Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 100 din 9 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 lit. q) si art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 235 din 6 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 lit. q) şi art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lorion" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 6.429/180/2009 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Autoritatea Rutierã Românã, doamna Larisa Filipoiu, în calitate de consilier juridic, având delegaţie depusã la dosarul cauzei. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului pãrţii Autoritatea Rutierã Românã. Acesta susţine cã nu se mai impune analizarea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul cã actul normativ din care fac parte textele de lege criticate a fost abrogat prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere. Precizeazã, de asemenea, cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, deşi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 a fost abrogatã, în cauzã este incidentã Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, context în care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. În acest sens, considerã cã textele de lege ce formeazã obiectul acesteia sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Constituţie, în sprijinul acestei afirmaţii invocând Decizia nr. 1.143 din 13 septembrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.429/180/2009, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 lit. q) şi art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lorion" - S.R.L. din Botoşani într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care fusese respinsã o plângere introdusã împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevãzute de art. 58 lit. q) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc în mod greşit cã societãţii comerciale îi aparţine culpa nerespectãrii graficului de traseu, amintind cele reţinute de Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 491 din 29 mai 2007, în sensul cã "licenţa de traseu presupune, pe de o parte, existenţa unui program de transport pe un anumit traseu şi, pe de altã parte, a unui caiet de sarcini, însã sancţiunea nerespectãrii dispoziţiilor referitoare la traseu şi la programul de transport cade doar în sarcina conducãtorului auto, operatorul de transport rutier având numai obligaţia generalã de a respecta prevederile din caietul de sarcini, obligaţie care odatã încãlcatã nu intrã sub incidenţa legii contravenţionale, nefiind susceptibilã de sancţiune".
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, reiterând cele reţinute de Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 191 din 13 martie 2007.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 58 lit. q) şi art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 102/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006, şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 31 august 2010. Din cuprinsul încheierii de sesizare, precum şi din notele scrise ale autorului excepţiei rezultã însã cã în ceea ce priveşte art. 59 alin. (1) este criticatã doar dispoziţia cuprinsã la lit. a) din acest text de lege. Aşadar, Curtea va examina constituţionalitatea prevederilor art. 58 lit. q) şi ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005, care la data sesizãrii Curţii Constituţionale aveau urmãtoarea redactare:
- Art. 58 lit. q): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: [...]
q) nerespectarea prevederilor licenţei de traseu, ale autorizaţiei de transport internaţional sau ale graficului de circulaţie;";
- Art. 59 alin. (1) lit. a): "(1) Se sancţioneazã cu amendã aplicatã întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau strãini, dupã caz:
a) de la 1.000 lei la 1.500 lei, faptele prevãzute la art. 58 lit. a), b), e), i), q), aa) şi aj)."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale cu soluţionarea acesteia, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 a fost integral abrogatã prin prevederile art. 93 din cap. XI al Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, care a intrat în vigoare la 4 decembrie 2011, cu excepţia unor articole, ale cãror prevederi au intrat în vigoare la data publicãrii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Cu toate acestea, instanţa de contencios constituţional urmeazã sã verifice conformitatea cu prevederile constituţionale invocate a dispoziţiilor criticate, având în vedere faptul cã, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare. Aceeaşi concluzie rezultã şi din faptul cã, în practicã, este posibil ca instanţa de contencios constituţional sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ulterior soluţionãrii definitive a cauzei în cursul cãreia a fost ridicatã excepţia, ipotezã în care poate deveni incident cazul de revizuire prevãzut la art. 322 pct. 10 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia "dacã, dupã ce hotãrârea a devenit definitivã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauzã, declarând neconstituţionalã legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã care a fãcut obiectul acelei excepţii [...]". Or, aceasta este chiar situaţia din speţa de faţã, în care procesul a fost deja soluţionat printr-o decizie irevocabilã pronunţatã în recurs.
Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 58 lit. q) şi art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005, prin Decizia nr. 606 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, şi prin Decizia nr. 191 din 13 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, statuând cã o asemenea soluţie legislativã se justificã prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajatul acestuia, conducãtorul auto, raport în virtutea cãruia comitentul are posibilitatea şi obligaţia de a impune conducãtorului auto respectarea exigenţelor impuse de reglementãrile care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea şi asigurarea desfãşurãrii transporturilor rutiere. Ca urmare, sancţiunea contravenţionalã prevãzutã de lege este consecinţa legalã a încãlcãrii dispoziţiilor cuprinse în actul normativ la care se referã critica de neconstituţionalitate.
Curtea a reţinut, de asemenea, cã nu sunt nesocotite dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât principiul cuprins în acestea priveşte egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic între societatea comercialã şi persoana fizicã. De asemenea, Curtea a observat cã prevederile art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 nu sunt de naturã sã împiedice contravenientul sã conteste sancţiunea contravenţionalã aplicatã, acesta beneficiind astfel de dreptul de acces liber la justiţie garantat de art. 21 din Legea fundamentalã.
În motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu au fost evidenţiate elemente noi care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel cã îşi menţin valabilitatea atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 lit. q) şi ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lorion" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 6.429/180/2009 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
