Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ministrul justiţiei,
Având în vedere <>art. 22 al Decretului nr. 79 din 31 Martie 1950 , pentru organizarea Notariatului de Stat,
Decide:
CAP. 1
Dispoziţiuni generale
ART. 1
Notariatul de Stat are drept scop de a ajuta cetãţenii din Republica Populara Romana în cadrul competentei ce-i revine, potrivit prezentei deciziuni la întocmirea înscrisurilor constatatoare ale raporturilor lor juridice, asigurându-le şi inlesnindu-le astfel exerciţiul drepturilor lor civile în spiritul legalitãţii socialiste.
CAP. 2
Competenta
ART. 2
Birourile Notariatului de Stat au în competenta lor urmãtoarele acte:
a) Redacteazã şi autentifica acte şi declaraţiuni de orice natura;
b) Autentifica acte şi declaraţiuni de orice natura prezentate de pãrţi, chiar dacã nu sunt redactate de Birourile Notariatului de Stat, însã numai în limitele prevãzute de lege;
c) Elibereazã copii legalizate de pe actele redactate de notar;
d) Legalizeazã copii de pe actele prezentate de pãrţi, cu excepţiile prevãzute în art. 63 din prezenta deciziune;
e) Legalizeazã semnãturile de pe înscrisurile sub semnatura privatã, prezentate de pãrţi;
f) Întocmeşte actele de protest ale cambiilor, cecurilor şi altor titluri la ordin;
g) Da data certa înscrisurilor ce li se prezintã în acest scop;
h) Efectueazã traduceri în şi din limba romana;
i) Primesc în depozit înscrisuri şi documente.
Actele de Notariat prevãzute la pct. a, b, c, d, e, şi f se efectueazã numai prin Birourile Notariatului de Stat.
ART. 3
Biroul Principal de Notariat de Stat este competent sa instrumenteze în judeţul sau, iar celelalte Birouri de Notariat de Stat, în raza circumscriptiilor, fixate prin decizia ministrului justiţiei, între orice persoane, chiar dacã cei interesaţi n-au domiciliul în aceste circumscripţii.
Notarul principal de la Biroul Principal Judeţean va putea repartiza lucrãrile de Notariat la celelalte Birouri din comuna resedinta de judeţ.
CAP. 3
Organizarea Notariatului de Stat
ART. 4
În fiecare Birou de Notariat de Stat vor funcţiona un numãr de notari, substituti de notari, secretari, referenţi, dactilografi şi ingrijitori ce se vor stabili de ministrul justiţiei, prin decizie.
ART. 5
Notarii principali, notarii şi substitutii de notari sunt asimilaţi cu angajaţii în funcţiuni judecãtoreşti, iar secretarul, traducatorii şi ceilalţi angajaţi ai Biroului de Notariat de Stat sunt asimilaţi cu angajaţii în funcţii administrative ai instanţelor de judecata.
ART. 6
Notarii şi functionarii Birourilor Notariatului de Stat sunt obligaţi de a pãstra secretul actelor ce îndeplinesc.
ART. 7
În caz de lipsa sau împiedicare simultanã a notarului sau a substitutului de a-şi îndeplini atribuţiunile, notarul principal va putea delega pe un alt notar sau substitut din circumscripţia sa, pentru a-l înlocui.
În toate cazurile când nevoia serviciului o cere, ministrul justiţiei poate delega un notar de la orice birou din ţara.
În caz de nevoie, secretarul poate fi înlocuit de alt funcţionar din birou, pe baza delegarii date de notar.
ART. 8
Notarul principal, notarul şi substitutul nu pot efectua acte de notariat proprii, ale sotiei, ale ascendenţilor şi descendenţilor lor şi al sotiei, precum şi ale colaboratorilor şi afinilor lor pana la gradul trei inclusiv.
ART. 9
Personalul angajat în Birourile Notariale de Stat are drepturile şi îndatoririle prevãzute în Codul Muncii din 8 Iunie 1950.
CAP. 4
Funcţionarea Notariatului de Stat
SECŢIA I
Dispoziţiuni generale
ART. 10
Îndeplinirea actelor de Notariat prevãzute de art. 3, se va face conform dispoziţiunilor legii pentru autentificarea şi legalizarea înscrisurilor, legii asupra cambiei şi biletului la ordin, precum şi oricãror legi speciale.
SECŢIA II
Procedura autentificãrii
ART. 11
Notarul principal, notarul sau substitutul de notar redacteazã la cererea pãrţilor, înscrisurile pe care urmeazã sa le autentifice.
În vederea îndeplinirii sarcinii sale, notarul va cerceta care sunt raporturile reale dintre pãrţi, spre a stabili drepturile şi interesele lor, dându-le explicatiunile şi îndrumãrile necesare asupra consecinţelor juridice ce vor decurge din act.
El va da înscrisului, cuprinsul corespunzãtor intentiei pãrţilor, o redactare potrivita cu puterea de înţelegere a lor şi o exprimare juridicã exactã a voinţei pãrţilor.
ART. 12
Înainte de efectuarea oricãrui act de notariat, notarul este dator sa-i verifice conţinutul. El va refuza îndeplinirea actului de notariat în toate cazurile în care tinde a se creea o situaţie contrarã legilor, intereselor Statului, regulilor de convieţuire socialistã sau a aduce vãtãmare consolidãrii legalitãţii socialiste, sau a drepturilor şi intereselor cetãţenilor din Republica Populara Romana, institutiunilor, organizatiunilor de masa, întreprinderilor de Stat, cooperativelor şi oricãror alte instituţiuni obşteşti.
