Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.703 din 17 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 53 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Cãlin Moraru în Dosarul nr. 631/233/2007 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã la dosar autorul excepţiei a comunicat o adresã prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare, apreciind cã autorul excepţiei a avut suficient timp de la momentul transmiterii dosarului de cãtre instanţa de judecatã pentru angajarea unui apãrãtor.
Deliberând, Curtea Constituţionalã respinge cererea de acordare a unui nou termen.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 631/233/2007, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Cãlin Moraru într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, faptul cã prevederile criticate creeazã o inegalitate între foştii chiriaşi care au cumpãrat imobilul de la stat şi proprietarii imobilului naţionalizat, protejându-i pe primii în detrimentul ultimilor. Instituirea termenului de prescripţie de un an atinge însãşi substanţa dreptului autorului de a se adresa justiţiei, deşi în cauzã este vorba de încãlcarea unor norme legale ce vizeazã un interes general. Susţine cã limitarea accesului la justiţie este incompatibilã cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât, în primul rând, textele de lege criticate eludeazã norme legale imperative de ordine publicã şi de interes general şi, în al doilea rând, nu existã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmãrit.
Judecãtoria Galaţi considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate ca îngrãdiri ale accesului liber la justiţie; dimpotrivã, prin stabilirea lor se asigurã un climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele negative asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului nu a comunicat punctul sãu de vedere în legãturã cu excepţia invocatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu urmãtorul conţinut: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Totodatã, invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fost supus controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în cauza de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, <>Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, <>Decizia nr. 673 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, <>Decizia nr. 114 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 26 martie 2008, şi <>Decizia nr. 239 din 19 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 8 aprilie 2009, Curtea a statuat cã acest text este constituţional.
În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. <>Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigurã posibilitatea valorificãrii acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stãri de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilitãţii şi securitãţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Împrejurarea cã persoana interesatã, deşi cunoştea sau trebuia sã cunoascã termenul de introducere a acţiunii în constatarea nulitãţii, precum şi consecinţele juridice ale nerespectãrii acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale, lipseşte de îndreptãţire critica reglementãrii în cauzã, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Analizând compatibilitatea <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, raportate la art. 20 din Constituţie, Curtea a reţinut, în esenţã, cã textul de lege criticat se armonizeazã cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Cãlin Moraru în Dosarul nr. 631/233/2007 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
