Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Ioan Muraru - preşedinte
Ion Filipescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vînzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, ridicatã de pirita Societatea Comercialã "Avicola Codlea" - S.A. în dosarul nr. 1262/1993 al Judecãtoriei Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 23 februarie 1994, cu participarea reclamantei Ungureanu Stanica şi a procurorului, în lipsa piritei Societatea Comercialã "Avicola Codlea" - S.A. care, deşi legal citata, nu s-a prezentat, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, pronunţarea aminindu-se pentru 8 martie 1994.
Curtea Constituţionalã, avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin acţiunea din 27 ianuarie 1993, reclamanta Ungureanu Stanica solicita Judecãtoriei Braşov obligarea Societãţii Comercialã "Avicola Codlea" - S.A. la încheierea contractului de vînzare-cumpãrare a apartamentului din oraşul Codlea, str. Panselutei nr. 11, bl.7, sc. A, ap. 12, judeţul Braşov, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/1992, acţiune ce formeazã obiectul dosarului nr. 1262/1993 al acestei judecãtorii.
Prin intimpinarea depusa la dosar pirita Societatea Comercialã "Avicola Codlea" - S.A. solicita respingerea acţiunii ca nefondata, motivind, printre altele, şi cu imposibilitatea obligãrii sale la vînzarea apartamentului de la adresa menţionatã, deoarece o astfel de soluţie ar constitui o limitare nelegalã a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume dreptul de dispoziţie. Arata în continuare ca: "În mãsura în care instanta ar considera ca prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 s-a instituit o obligaţie de a da apta de a justifica cererea reclamantei, invoca excepţia de neconstituţionalitate a normei juridice sus-menţionate, care, în aceasta interpretare, ar fi contrarã prevederilor Constituţiei României (art. 41) şi ale Codului civil (art. 480 - 481) şi solicita înaintarea dosarului Curţii Constituţionale, pentru soluţionarea exceptiei".
Judecãtoria Braşov sesizeazã Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, invocatã de pirita Societatea Comercialã "Avicola Codlea" - S.A., prin Încheierea din 16 martie 1993, care nu cuprinde însã şi opinia instanţei cu privire la aceasta, asa cum prevãd imperativ dispoziţiile art. 23 alin.(5) din Legea nr. 47/1992.
Pentru aceste considerente, Curtea, cu adresa nr. 52C/16.06.1993, solicita Judecãtoriei Braşov completarea încheierii cu opinia sa în legatura cu neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Urmare adresei, Judecãtoria Braşov completeazã încheierea de şedinţa din 16 martie 1993, apreciind ca art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu contravine prevederilor Constituţiei, deoarece textul considerat neconstitutional stabileşte ca "locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora", or este de principiu ca oricãrui drept subiectiv îi corespunde o obligaţie corelativa, în speta, dreptului chiriaşului de a cumpara locuinta îi corespunde obligaţia unitãţii de a vinde aceasta locuinta. Din momentul în care titularul contractului de închiriere şi-a exprimat opţiunea de a cumpara, unitatea deţinãtoare nu poate refuza vînzarea.
Aceasta dispoziţie legalã nu este contrarã prevederilor art. 41 din Constituţie, care garanteazã dreptul de proprietate, dar cu prevederea expresã ca limitele şi conţinutul acestor drepturi sunt stabilite de lege.
Reclamanta Ungureanu Stanica considera ca în mod greşit pirita a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 85/1992, pe care de altfel l-a aplicat tuturor salariaţilor sãi cu apartamente de serviciu, mai puţin în cazul sau. Susţine, de asemenea, ca apartamentul în litigiu a fost vîndut unei terţe persoane, ceea ce demonstreaza, de asemenea, ca Societatea Comercialã "Avicola Codlea" - S.A. a aplicat prevederile respective.
În vederea soluţionãrii exceptiei, au fost solicitate în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisã deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, urmãrind evoluţia reglementãrilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezulta opţiunea constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat sa devinã proprietar al locuinţei respective, prin cumpãrare, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 15/1990, întreprinderile transformate în societãţi comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuinţelor construite din fondurile proprii.
Senatul apreciazã ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale şi, în consecinta, excepţia este vadit neîntemeiatã.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd dosarul nr. 1262/1993 al Judecãtoriei Braşov, încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum şi prevederile Constituţiei, constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate şi retine urmãtoarele:
Pe fond, prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vînzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca "Locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pînã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenţie, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
Art. 1 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor. Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Evaluarea şi vînzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi, se fac de cãtre unitãţile proprietare sau de cãtre unitãţile specializate în vînzarea locuinţelor, pe baza de contract de prestãri de servicii, cu un comision de 1% calculat la preţul de vînzare.
Prin locuinţe de intervenţie se înţelege locuintele situate în incinta unitãţilor economice sau bugetare de stat, cît şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa".
Ca atare, acest articol stabileşte, în principal, urmãtoarele: obligaţia vinzarii locuinţelor cãtre chiriaşii lor, chiar dacã aceştia nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare; exceptarea locuinţelor de intervenţie; definirea locuinţelor de intervenţie.