ART. 13
Înscrisurile vor fi redactate în limba romana.
În regiunile în care Justiţia se distribuie şi în una din limbile nationalitatilor conlocuitoare, pãrţile vor putea cere redactarea înscrisului şi în aceasta limba. În acest caz actul se va redacta în ambele limbi, procedându-se potrivit dispoziţiunilor art. 14, al. 6, autenticitate dându-se ambelor texte.
ART. 14
Înscrisurile ce urmeazã a fi autentificate, se vor întocmi în atâtea exemplare originale, câte pãrţi sunt în plus doua, din care unul se va pãstra la Biroul de Notariat de Stat la care s-a întocmit înscrisul, iar celãlalt la arhiva centrala judeteana de pe lângã Biroul principal de Notariat de Stat.
La cererea pãrţilor li se pot elibera mai multe exemplare originale. Când se vor întocmi mai mult de trei exemplare originale, se va face menţiune la sfârşitul înscrisului de numãrul exemplarelor originale şi de numele pãrţilor cãrora li se elibereazã.
Înscrisurile vor putea fi scrise de mana, cu masina sau imprimate în orice mod, în total, sau numai în parte, şi completate cu mana sau cu masina. În toate cazurile, înscrisurile vor trebui redactate citeţ, curat şi fãrã prescurtãri.
Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limba strãinã se vor putea scrie fie pe doua coloane, cuprinzând în prima coloana textul în limba romana, iar în cea de a doua textul tradus în limba strãinã, fie în mod succesiv, scriindu-se mai întâi în întregime textul în limba romana, şi continuandu-se dedesubt textul tradus în limba strãinã.
Înscrierile destinate a fi traduse în doua sau mai multe limbi strãine se vor redacta dupã normele arãtate mai sus.
În acest caz, autentificarea se va face numai pentru textul în limba romana, fãcându-se menţiune în procesul-verbal.
Menţiunile în cifre se vor preciza şi în litere. Locurile goale se vor completa prin tragere de linii. Ştersãturile, adãugirile şi rectificãrile se vor certifica de notar în josul înscrisului.
ART. 15
Pãrţile vor cere prin petiţie scrisã, redactarea şi autentificarea înscrisului şi se vor prezenta în persoana înaintea notarului, în biroul acestuia, în acest scop.
Ele vor putea fi reprezentate printr-un mandatar cu procura specialã autenticã.
Mandatarul se va prezenta în persoana în numele partii pe care o reprezintã şi va depune originalul mandatului sau copie legalizatã de pe mandat.
Notarul este obligat sa verifice capacitatea pãrţilor.
ART. 16
Cererea de redactare şi de autentificare, exemplarele înscrisului şi anexele se vor semna de pãrţi sau de reprezentanţii lor.
ART. 17
Pãrţile sau reprezentanţii lor care sunt nestiutori de carte sau în imposibilitate de a semna, vor imprima în prezenta notarului, pe cerere şi în toate exemplarele înscrisului, în dreptul menţiunii despre nume şi domiciliul lor, degetul arãtãtor de la mana stanga. În acest scop, se va imbiba cu tus ultima falanga a degetului, care se va rasuci pe înscris de la stanga spre dreapta spre a se imprima cat mai bine toatã suprafata interioarã a acestei falange.
În caz de imposibilitate de imprimare a degetului arãtãtor de la mana stanga, se va aplica în acelaşi mod, impresiunea oricãrui alt deget de la mana stanga sau dreapta, care se va identifica prin menţiune specialã.
ART. 18
Notarul va constata identitatea pãrţilor, procuratorilor, fie prin cunostinta sa personalã, fie prin act de identitate, eliberat de o autoritate publica competenta, fie prin declaraţia a doi martori, cunoscuţi notarului sau care se pot legitima prin acte legale.
Dupã stabilirea identitãţii, notarul va proceda la redactarea înscrisului în numãrul necesar de exemplare identice, dupã care va da citire înscrisului în auzul pãrţilor, pe care le va intreba dacã cele cuprinse în înscris exprima vointa lor.
Pãrţile, cat şi acei a cãror semnatura este cerutã, vor semna toate exemplarele înscrisului şi anexele lor în fata notarului.
ART. 19
Când notarul apreciazã ca s-ar putea ivi discuţii cu privire la identitatea uneia sau a tuturor pãrţilor ce figureazã în înscris, va putea dispune ca pe lângã semnatura, partea sau pãrţile, sa aplice degetul arãtãtor de la mana stanga conform art. 17.
ART. 20
Dacã pãrţile sau unele din ele nu cunosc limba romana, formalitãţile prevãzute de art. 18, al. 2, se vor îndeplini prin interpret, afarã de cazul când notarul nu cunoaşte limba respectiva.
ART. 21
Declaraţia de vointa a surdului, mutului sau surdo-mutului stiutor de carte se va da în scris în fata notarului, deosebit de înscrisul întocmit cum s-a arãtat mai sus. Surdul care ştie carte va fi obligat sa citeascã înscrisul înaintea notarului şi sa declare verbal ca consimte la încheierea lui.
