Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 10 din 16 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 "privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania"
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 "privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România", excepţie ridicatã de Universitatea "Politehnica" din Timişoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecãtoriei Timişoara. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 19 decembrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 ianuarie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 mai 2000 Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, excepţie ridicatã de Universitatea "Politehnica" din Timişoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecãtoriei Timişoara, având ca obiect judecarea acţiunii civile introduse de Episcopia RomanoCatolica Timişoara impotriva pârâţilor Universitatea "Politehnica" din Timişoara şi Consiliul Local Timişoara, pentru rectificarea Cãrţii funciare nr. 13.144 Timişoara. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 contravin dispoziţiilor art. 114 alin. (4), ale art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, întrucât nu a existat o situaţie obiectivã exceptionala care sa justifice intervenţia Guvernului în sfera de competenta a legislativului sau pentru "evitarea riscurilor determinate de situaţii excepţionale", iar mãsura de restituire a imobilului prevãzut la poziţia nr. 20 din anexa la ordonanta incalca "grav dreptul de proprietate al Universitatii <<Politehnica>> din Timişoara, drept dobândit în baza <>Legii nr. 84/1995 ". Autorul exceptiei de neconstituţionalitate mai susţine ca în mod eronat la nr. crt. 20 din anexa la ordonanta ca titular al dreptului de proprietate a fost trecut statul roman, ignorandu-se <>Legea nr. 84/1995 , astfel ca în realitate mãsura de restituire apare ca "o nationalizare, expropriere, trecere silitã în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privatã legal dobândite, fãrã a avea vreun temei legal". Se invoca totodatã în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, conform cãrora "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", precum şi Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtoria Timişoara, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, considera, în legatura cu susţinerea potrivit cãreia prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, ca excepţia este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte susţinerea ca ar fi fost incalcate dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, instanta apreciazã ca motivul invocat privind "caracterul de urgenta şi de necesitate a unor astfel de ordonanţe este relativ interpretabil". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea opiniei sale Guvernul arata ca a recurs la adoptarea ordonanţei de urgenta pentru motivele prezentate în nota de fundamentare a proiectului, "fiind în mãsura sa aprecieze, potrivit <>Deciziei nr. 65/1995 a Curţii Constituţionale, motivele care legitimeazã constituţional adoptarea ordonanţei de urgenta în temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie care prevãd ca Guvernul, în cazuri excepţionale, poate adopta ordonanţe de urgenta". În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, privind încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, Guvernul apreciazã, referindu-se şi la Decizia nr. 234/1999 a Curţii Constituţionale, ca, "dacã imobilul prevãzut la poziţia 20 din anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 nu se afla în proprietatea statului, dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenta [...] apar neconstituţionale [...]". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 "privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România", cu referire la nr. crt. 20 din anexa la aceasta ordonanta, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999. Conform <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , "Imobilele, compuse din construcţii împreunã cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanta de urgenta, care au aparţinut comunitãţilor (organizaţii, culte religioase) cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România şi au fost trecute dupã anul 1940 în proprietatea statului roman prin mãsuri de constrângere, confiscare, nationalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora". În anexa la ordonanta de urgenta, la care art. 1 face trimitere, la nr. crt. 20 se prevede: la coloana "Adresa imobilului" - "Timişoara, Piata Horatiu nr. 1, judeţul Timis"; la coloana "Actul de proprietate" - "Extras C.F. nr. 23.431, nr. topo 1.204/1, 1.204/2"; la coloana "Titularul actual al dreptului de proprietate" - "Statul roman"; la coloana "Destinaţia iniţialã a imobilului" - "Liceul Teoretic Romano-Catolic"; la coloana "Folosinta actuala a imobilului" - "Este folosit parţial de cãtre Facultatea de Electrotehnica"; la coloana "Actul în baza cãruia imobilul a intrat în proprietatea statului" - "<>Decretul nr. 176/1948 ", iar la coloana "Observaţii" - "În clãdire funcţioneazã şi o şcoala romano-catolica". Se susţine ca aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 114 alin. (4) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins: - art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; - art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu."; - art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã." Autorul exceptiei susţine în esenta ca imobilul de la nr. crt. 20 din anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 este proprietatea sa şi deci Guvernul nu putea sa dispunã prin ordonanta