Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 100 din 6 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 11 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Vadim Tighiev în Dosarul nr. 3.237/2002 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocand în acest sens jurisprundenta constanta a Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.237/2002, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Vadim Tighiev într-o cauza având ca obiect plângerea introdusã de acesta impotriva hotãrârii prin care Oficiul Naţional pentru Refugiati i-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile criticate ingradesc accesul liber la justiţie prin limitarea la o singura cale de atac impotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiati, prin care i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat. Prin aceasta, potrivit susţinerilor autorului exceptiei, se creeazã o discriminare fata de persoanele care "nu au statut juridic asimilat cetãţenilor romani".
Tribunalul Bihor opineaza în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece acestea au fost instituite "tocmai pentru a asigura un acces largit la justiţie persoanelor ce solicita una din formele de protecţie prevãzute de lege şi care au beneficiat deja, în cadrul primei cereri analizate de Oficiul Naţional pentru Refugiati, de drepturile recunoscute de Constituţia României privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare, interpretate prin prisma art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale". Reglementarea unei singure cai de atac în aceasta materie nu a fost instituitã, asa cum, fãrã temei, susţine autorul exceptiei, în considerarea lipsei calitãţii de cetãţean roman, ci în considerarea unor situaţii deosebite şi pentru asigurarea celeritatii judecãrii cauzei. Dispoziţiile criticate sunt în concordanta şi cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 261/2000).
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în aceasta materie (de exemplu, deciziile nr. 60/1993, 38/1998, 146/2001, 56/2002 şi nr. 175/2002), prin care s-a statuat ca accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001), cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul conţinut: "În cazul prevãzut la alin. (5) lit. a) hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: " (1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevãd procedura de soluţionare a cererilor pentru acordarea statutului de refugiat, depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. Potrivit alin. (3) al <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impotriva hotãrârii de respingere a cererii strainul poate depune plângere în termen de doua zile de la comunicare, soluţionarea acesteia fiind de competenta judecãtoriei în a carei raza teritorialã îşi are sediul Oficiul Naţional pentru Refugiati. În felul acesta strainului cãruia i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat i se asigura accesul la justiţie, fiind deci nefondata susţinerea autorului exceptiei privind încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie.
Faptul ca legea nu permite exercitarea unei cai de atac impotriva hotãrârii pronunţate de instanta nu constituie o încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie şi nici a altei prevederi constituţionale, întrucât dispoziţia legalã criticata nu face distincţie între persoanele cãrora li se aplica, ci urmãreşte asigurarea celeritatii procedurii, având în vedere urgenta impusa de natura cauzelor care fac obiectul dispoziţiilor criticate. De altfel, dispoziţia legalã ce face obiectul exceptiei este de natura procedurala, iar, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecata se stabileşte prin lege.
Totodatã, Curtea constata ca s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile criticate prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 330 din 3 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 10 decembrie 2002, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Neintervenind elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ridicatã de Vadim Tighiev în Dosarul nr. 3.237/2002 al Tribunalului Bihor.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