Dacã surdul, mutul sau surdo-mutul sunt nestiutori de carte sau se gãsesc în imposibilitatea de a scrie declaraţiunea lor de vointa se va lua prin interpret, afarã de cazul când notarul va putea stabili fãrã dubiu vointa pãrţilor.
Pentru a lua consimţãmântul unui orb, notarul va citi personal şi în întregime înscrisul, în auzul pãrţilor şi va intreba pe orb dacã a auzit bine şi dacã cele auzite reprezintã vointa sa.
ART. 22
În cazurile în care declaraţiunea de vointa se ia prin interpret, numirea acestuia se va face de notarul instrumentator.
Interpretul va semna exemplarele înscrisului cu menţiunea calitãţii sale.
ART. 23
Notarul va putea cere sau da lãmuriri speciale asupra clauzelor complicate pentru a se convinge dacã pãrţile au înţeles sensul lor şi au voit efectele legale sau convenţionale ale acestor clauze.
Notarul este obligat a cere sau a da asemenea lãmuriri dacã pãrţile sau unele din ele sunt nestiutoare de carte sau nu cunosc limba romana.
ART. 24
În cazul când notarul instrumentator este obligat pentru motive temeinice, sa aducã modificãri substanţiale actului prezentat de pãrţi spre autentificare, sau aceasta i se va cere de cãtre pãrţi, actul va fi considerat ca fiind redactat de Biroul de Notariat.
Notarul va putea cere modificarea înscrisurilor care conţin clauze ce contravin dispoziţiunilor art. 12.
ART. 25
În cazul în care pãrţile cer sa se insereze în act anumite clauze contrarii prevederilor art. 12, notarul va explica pãrţilor imposibilitatea inserarii lor, iar dacã pãrţile stãruiesc în redactarea înscrisului sau nu consimt la modificarea clauzelor, notarul va da o încheiere de respingere a cererii.
În aceasta încheiere se va ataşa proiectul de act, asa cum îl vor pãrţile, semnate de ele şi vizat de notar.
ART. 26
Pentru validitatea actului juridic, constatat prin înscris, legea prevede îndeplinirea unor anumite condiţiuni de împuternicire de abilitare, de autorizare sau formalitãţi prealabile de orice fel, notarul va constata îndeplinirea acestor condiţiuni sau formalitãţi pe baza certificatelor eliberate de autoritãţile competente şi care se vor depune odatã cu cererea de autentificare.
În lipsa acestor dovezi, dacã pãrţile stãruiesc în cererea de redactare şi autentificare, notarul va da încheiere de respingere.
ART. 27
În toate cazurile când notarul refuza îndeplinirea oricãrui act ce cade în atribuţiunile sale, el va da o încheiere în care va motiva refuzul sau. În termen de 15 zile de la data încheierii de respingere, partea nemultumita va putea face plângere la tribunal, dacã încheierea de respingere este data de Biroul Principal de Notariat, iar celelalte cazuri la Judecãtoria Populara în circumscripţia cãreia se afla Biroul Notariatului de Stat.
Plângerea se va depune la Biroul de Notariat respectiv, care a dat încheierea de respingere. Biroul o va inainta de urgenta instanţei competente, împreunã cu dosarul. Instanta va examina plângerea în Camera de Chibzuire, fãrã citarea pãrţilor. Hotãrârea nu este supusã nici unei cai de atac.
Dacã plângerea este primitã, Notarul este obligat sa efectueze actul.
ART. 28
Dacã respingerea autentificãrii a rãmas definitiva, constatãrile notarului, consemnate în încheierea data, nu vor avea nici un efect cu privire la consimţãmântul pãrţilor sau la data certa a înscrisului.
ART. 29
Investirea cu formula autenticã va avea efect din momentul semnãrii actului.
ART. 30
Dupã redactarea actului notarul va viza toate exemplarele înscrisului, precum şi chitanţele, planurile, fotografiile sau orice alte documente anexe şi va incuviinta autentificarea printr-o rezoluţie pusã de el pe cererea de autentificare.
Dacã înscrisul cuprinde mai multe coli, viza se face pe fiecare dintre ele.
Dacã textul înscrisului a fost întocmit şi într-o limba strãinã, viza de autentificare se va face numai pe textul în limba romana, fãcându-se menţiune în rezoluţie ca numai textul în limba romana are puterea unui înscris autentic.
ART. 31
Autentificarea va fi constatatã printr-un proces-verbal trecut dupã semnãturile pãrţilor, pe fiecare din exemplarele înscrisului şi care va cuprinde urmãtoarele:
a) Locul şi data de instrumentare;
b) Numele notarului şi secretarului;
c) Numele pãrţilor şi faptul prezentãrii lor în persoana sau prin mandatar;
d) Data şi numãrul procurei şi autoritatea care a autentificat-o, dacã partea s-a prezentat prin mandatar;
e) Modul de constatare a identitãţii pãrţilor;
f) Citirea înscrisului în prezenta pãrţilor şi declaraţia acestora ca înscrisul a fost fãcut cu consimţãmântul lor şi este subscris de ele;
g) Modul în care s-a luat consimţãmântul pãrţilor care nu cunosc limba romana;
h) Modul în care infirmii şi-au exprimat vointa lor;
i) Semnarea de cãtre pãrţi în fata notarului a înscrisului;
j) Declaraţia partii dacã nu ştie sau nu poate semna înscrisul;
k) Faptul ca nestiutorilor de carte sau celor în imposibilitatea de a semna li s-a luat impresiunea digitala în condiţiile arãtate de art. 17;
l) Faptul ca dupã dispoziţia notarului, pãrţile sau una dintre ele, osebit de semnatura, au aplicat şi degetul în condiţiunile arãtate de art. 19;
m) Îndeplinirea condiţiilor necesare în sensul art. 26;
n) Arãtarea numericã a anexelor;
o) Dispozitivul de investire cu forma autenticã care se exprima prin cuvintele: "Se declara autentic prezentul înscris", sau prin alte expresiuni echivalente.
