Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1 din 14 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 4 si ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biroul de Turism şi Tranzacţii" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.482/2001 al Judecãtoriei Mangalia. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 253C/2002, având în vedere ca atât obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, cat şi autorul acesteia sunt identice cu cele ale cauzei menţionate. La apelul nominal este prezenta Dumitra Avramescu prin mandatar, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea prezenta nu se opune conexarii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 253C/2002 la Dosarul nr. 129C/2002, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecata, partea prezenta solicita respingerea exceptiei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arãtând ca asupra constituţionalitãţii textelor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand ca acestea sunt constituţionale. Precizeazã ca nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.482/2001, precum şi prin Încheierea din 21 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 803/2002, Judecãtoria Mangalia şi, respectiv, Tribunalul Constanta Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biroul de Turism şi Tranzacţii" - S.A. din Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul exceptiei considera - pentru ipoteza în care terenurile aparţin societãţilor comerciale - ca, prin efectul art. 10 alin. 4 din lege, acestea devin proprietate de stat, ceea ce ar reprezenta "o expropriere", contravenind astfel art. 41 alin. (3) din Constituţie. Au fost, tot astfel, în opinia autorului exceptiei, incalcate şi prevederile art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Legea fundamentalã. Neconstituţionalitatea textului menţionat ar atrage, astfel cum considera autorul exceptiei, şi neconstituţionalitatea altor texte din aceeaşi lege, de care regimul terenului afectat locuinţelor ce se vand nu poate fi disociat; este vorba despre art. 7 alin. 1, 5 şi 6, ca şi despre <>art. 10 alin. 1, 2, 3 şi 6 din Legea nr. 85/1992 . În fine, se mai susţine ca art. 10 alin. 4 din lege, incalcand prevederile Constituţiei, contravine şi Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Al doilea text criticat pentru neconstituţionalitate este art. 7 alin. 4 din legea menţionatã. Autorul exceptiei considera ca "Modalitatea în care s-a stabilit prin lege indexarea nu are nici o justificare obiectivã şi raţionalã, determinând ruperea justului echilibru şi antrenand încãlcarea art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţia deja menţionatã". Pe de alta parte, arata autorul exceptiei, "legiuitorul a prevãzut ca dreptul de proprietate asupra pãrţilor comune ale clãdirii şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei se transmit obligatoriu şi fãrã nici un contraechivalent", iar aceasta mãsura este o privare de proprietate care contravine art. 1 din primul Protocol la convenţie. Instanţele de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Se considera ca "modalitatea de stabilire a preţului de vânzare pentru locuintele menţionate, precum şi atribuirea terenului aferent în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 nu incalca principiul dreptei şi prealabilei despãgubiri prevãzute de art. 41 alin. (3) din Constituţie, deoarece vânzarea vizeazã doar locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, iar terenul atribuit în proprietate este, de asemenea, teren aparţinând statului. Faptul ca, ulterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 , în cadrul procesului de privatizare, parata a devenit societate pe acţiuni cu capital mixt nu este de natura sa atragã neconstituţionalitatea prevederilor legale invocate". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 4 şi a <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, este neîntemeiatã. Aceasta excepţie are la baza - în opinia Guvernului - o gresita interpretare a legii, cãci art. 10 alin. 4 din legea menţionatã "nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat. Prin urmare, atribuirea terenurilor se face integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective". Pe de alta parte, observa Guvernul, "Faptul ca în aceste cazuri autorul exceptiei critica preţul de vânzare al locuinţelor nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problema de opţiune legislativã". Este citata în acest sens jurisprudenta Curţii, de exemplu Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: - Art. 7 alin. 4: "Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretuluilege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpãrãrii, fata de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 ."; - Art. 10 alin. 4: "Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991." Motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul exceptiei privesc atât modalitatea de stabilire şi, implicit, cuantumul preţului de vânzare, cat şi atribuirea în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, a terenurilor pe care se afla aceste construcţii, considerându-se ca textul criticat nu respecta cerinţele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000. S-a apreciat în soluţia data de Curte, în sensul constituţionalitãţii textului art. 7 din legea menţionatã, ca prin aceste prevederi a fost consacratã "o norma de justiţie socialã, întrucât s-a dat posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cãrora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinta ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie în rem, deci în considerarea obiectului (locuinta construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii. Atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, Curtea constata, de asemenea, ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretã de atribuire a terenurilor pe care se gãsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpãrare în condiţiile <>Legii nr. 85/1992 . Astfel fiind, acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor fãcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective. De altfel, şi asupra constituţionalitãţii acestui text Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, şi Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, statuand ca dispoziţiile <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, sunt constituţionale. Atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biroul de Turism şi Tranzacţii" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.482/2001 al Judecãtoriei Mangalia, precum şi în Dosarul nr. 803/2002 al Tribunalului Constanta Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
