Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1 din 15 ianuarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 94 din 27 februarie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Paula C. Pantea - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursurilor declarate de Banca Romana pentru Dezvoltare _ S.A. şi de Societatea Comercialã "OLFIL" - S.A. Oltenita impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 253 din 17 iunie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 9 decembrie 1997, în prezenta Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 16 decembrie 1997, apoi la 19 decembrie 1997 şi apoi pentru data de 15 ianuarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 253 din 17 iunie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 . Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut, în esenta, urmãtoarele:
- Guvernul poate, prin ordonanţe, sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta;
- ordonanta de urgenta este justificatã de un caz excepţional, astfel cum a fost definit şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/1995, şi anume evitarea unei grave atingeri aduse interesului public, care, în speta, ar fi dat de necesitatea prevenirii blocajului financiar şi a diminuãrii pierderilor din economie, ale cãror consecinţe sunt mai grave în procesul actual inflationist. Pe calea exceptiei nu se contesta necesitatea şi justificarea mãsurilor adoptate prin ordonanta, ci numai abrogarea unei legi anterioare, care are, în esenta, acelaşi scop de a preveni şi inlatura blocajul financiar;
- prin însuşi faptul ca a fost publicatã, reiese ca ordonanta a fost depusa în prealabil la Parlament, deoarece, potrivit art. 78 din Constituţie, legea intra în vigoare pe data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenta este condiţionatã de depunerea sa prealabilã spre aprobare;
- dispoziţia referitoare la taxa de timbru din legea abrogatã prin textul atacat nu este de domeniul legii organice;
- aspectul legat de cuantumul taxei de timbru care trebuie plãtit, în speta, nu poate fi cercetat de cãtre Curtea Constituţionalã, fiind de atributul exclusiv al instanţei judecãtoreşti, chematã sa aplice legea.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. şi Societatea Comercialã "OLFIL" - S.A. Oltenita.
Prin recursul declarat de cãtre Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. se invoca urmãtoarele motive de recurs:
a) încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, în ceea ce priveşte aprecierea unui caz excepţional care sa justifice intervenţia Guvernului printr-o ordonanta de urgenta. Se considera ca intervenţia Guvernului s-ar justifica numai în situaţia în care legislativul nu ar putea sa adopte el însuşi mãsurile respective şi nici nu ar putea abilita Guvernul pentru aceasta;
b) depunerea ordonanţei de urgenta la Parlament nu constituie doar o condiţie prealabilã intrãrii în vigoare, ci constituie chiar momentul intrãrii în vigoare a ordonanţei. Asa fiind, din moment ce nu rezulta din Monitorul Oficial al României când a fost depusa la Parlament, nu se cunoaşte cu certitudine data intrãrii în vigoare, ceea ce constituie motiv de neconstituţionalitate;
c) ordonanta ar fi trebuit sa reglementeze expres situaţiile tranzitorii, în ce priveşte aplicarea legii în timp, deoarece instanţele nu procedeazã în mod unitar.
Societatea Comercialã "OLFIL" - S.A. Oltenita, în motivarea recursului, susţine ca:
a) suportarea taxelor de timbru pentru cererile introduse la instanţe înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei nu este o problema de succesiune a legilor în timp, ca o modalitate de interpretare a legii, de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti, ci constituie o problema de constitutionalitate în mãsura în care instanţele atribuie un efect retroactiv <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 ;
b) motivarea deciziei de fond, în sensul ca ordonanta ar avea drept scop prevenirea şi înlãturarea blocajului financiar, precum şi reducerea presiunii inflationiste, nu este corecta, deoarece ea a pãstrat aspectul negativ din Legea nr. 76/1992, şi anume executarea silitã dupã regulile dreptului comun, dar a înlãturat şi aspectul pozitiv din menţionatã lege şi anume plata taxei de timbru redusã, sporind astfel debitul care trebuie recuperat cu încã 10% .
În temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, deoarece excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere transmis de cãtre Guvern se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi reţinutã, arãtând, în esenta, ca:
- prin ordonanţe Guvernul poate modifica sau abroga o lege în vigoare, în condiţiile art. 114 din Constituţie;
- adoptarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 s-a fãcut în condiţii de urgenta, deoarece îşi are fundamentarea pe necesitatea şi urgenta unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri interesului public, respectiv evitarea blocajului financiar şi diminuarea pierderilor din economie;
- obligaţia de depunere a ordonanţei la Parlament a fost respectata, iar faptul ca a fost publicatã în Monitorul Oficial al României dovedeşte acest lucru;
- stabilirea taxelor de timbru este de domeniul legii ordinare, astfel ca textul atacat ca neconstitutional nu era de domeniul legii organice;
- interpretarea legii este un atribut exclusiv al instanţelor judecãtoreşti.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 şi ale Legii nr. 151 din 24 iulie 1997 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Motivele de recurs sunt nefondate, pentru considerentele ce urmeazã;
Decizia atacatã a apreciat ca ordonanta de urgenta este justificatã de un caz excepţional, astfel cum a fost definit şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/1995, care, în esenta, a reţinut ca intervenţia Guvernului pe calea ordonanţei de urgenta, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, se poate fundamenta pe necesitatea şi urgenta reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public. Motivarea din decizia atacatã fiind conformã cu jurisprudenta Curţii Constituţionale şi neintervenind nici un element care sa facã necesarã reconsiderarea acesteia, instanta de recurs inlatura ca nefondata critica ce se aduce prin primul motiv invocat de cãtre Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. Nu poate fi reţinut nici motivul invocat de cãtre Societatea Comercialã "OLFIL" - S.A. Oltenita, în sensul ca ordonanta nu ar avea drept efect prevenirea şi înlãturarea blocajului financiar, precum şi reducerea presiunii inflationiste. Curtea este indreptatita sa verifice numai constituţionalitatea ordonanţei, iar nu sa aprecieze dacã mãsurile adoptate prin aceasta şi care nu sunt contrare Constituţiei produc sau nu efectele scontate.
Cat priveşte motivul privind neconstituţionalitatea ordonanţei atacate datoritã faptului ca nu se cunoaşte cu certitudine data intrãrii sale în vigoare, este de reţinut ca, într-adevãr, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenta are loc dupã depunerea ei spre aprobare la Parlament. Dar textul trebuie corelat şi cu prevederea constituţionalã înscrisã în art. 107 alin. (4), care stabileşte ca nepublicarea în Monitorul Oficial al României a hotãrârilor şi ordonanţelor Guvernului atrage inexistenta acestora. Din verificãrile efectuate de cãtre instanta de recurs rezulta ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 a fost depusa la Senat la data de 21 aprilie 1997, fiind înregistratã sub nr. 295 din 21 aprilie 1997, şi a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997. Asa fiind, nici acest motiv de recurs nu poate fi reţinut. Pentru a se evita însã pe viitor discuţii în legatura cu acest aspect, Curtea Constituţionalã apreciazã ca este necesar ca la publicarea ordonanţelor de urgenta sa se menţioneze data de depunere la Parlament, dându-se astfel posibilitatea verificãrii de cãtre orice persoana interesatã a respectãrii cerintei prevãzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie.
Motivele referitoare la inexistenta unor dispoziţii tranzitorii şi la aplicarea retroactivã a dispoziţiilor ordonanţei de cãtre unele instanţe nu pot fi nici ele primite, deoarece problema aplicãrii legilor în timp este de resortul instanţelor judecãtoreşti, Cunoscând data abrogãrii unui act normativ şi data intrãrii în vigoare a reglementãrii noi, judecãtorul va stabili la speta care este prevederea pe care o va aplica. În cazul în care partea este nemultumita de soluţia judecãtorului, inclusiv dacã acesta a aplicat retroactiv o dispoziţie legalã, ea poate exercita în fata instanţelor judecãtoreşti superioare cãile de atac prevãzute de lege. Nici chiar dacã instanţele judecãtoreşti nu procedeazã unitar, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa în aceasta problema, ea putând fi soluţionatã în condiţiile legii.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. şi de Societatea Comercialã "OLFIL" - S.A. Oltenita impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 253 din 17 iunie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 15 ianuarie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