Se va face menţiune şi despre eventualele declaraţiuni fãcute de pãrţi, precum şi de faptul ca banii au fost numarati înaintea notarului. Dacã înscrisul cuprinde şi traducerea într-una sau mai multe limbi strãine se va face menţiune ca numai textul în limba romana are puterea unui înscris autentic.
ART. 32
Procesul-verbal de autentificare va fi semnat de notar şi contrasemnat de secretar, care va asista la autentificare, va purta un numãr de ordine şi va fi investit cu sigiliul biroului.
ART. 33
În josul anexelor se va face menţiune ca ele fac parte integrantã din înscrisul autentic care va fi identificat prin numãrul şi data procesului-verbal de autentificare şi arãtarea biroului de care emana.
Aceasta menţiune va fi semnatã de notar şi contrasemnata de secretar şi va fi investitã cu sigiliul biroului.
ART. 34
Unul din exemplarele înscrisului şi anexele sale, precum şi certificatele sau documentele depuse cu cererea de autentificare, se vor retine la Biroul de Notariat pentru dosarul actului autentic; cel de-al doilea exemplar se va trimite la arhiva Centra judeteana de pe lângã Biroul principal de Notariat de Stat, iar celelalte exemplare şi anexe se vor elibera pãrţilor arãtate la cererea de autentificare sau în favoarea cãrora s-a întocmit înscrisul.
ART. 35
Notarul principal, notarul sau substitutul de notar, asistat de secretar, vor putea sa instrumenteze şi în alta parte decât a sediului Biroului de Notariat, în urmãtoarele cazuri când partea împiedicatã de a se prezenta locuieşte în circumscripţia biroului respectiv:
a) În caz de boala constatatã sau varsta înaintatã care ar impiedica pe vreo parte sa se prezinte înaintea biroului de autentificare. Imposibilitatea prezentei la sediul Biroului de Notariat se va stabili prin certificat medical sau orice alt mod;
b) Dacã mai mulţi locuitori sateni, organizatiuni de masa, Gospodãrii de Stat sau colective voesc a face acte de notariat autentice, notarul sau substitutul asistat de secretar va putea instrumenta la sediul Sfatului Popular local, unde se afla domiciliul sau resedinta acestora;
c) Atunci când motive grave impiedica prezentarea pãrţilor la sediul Biroul de Notariat sau când pãrţile sunt în imposibilitate de a pãrãsi serviciul sau misiunea lor în timpul orelor de lucru ale biroului, notarul va putea instrumenta la locul unde se afla acele pãrţi.
ART. 36
În cazurile prevãzute de art. 35 procesul-verbal de autentificare încheiat de notar va mai arata şi locul unde s-a transportat.
ART. 37
Apreciind seriozitatea motivelor invocate, notarul va putea lua în mod separat, dar în aceeaşi zi consimţãmântul pãrţilor care figureazã în înscris.
ART. 38
Pentru actele de transmisiune privind terenuri şi construcţii, precum şi în caz de constituire de drepturi reale, asupra acestora, dacã actul a fost redactat de notar, acesta este obligat sa verifice situaţiunea proprietãţii şi a sarcinilor obiectului transmis, dupã dovezile prezentate de pãrţi.
În cazul când partea nu prezintã certificatul de sarcini, notarul va cere oficial situaţia sarcinilor de la instanţele respective.
ART. 39
În cazurile în care, potrivit dispoziţiunilor legale în vigoare este necesarã formalitatea transcriptiunii şi inscriptiunii, înscrisurile autentificate se vor inainta de urgenta tribunalului sau judecãtoriei de carte funciarã competenta.
Dupã transcriere, înscrisurile se vor înapoia Biroul de Notariat de Stat, iar notarul va da pãrţilor exemplarele destinate lor, ele semnand de primire chiar pe petiţia de autentificare.
ART. 40
Actele autentificate de Biroul de Notariat de Stat, se vor investi şi executa de instanţele judecãtoreşti competente, conform dreptului comun.
SECŢIA III
Legalizarea copiilor de pe acte autentice
ART. 41
Oricine poate cere Biroului de Notariat de Stat care a autentificat înscrisul sau Biroului principal de Notariat de Stat, copii legalizate. Legalizarea copiilor se va face de secretarul Biroului de Notariat care a autentificat înscrisul.
În cazul când copia actului este destinatã reconstituirii originalului pierdut, sustras sau distrus legalizarea se va face de notarul sau substitutul biroului unde s-a autentificat înscrisul.
SECŢIA IV
Legalizarea semnaturilor de pe înscrisurile sub semnatura privatã
ART. 42
Birourile sunt competente sa legalizeze semnatura de pe orice înscris pentru care legea nu cere forma autenticã.