În dosarul aflat pe rol, Societatea Comercialã "Avicola Codlea" - S.A. invoca excepţia de neconstituţionalitate a art. 7, aratind ca el contravine dispoziţiilor art. 41 şi art. 135 din Constituţie, care garanteazã dreptul de proprietate.
Astfel, se spune în punctul de vedere, art. 7 instituie în sarcina proprietarului, Societatea Comercialã "Avicola Codlea" - S.A., obligaţia de a vinde locuintele de serviciu la simpla intenţie a locatarului, anulindu-se "dreptul de dispoziţie ca atribut al dreptului de proprietate garantat prin legea fundamentalã".
Se constata, de asemenea, ca Judecãtoria Braşov, în completarea Încheierii de şedinţa din 16 martie 1993, privind opinia instanţei referitoare la excepţia de neconstituţionalitate (fila 9) se arata ca: "dreptului chiriaşului de a cumpara locuinta îi corespunde obligaţia unitãţii economice (sau bugetare) de stat de a vinde aceasta locuinta", la solicitarea chiriaşului; "unitatea deţinãtoare nu poate refuza vînzarea spaţiului locativ"; art. 7 este constituţional deoarece chiar Constituţia da legii posibilitatea de a stabili "conţinutul şi limitele acestor drepturi" (art. 41).
În punctul sau de vedere, Senatul caracterizeazã excepţia ca vadit neîntemeiatã, art. 7 stabilind condiţiile vinzarii-cumpãrãrii apartamentelor.
Guvernul, în punctul sau de vedere, motiveaza constituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992 prin succesiunea reglementãrilor legale privind vînzarea acestor locuinţe, prin opţiunea legalã (exprimatã de Decretul-lege nr. 61/1990) de "vînzare a tuturor locuinţelor construite din fondurile statului, în noi condiţii de preţ şi de creditare", prin reluarea acestei optiuni în Legea nr. 85/1992 ca o opţiune "constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat sa devinã proprietar al locuinţei respective, prin cumpãrare". Trebuie reţinutã şi precizarea din acest punct de vedere, precizare corecta, ca deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţe construite din fondurile proprii, "legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a opţiunii ca fiecare chiriaş din asemenea locuinţe sa devinã proprietar nu poate fi privitã decît numai ca o limita stabilitã de lege (art. 41 din Constituţie) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercialã în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel este o limita şi exceptarea de la vînzare a locuinţelor de intervenţie, construite din aceleaşi fonduri şi care, de asemenea, au intrat în patrimoniul societãţii comerciale".
Argumentele juridice invocate de cãtre Judecãtoria Braşov, Senat şi Guvern sunt evident corecte şi solide.
Dacã art. 41 din Constituţie garanteazã dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, tot el statueazã ca legea stabileşte "conţinutul şi limitele acestor drepturi". Este în afarã oricãrei îndoieli ca aceasta împuternicire data legii trebuie exercitatã fundamentat şi nu arbitrar. Ca atare, legiuitorul, determinînd "conţinutul şi limitele acestor drepturi", are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite, în considerarea cãrora stabileşte dimensiuni şi limite.
Astfel, dacã ne raportam la cazul dedus judecaţii, trebuie menţionatã obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii [art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie] şi mai ales de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent [art. 43 alin. (1) din Constituţie].
Prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 legiuitorul realizeazã o mãsura în acest sens, asigurind chiriaşilor dreptul şi prioritatea în cumpãrarea de locuinţe, mãsura legitimata prin funcţiile ce sunt stabilite în Constituţie.
Din examinarea textului rezulta ca aceste locuinţe: sunt construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat pînã la data intrãrii în vigoare a legii; se vînd titularilor contractelor de închiriere, care sunt sau nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare ; nu trebuie sa fie locuinţe de intervenţie. O asemenea mãsura este fãrã indoiala în litera şi spiritul Constituţiei. Nu trebuie neglijat ca legislaţia de dupã 22 decembrie 1989 a transformat practic un drept de administrare, pe care întreprinderile şi instituţiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate. Aceasta transformare nu poate fi o mãsura arbitrarã prin care unii cetãţeni sa fie defavorizati în beneficiul altora, ştiut fiind ca aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor. Ar fi contrar principiilor dreptului şi chiar regulilor traditionale privind proprietatea ca, deodatã, o unitate economicã "transformata" într-o societate comercialã sa devinã proprietara absolutã asupra unor bunuri "moştenite" cu înlãturarea abuzivã a cetãţenilor care în calitatea lor de angajaţi sau fosti angajaţi au contribuit la formarea acestui patrimoniu. Dacã legiuitorul ar fi admis un asemenea lucru, chiar el s-ar fi situat în afarã legitimitatii.
De aceea legiuitorul, prin art. 7, stabileşte o norma de justiţie socialã şi economicã, dind posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cãrora direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic, au contribuit. Ca atare, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi al art. 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social, moral.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992 privind vînzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, sunt constituţionale.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocatã de cãtre Societatea Comercialã "Avicola-Codlea" - S.A. în fata Judecãtoriei Braşov şi trimisa de cãtre aceasta Curţii Constituţionale prin Încheierea din 16 martie 1993.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica astãzi, 8 martie 1994.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
