeazã penalitatea prevãzutã la <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 ) nu face parte din bunurile dobândite de un contribuabil din activitãţi ilicite, atâta timp cat este rezultatul lipsirii bugetului de stat de impozitul datorat, potrivit legii, de nerezidenti, persoane fizice şi juridice, care realizeazã venituri din România.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului exceptiei şi cele ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998, dispoziţii potrivit cãrora "Neretinerea la sursa a impozitului datorat conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi/sau nevãrsarea acestuia la bugetul de stat se sancţioneazã cu o penalitate de 100% din impozitul ce trebuia reţinut şi/sau vãrsat, care va avea regimul juridic şi procedura aplicabile acestui impozit."
Autorul exceptiei susţine ca aceste texte de lege contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, text care prevede: "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin textul de lege criticat se instituie o penalitate de 100% din impozitul ce trebuia reţinut şi/sau vãrsat la bugetul de stat de cãtre plãtitorii de venituri, conform <>art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, text potrivit cãruia "În cazul în care impozitul datorat nu s-a plãtit la termen, se calculeazã majorãri de întârziere potrivit dispoziţiilor legale în materie".
Neretinerea la sursa a impozitului datorat de nerezidentii care realizeazã venituri pe teritoriul României atrage penalitãţi în sarcina plãtitorilor de venituri, însã majorãrile trebuie calculate, potrivit dispoziţiilor legale în materie, exclusiv cu privire la impozitul datorat de nerezidenti. Or, din Procesul-verbal nr. 79 din 22 septembrie 2000, încheiat de Administraţia financiarã Resita, se constata ca autorul exceptiei a fost obligat atât la plata unor majorãri de întârziere, corespunzãtoare impozitului pe veniturile nerezidentilor, cat şi la plata unei penalitãţi de 100%, în calitate de plãtitor de venituri cãtre rezidenţi. Prin urmare, s-a aplicat de doua ori sancţionarea fiscalã a aceluiaşi contribuabil pentru acelaşi fapt.
Este o situaţie similarã cu cea reţinutã prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 97 din 9 iulie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998, prin care s-a statuat ca o asemenea dispoziţie legalã este neconstitutionala, deoarece suma egala cu dublul diferenţelor constatate nu constituie penalitãţi, regimul acestora fiind stabilit prin alte acte normative. Aceasta suma nu constituie nici despãgubiri, întrucât despãgubirile se includ în majorãri şi se plãtesc o data cu diferenţele de impozite, taxe sau contribuţii pe baza de tarif legal.
Asa fiind, Curtea retine ca este echivalenta cu confiscarea sancţionarea instituitã prin dispoziţiile <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 , ce reglementeazã o penalitate de 100% din impozitul care trebuie reţinut şi vãrsat de plãtitorul de venituri, spre deosebire de penalitãţile de pana la 20% din suma reţinutã şi nevarsata (prevãzutã la <>art. 13^1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, astfel cum a fost completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53 din 28 august 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997). Aceasta mãsura nu îşi gãseşte suport în dispoziţiile art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cãrora pot fi confiscate numai bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori din contravenţii, iar nu şi bunurile dobândite licit. Prin urmare, aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale, excepţia urmând sa fie admisã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "N&G NINO TRANS" - S.A. în Dosarul nr. 8.736/CA/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi constata ca sunt neconstituţionale dispoziţiile <>art. 6 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 aprilie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Cristina Radu
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016