Legalizarea înscrisurilor se va face de notar asistat de secretar.
Pentru legalizarea semnaturilor se va face numai un singur exemplar în plus pentru biroul de notariat.
ART. 43
Birourile de notariat se vor margini numai la constatarea autenticitatii subscrierii.
Semnãturile prin punere de deget sau ştampila ale nestiutorilor de carte sau a celor care nu pot scrie ori ale orbilor nu pot fi legalizate.
ART. 44
Pentru legalizarea subscrierii, partea se va prezenta personal înaintea Biroului de Notariat cu o cerere scrisã, însoţitã de cel puţin doua exemplare ale înscrisului.
Unul din exemplare se va prezenta nesemnat.
ART. 45
Notarul dupã ce va constata identitatea partii va viza exemplarele înscrisului, va intreba partea dacã ştie şi poate sa scrie şi sa citeascã, dacã semnatura de pe înscris e a sa proprie, şi dupã aceea sa subscrie în fata sa exemplarul înscrisului nesemnat.
ART. 46
Legalizarea va fi constatatã printr-un proces-verbal care se va trece pe fiecare din exemplarele înscrisului.
Procesul-verbal cuprinde:
a) Data;
b) Locul de instrumentare;
c) Locul şi identitatea instrumentatorului;
d) Prezentarea partii în persoana, modul de stabilire a identitãţii acestei şi starea înscrisului;
e) Declaraţiunea partii ca înscrisul este subscris de dânsa şi ca ştie şi ca poate sa scrie şi sa citeascã;
f) Subscrierea în fata instrumentatorului a exemplarului ce se retine la dosar.
Procesul-verbal va fi semnat de notar şi contrasemnat de secretar.
El va cuprinde menţiunea ca partea a fost intrebata dacã ştie şi poate sa scrie şi sa citeascã precum şi rãspunsul ei.
Procesul-verbal va fi investit cu sigiliul Biroului de Notariat de Stat.
ART. 47
Exemplarul semnat în fata notarului se va pãstra la dosar, iar celãlalt exemplar va fi eliberat partii care va semna de primire pe cererea de legalizare.
ART. 48
Birourile de notariat pot elibera la cererea pãrţilor interesate copii de pe înscrisul a cãrui subscriere a fost legalizatã.
ART. 49
Specimenele de semnatura se vor putea legaliza dupã normele procedurale arãtate mai sus, fãcându-se menţiune specialã în procesul-verbal de legalizare.
ART. 50
Nu se legalizeazã semnãturile de pe înscrisurile care constata un fapt juridic, pentru care nu s-a plãtit taxa de timbru şi proportionare.
ART. 51
De asemenea nu se vor legaliza semnãturi de pe înscrisurile al cãror conţinut este vadit contrariu bazei sociale, economice şi politice din R.P.R. şi regulilor de convieţuire socialistã şi consolidãrii legalitãţii socialiste, precum şi prevederilor art. 12.
ART. 52
Încheierea de respingere a legalizarii înscrisurilor sub semnatura privatã este supusã cãilor de atac conform articolelor 24 - 26.
SECŢIA V
Darea de data certa
ART. 53
Notarii principali, notarii şi substitutii vor putea da data certa înscrisurilor ce li se vor prezenta în acest scop.
Formalitatea investirii cu data certa se va îndeplini de notar, asistat de secretar.
ART. 54
Notarul va viza înscrisul prezentat, va dispune înregistrarea cererii şi va încheia în josul înscrisului un proces-verbal, arãtând faptul prezentãrii lui la biroul respectiv, data şi numãrul înregistrãrii, precum şi starea înscrisului.
Procesul-verbal se va semna de notari, se va contrasemna de secretar şi se va investi cu sigiliul biroului.
Originalul înscrisului cu menţiunea datei certe se va elibera partii interesate, reţinându-se pentru dosar o copie colationata de secretar şi legalizatã de notarul instrumentator.
Nu se deroga prin aceste dispoziţiuni la regulile în materie de proba, prevãzute în codul civil, codul comercial sau orice alte legi şi dispoziţiuni speciale.
ART. 55
Dispoziţiunile articolelor 50 - 52 sunt comune şi acestei secţiuni.
SECŢIA VI
Legalizarea copiilor de pe acte
ART. 56
Notarul principal, notarii şi substitutii de notar sunt competenţi a elibera copii legalizate de pe înscrisurile ce se vor prezenta de pãrţi, fie sub semnatura privatã, fie legalizate sau emanate de la o alta autoritate din R.P.R.
De asemenea vor putea elibera copii legalizate de pe tiparituri romane cu caracter public.
Legalizarea se va face de notar asistat de secretar.
ART. 57
Partea va depune înscrisul de pe care cere eliberarea copiei legalizate, dimpreuna cu cel puţin doua copii identice.
Notarul va viza înscrisul şi va dispune ca secretarul Biroului sa procedeze la colationarea copiilor pentru identificarea lor cu înscrisul respectiv.
Pe baza referatului secretarului, notarul va da rezoluţie de eliberarea copiei pentru identificarea lor cu înscrisul respectiv.
Pe baza referatului secretarului, notarul va da rezoluţie de eliberarea copiei legalizate, încheind în acest sens câte un proces-verbal pe fiecare din copiile depuse, dintre care va retine una pentru dosarul Biroului.
