Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 100 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55^1 alin. 1 si 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 1 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Tudor Remus în Dosarul nr. 7.886/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã, personal, autorul excepţiei, asistat de avocat Dan Oancea, lipsã fiind Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã. De asemenea, depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iulie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.886/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Tudor Remus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã "textul de lege criticat este discriminatoriu faţã de cei condamnaţi la deţinere pe viaţã, întrucât un condamnat care a împlinit vârsta de 60 de ani poate fi liberat condiţionat dupã executarea a 15 ani de deţinere, iar cei care nu au aceastã vârstã, numai dupã executarea a 20 de ani de detenţie", fiind astfel încãlcate, în opinia sa, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", precum şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind "Interzicerea discriminãrii".
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate se aplicã condamnaţilor fãrã discriminãri.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã aplicarea unui tratament diferenţiat persoanelor condamnate, în cazul liberãrii condiţionate, nu aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins: "Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţã poate fi liberat condiţionat dupã executarea efectivã a 20 de ani de detenţiune, dacã este stãruitor în muncã, disciplinat şi dã dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale.
Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bãrbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat dupã executarea efectivã a 15 ani de detenţiune, dacã sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevãzute în alin. 1".
În opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", precum şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind "Interzicerea discriminãrii".
Examinând excepţia, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei, în sensul cã dispoziţiile legale criticate ar înfrânge principiul egalitãţii în drepturi înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu pot fi primite. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a subliniat în mod constant cã egalitatea nu înseamnã uniformitate şi cã pentru situaţii diferite se impun soluţii juridice diferite. Astfel, în <>Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a arãtat cã principiul egalitãţii în drepturi nu înseamnã "eo ipso" aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. De asemenea, în <>Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea Constituţionalã a statuat cã principiul egalitãţii nu presupune uniformitate, astfel încât toate situaţiile sã fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale sã corespundã un tratament egal, iar la situaţii diferite sã existe un tratament diferit. Principiul egalitãţii nu se opune ca o lege sã stabileascã reguli diferite în raport cu persoane care se aflã în situaţii diferite.
Dispoziţiile legale criticate referitoare la instituirea unor condiţii pentru liberarea condiţionatã a persoanelor condamnate la deţinere pe viaţã, respectiv dupã efectuarea a 20 de ani de deţinere, iar în cazul în care condamnatul a trecut de vârsta de 60 de ani, dupã executarea a 15 ani de deţinere, nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. Este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã, precum şi mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei.
Liberarea condiţionatã nu este un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, dupã ce au executat fracţiunile de pedeapsã stabilite de lege, dupã criteriile arãtate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele lor penale.
Nu se poate susţine, aşadar, cã dispoziţiile art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici celor ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Tudor Remus în Dosarul nr. 7.886/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