de urgenta restituirea cãtre fostul proprietar a unui bun care nu îi apartinea. Pe de alta parte se arata ca în cauza nu erau întrunite nici condiţiile prevãzute la art. 114 alin. (4) din Constituţie pentru emiterea ordonanţei de urgenta, întrucât "nu a existat o situaţie exceptionala care sa justifice intervenţia Guvernului în sfera de competenta a legislativului" şi nici "necesitatea luãrii unei mãsuri cu caracter de urgenta care sa reclame înlãturarea sau evitarea riscurilor determinate de situaţii excepţionale". I. În legatura cu critica potrivit cãreia <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea observa ca susţinerea autorului exceptiei, care îşi întemeiazã dreptul de proprietate pe dispoziţiile <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este contrarã prevederilor anexei la <>Ordonanta de urgenta nr. 83/1999 . Astfel, la nr. crt. 20 din anexa la ordonanta, în coloana "Titularul actual al dreptului de proprietate" este menţionat "Statul roman", iar nu Universitatea "Politehnica" din Timişoara, iar în coloana "Actul în baza cãruia a intrat în proprietatea statului" este indicat "<>Decretul nr. 176/1948 ". Curtea constata ca, deşi din actele dosarului nu rezulta ca s-ar fi invocat ca temei al dreptului de proprietate pretins un anumit text din <>Legea nr. 84/1995 , autorul exceptiei de neconstituţionalitate înţelege sa se prevaleze de dispoziţiile art. 166 alin. (4) din aceasta lege, dispoziţii potrivit cãrora "Baza materialã a instituţiilor de învãţãmânt superior de stat este de drept proprietatea acestora [...]", precum şi de dispoziţiile art. 166 alin. (2) din lege, conform cãrora "[...] baza materialã a învãţãmântului cuprinde: spaţii pentru procesul de învãţãmânt şi cercetare ştiinţificã [...]". Potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. De asemenea, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". În speta însã solicitarea autorului exceptiei de neconstituţionalitate are ca obiect constatarea de cãtre Curtea Constituţionalã a unei stãri de fapt, ceea ce nu intra în competenta jurisdicţiei constituţionale. Totuşi Curtea observa ca dupã sesizarea sa a fost adoptatã Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 206 din 15 noiembrie 2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 (ordonanta publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000), care, prin art. I pct. 3, a introdus la art. 166 alineatul (4^6) având urmãtorul cuprins: "Terenurile şi clãdirile preluate în mod abuziv de stat dupã data de 4 septembrie 1940 de la persoane fizice sau juridice fac parte din domeniul privat al statului în condiţiile legii şi pot face obiectul unor acte normative de restituire." II. Referitor la critica prin care se invoca neîndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 114 alin. (4) din Constituţie la emiterea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , Curtea Constituţionalã constata ca în Nota de fundamentare care însoţeşte ordonanta caracterul de urgenta este justificat prin starea imobilelor la care ordonanta se referã, care sunt fie "într-o faza avansatã de degradare", fie "susceptibile a fi privatizate", iar pe de alta parte, se invoca obligaţiile asumate de România, printre care este şi cea a restituirii bunurilor comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale. Totodatã în Nota de fundamentare se menţioneazã ca "pana la reglementarea generalã a situaţiei prin lege, asa cum acest lucru a fost afirmat şi în cadrul lucrãrilor sesiunii de primavara a anului 1997 a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, Guvernul şi-a propus sa restituie câteva clãdiri cu valoare simbolica, asa cum a procedat şi cu unele imobile aparţinând comunitãţii evreiesti, prin <>Legea nr. 140/1997 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 21/1997 , respectiv prin <>Ordonanta de urgenta nr. 13/1998 ". În legatura cu aceasta din urma precizare referitoare la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 "privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România" (având un obiect asemãnãtor cu cel al <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 ), Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000. Cu acel prilej Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut, referitor la nerespectarea condiţiilor prevãzute la art. 114 alin. (4) din Constituţie, ca "elementele cuprinse în Nota de fundamentare a ordonanţei, coroborate cu faptul notoriu al întârzierii mãsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de regimul dictaturii comuniste, sunt de natura sa justifice emiterea acestei ordonanţe de urgenta, în condiţiile prevãzute la art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituţie". Aceste considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în cazul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , la care se referã cauza de fata, deoarece, pe de o parte, obiectul celor doua ordonanţe este asemãnãtor, iar pe de alta parte, nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei soluţii. De altfel la aceeaşi soluţie de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfãţişate în opinia separatã formulatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o menţin şi în cauza de fata. Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 "privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România", excepţie ridicatã de Universitatea "Politehnica" din Timişoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecãtoriei Timişoara. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 ianuarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta -------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