ART. 58
Copiile legalizate de pe planurile pentru a cãror întocmire se cere o pregãtire de specialitate se vor elibera, dupã normele de mai sus, pe baza colationarii de cãtre un expert care va face atestarea sa în fata notarului.
ART. 59
Legalizarea copiilor se va putea face fie dupã întregul text al înscrisului, fie de pe pãrţi determinate din text, în care caz se va face menţiune specialã ca legalizarea priveşte un extras din înscris.
ART. 60
Notarul principal, notarii şi substitutii vor legaliza la cerere, extrase din registrele comerciale.
ART. 61
Legalizarea se va face de cãtre notar asistat de cãtre secretar sau locţiitorul acestuia.
ART. 62
Notarul va verifica exactitatea extrasului, dupã care va viza posturile sau înregistrãrile trecute în extras şi va încheia în josul fiecãrui exemplar al extrasului, un proces-verbal de legalizare cu menţiunea constatãrilor fãcute.
Unul din exemplarele extrasului se va retine pentru dosarul Biroului de Notariat.
ART. 63
Nu se pot elibera copii legalizate de pe buletinele de identitate, livrete militare, paşapoarte, carnete de identitate P.M.R., U.T.M. şi Sindicat.
ART. 64
Dispoziţiunile articolelor 50 - 52 sunt comune acestei secţiuni.
SECŢIA VII
Primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor
ART. 65
La primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor potrivit art. 2, notarul va verifica conţinutul lor, în spiritul art. 12, şi dacã le va primi, va încheia un proces-verbal, care va cuprinde, pe lângã numele deponentului şi arãtarea persoanei cãreia trebuie sa i se elibereze înscrisurile cu indicarea numãrului şi altor date necesare pentru identificarea înscrisurilor predate.
Un exemplar din acest proces-verbal va fi înmânat deponentului.
Restituirea înscrisurilor primite în depozit se va face tot prin încheiere de proces-verbal, semnat şi de persoana care primeşte înscrisul. Notarul este dator sa se încredinţeze de identitatea deponentului şi a primitorului.
SECŢIA VIII
Despre traduceri
ART. 66
Biroul de Notariat de Stat va face traduceri din limbi strãine în limba romana, din aceasta în limbi strãine sau din litere vechi în litere latine.
Traducerile se vor face fie de notarul principal, notar sau substitut, fie de traducatorii special angajaţi şi încadraţi în Birourile de Notariat de Stat.
Autorizarea notarilor şi substitutilor de a efectua traducerea se da prin decizia Ministerului de Justiţie.
În cazul în care traducatorii angajaţi nu cunosc una din limbile cerute, se va apela la traducatori de alte instituţii de Stat, sau la acele persoane care sunt recunoscute ca cunosc limba.
Înainte de a se efectua traducerea, notarul este dator ca împreunã cu traducãtorul respectiv sa verifice conţinutul textului prezentat pentru a fi tradus.
El va refuza traducerea textelor în toate cazurile în care prin ele se tinde a se crea o situaţiune contrarie legilor, intereselor Statului, bazei sociale, economice şi politice din republica Populara Romana, de convieţuire socialistã, sau a se aduce vãtãmare consolidãrii legalitãţii socialiste sau drepturilor şi intereselor cetãţenilor din R.P.R., institutiunilor, organizatiunilor de mase, întreprinderilor de Stat, cooperativelor şi oricãror altor instituţii obşteşti.
Dupã efectuarea lucrãrii, traducãtorul va certifica exactitatea traducerii, iar notarul sau substitutul va legaliza semnatura traducatorului.
Când traducerea este facuta de un traducãtor particular, traducãtorul Biroului de Notariat de Stat, va colationã textul traducerii, certificând exactitatea lui, iar notarul va legaliza semnatura traducatorului care a colationat.
Pentru traduceri şi colationari, traducãtorul va întrebuinţa formula: "Subsemnatul certific exactitatea acestei traduceri cu textul din limba ...".
La legalizarea semnãturii traducatorului pusã pe textele traduse din limbi strãine şi provenite din alte tari, se va întrebuinţa formula: "Notariatul de Stat ........., legalizeazã semnatura de mai sus a tov. ......... traducãtor în acest birou, fãrã a garanta autenticitatea actului tradus".
La legalizarea semnãturii traducatorului pusã pe textele traduse din limba romana în limbi strãine, sau din limbi strãine în limba romana însã emanate de la autoritãţile de Stat din R.P.R., se va întrebuinţa formula: "Notariatul de Stat ............, legalizeazã semnatura de mai sus a tov. ......... traducãtor în acest birou".
Dacã textul supus traducerii este un act emanat de la o autoritate de Stat strãinã, însã legalizat de autoritãţile consulare ale R.P.R., se va întrebuinţa aceeaşi formula ca la alineatul precedent.
Dacã traducerea trebuie sa fie corectatã, se va face menţiune în formula de traducere despre aceasta corectare, indicandu-se pagina şi rândul respectiv; corectarea se va face astfel încât sa se poatã descifra partea corecta.
Dacã este necesar sa se suprime vreun cuvânt, se va face astfel ca literele suprimate sa se poatã descifra.
Textul prezentat pentru a fi tradus se va viza şi data de traducãtor.
SECŢIA IX
Despre protestul cambiei şi biletului de ordin
ART. 67
Protestul se face numai de cãtre notari.
Asistenta martorilor nu este necesarã la facerea protestului.
ART. 68
Protestul poate fi încheiat prin act separat, pe însãşi originalul titlului sau pe unul din exemplare, pe copie ori pe un adaus, al acestora. Dacã protestul se încheie pe un adaus, acel care-l încheie trebuie sa punã sigiliul oficial pe linia de unire.
Pentru mai multe titluri plãtibile de aceeaşi persoana din acelaşi loc, protestul se poate face la cererea posesorului printr-un act separat. Dacã protestul este cuprins în act separat, menţiunea de facerea protestului va fi facuta pe titlul depus spre protest.
ART. 69
Protestul trebuie fãcut la locul şi adresa indicatã în cambie.
În lipsa aratarii unei adrese, protestul se face:
a) La domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie, sa plãteascã pentru el;
b) La domiciliul acceptantului prin interventiune sau al persoanei desemnate în cambie, sa plãteascã pentru aceasta;
c) La domiciliul celui indicat la nevoie.
Dacã domiciliul acestor persoane nu poate fi gãsit, protestul se va putea face în orice loc din cuprinsul comunei locului de plata, dupã alegerea posesorului cambiei.
Incapacitatea persoanelor cãrora cambia trebuie sa fie prezentatã, nu dispenseaza de obligaţiunea de a dresa protestul contra acestora cu excepţia când trasul fie ca a acceptat sau nu, a fost declarat în stare de faliment, cum şi în caz de faliment al tragatorului unei cambii stipulate neacceptabila.
Dacã persoana cãreia trebuie sa-i fie prezentatã cambia a încetat din viata, protestul se va face de asemenea pe numele sau, dupã regulile precedente.
ART. 70
Protestul trebuie sa cuprindã:
1. Anul, luna, ziua şi ora la care a fost dresat.
2. Numele şi pronumele persoanei care a cerut facerea protestului.
3. Numele şi pronumele persoanei sau persoanelor contra cãrora s-a fãcut protestul.
4. Arãtarea locurilor în care a fost dresat cu menţiunea cercetãrilor fãcute conform articolului 69, pct. a, b, c.
5. Transcrierea exactã a cambiei, dacã protestul nu s-a fãcut pe înscrisul cambial.
6. Somaţia de plata, rãspunsurile primite sau motivele pentru care nu s-a obţinut nici un rãspuns.
Protestul va fi subscris de notarul care l-a dresat.
Când trasul cãruia i se prezintã spre acceptare cambia, cere ca o noua prezentare sa-i fie facuta în ziua urmãtoare, aceasta cerere trebuie cuprinsã în protest.
ART. 71
Ştersãturile, indreptarile şi scrisul printre randuri sau cu semn de trimitere, trebuiesc sa fie aprobate de cel care face protestul.
ART. 72
Cel care face protestul este dator sa treacã protestele în întregime zi cu zi, dupã ordinea datei într-un registru special.
Originalul protestului se va inmana celui ce a cerut protestul.
În caz de pierdere, originalul poate fi înlocuit printr-o copie legalizatã de pe registru.
ART. 73
În cea dintaiu zi a fiecãrei sãptãmâni, notarul va trimite tribunalului un tabel cu protestele de neplata, fãcute în cursul sãptãmânii precedente.
Tabelul va arata data protestului, numele şi pronumele persoanei, impotriva cãreia s-a fãcut protestul, al celei care a cerut protestul şi scadenta titlului protestat.
ART. 74
În afarã de cazul când tragatorul a stipulat obligaţiunea de protest, acesta poate fi înlocuit, dacã posesorul se invoieste, printr-o declaraţiune de refuz, de acceptare sau plata scrisã şi datatã pe titlul sau pe adaus, semnatã de cel impotriva cãruia protestul urma sa fie fãcut. Aceasta declaraţiune trebuie investitã cu data certa în termenul stabilit pentru facerea protestului.
SECŢIA X
Despre protestul cecului
ART. 75
Protestul cecului se face de notar. Asistenta martorilor nu este necesarã la facerea protestului.
ART. 76
Protestul poate fi încheiat prin act separat sau pe însuşi originalul cecului, sau pe duplicatul sau pe adausul acestuia. Acest adaus poate fi adãugat de notar. Dacã protestul se încheie pe adaus, acela care l-a încheiat trebuie sa punã sigiliul oficial pe linia de unire. Dacã protestul este fãcut pe un act separat, menţiunea de facerea protestului va fi facuta pe titlul depus la protest, afarã de cazul când a trebuit sa se procedeze la facerea protestului fãrã posesiunea titlului.
ART. 77
Protestul trebuie fãcut la locul de plata în contra trasului, sau al celui indicat pentru plata, chiar dacã nu sunt prezenţi.
Dacã domiciliul acestor persoane nu poate fi gãsit, protestul se va putea face în orice loc, din cuprinsul comunei locului de plata, dupã alegerea posesorului cecului.
Incapacitatea trasului sau a terţului la care s-a indicat a fi plãtibil cecul, nu dispenseaza de obligaţiunea de a dresa protestul contra acestuia, afarã de cazul când trasul este falit, în care caz sentinta declarativã de faliment, este suficienta pentru a exercita regresul. Dacã trasul sau terţul a încetat din viata, protestul se va face, pe numele sau, dupã regulile precedente.
ART. 78
Protestul trebuie sa cuprindã:
1. Anul, luna, ziua şi ora în care a fost dresat.
2. Numele şi prenumele celui care a cerut facerea protestului.
3. Numele persoanei contra cãreia s-a fãcut protestul.
4. Arãtarea locului în care a fost dresat cu menţiunea cercetãrilor fãcute.
5. Somatiunea de plata cu rãspunsurile primite sau motivele pentru care nu s-a primit nici un rãspuns.
Protestul va fi subscris de notarul care l-a dresat.
Protestul prin act separat va trebui sa cuprindã şi transcrierea exactã a cecului.
ART. 79
Protestul poate fi înlocuit, dacã posesorul consimte, printr-o declaraţiune de refuz de plata, scrisã şi datatã pe titlul sau pe foaia de prelungire (adaus), semnatã de tras.
Aceasta declaraţiune pentru a avea efectele protestului, trebuie investitã cu data certa, în termenul stabilit pentru facerea protestului.
În cazurile prevãzute de primul alineat al acestui articol, girul fãrã data se socoteşte fãcut înainte de declaraţie.
ART. 80
În registrul de proteste prevãzut de art. 72, protestele se vor inregistra zilnic şi în ordinea datei cecurilor, cu arãtarea mentiunilor cerute de articolele precedente.
Un tabel de proteste pentru neplata cecurilor va fi trimis tribunalului în cea dintâi zi a sãptãmânii urmãtoare.
Acest tabel va arata data protestului, numele şi prenumele persoanei impotriva cãreia s-a fãcut protestul, al celei care a cerut protestul şi scadenta titlului protestat.
Originalul protestului fãcut prin act separat va fi predat posesorului cecului.
CAP. 5
Dispoziţiuni finale şi tranzitorii
ART. 81
Actele de notariat se efectueazã de cãtre notar, acolo unde Birourile de Notariat s-au înfiinţat, iar unde nu au luat încã fiinta se vor îndeplini de instanţele judecãtoreşti competente sau de notarii publici, conform <>Legii nr. 358 din 3 Iulie 1944 , pentru autentificarea şi legalizarea înscrisurilor.
ART. 82
Pentru îndeplinirea actelor de notariat, Birourile de Notariat de Stat vor anula timbre, coli timbrate sau vor pretinde pãrţilor chitanţe doveditoare de plata a taxelor de timbru, în conformitate cu dispoziţiunile Legii nr. 6 din 1 Ianuarie 1949 , pentru taxele şi impozitele de timbru şi Decretul nr. 2 din 1 Ianuarie 1949 , pentru stabilirea tarifelor taxelor de timbru.
ART. 83
Birourile de Notariat de Stat vor verifica plata impozitului de timbru, la actele de transmisiuni mobiliare şi de terenuri, constructiuni şi drepturile reale asupra acestora, precum şi la orice acte la care se percepe un impozit de timbru.
Chitanţa de plata acestor impozite se va pãstra la dosarul actului respectiv, fãcându-se menţiune de ea în procesul verbal de autentificare.
ART. 84
Pentru redactarea actelor ce urmeazã a se autentifica, de Birourile de Notariat de Stat pentru traduceri, pentru facerea protestelor la cambii, cecuri sau oricãror titluri de ordin, pentru pãstrarea înscrisurilor şi documentelor, pentru scrierea copiilor de pe actele prezentate de pãrţi în vederea legalizarii, dãrii de data certa şi pentru scrierea copiilor ce se elibereazã de pe actele autentificate de Birourile de Notariat se vor incasa taxele prevãzute în alãturatul tarif stabilit de Ministerul Finanţelor.
Toate taxele prevãzute în tariful notarial se vor incasa, fie prin plata directa la fisc, iar chitanţa respectiva se va pãstra la dosarul cauzei fãcându-se menţiune în procesul-verbal de autentificare, fie prin anulare de timbre şi coli timbrate, pastrandu-se la dosarul cauzei şi fãcându-se menţiune de ele în procesul-verbal.
Taxele notariale pentru actele supuse fiscalizarii, se vor calcula la valoarea stabilitã de fisc.
În cazul când notarul de Stat sau substitutul se deplaseaza la domiciliul pãrţilor pentru luarea consimţãmântului, facerea protestului şi alte asemenea, partea va pune la dispoziţie mijloace de transport. Aceste mijloace sunt lãsate la aprecierea şefului Biroului, care va tine seama de distanta ce trebuie parcursã.
ART. 85
Taxele de notariat sunt privilegiate şi în caz de sustragere, urmãrirea lor se va face potrivit dispoziţiunilor din codul de procedura fiscalã, pe baza extrasului dupã registrul notarial, care va constitui titlul executor.
ART. 86
Taxele notariale încasate nu se vor restitui pãrţilor, nici chiar în cazul când acestea au renunţat la îndeplinirea formalitãţilor pentru care le-au achitat.
ART. 87
Prin decizia ministrului de justiţie, se va stabili data la care actele de notariat prevãzute de art. 2, vor fi efectuate numai de Birourile de Notariat de Stat.
Data va putea fi stabilitã deosebit pentru diferitele regiuni ale tarii.
Data la 12 Iulie 1950.
Ministru,
Stelian Nitulescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
