Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.701 din 17 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si art. 480 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 480 din Codul civil, excepţie ridicatã de Tudor Negulici şi Elena Negulici în Dosarul nr. 12.243/300/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal rãspund personal autorii excepţiei, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Autorii excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 5.965 din 26 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 12.243/300/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi art. 480 din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Tudor Negulici şi Elena Negulici într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune în revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, faptul cã prevederile criticate nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, consacrate atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Rotaru contra României, 2000, şi Sunday Times contra Regatului Unit, 1979), cât şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin <>Decizia nr. 61/2007 . Prin urmare, imprevizibilitatea legislaţiei referitoare la domeniul proprietãţii private constituie, în sine, o încãlcare a drepturilor prevãzute de Constituţie. Aratã cã, fãrã nicio justificare, prin prevederile de lege criticate au fost declarate ca fiind abuzive şi preluãrile de imobile în condiţiile legislaţiei în vigoare la data adoptãrii lor. Totodatã, susţin cã statul avea obligaţia de a menţine un just echilibru între interesele celor douã categorii de proprietari, respectiv foştii proprietari şi cumpãrãtorii de bunã-credinţã ai imobilelor, fãrã a discrimina vreuna dintre cele douã categorii.
De asemenea, considerã cã invocarea art. 480 şi compararea titlurilor, ca temei legal într-o acţiune în revendicare, dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 , sunt inadmisibile şi neconstituţionale. Astfel, pierderea proprietãţii dobândite în baza unui titlu valabil, fãrã sã se constate nevalabilitatea acestuia, echivaleazã cu o expropriere dincolo de limitele permise de Constituţie, fiind încãlcate dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului nu a comunicat punctul sãu de vedere în legãturã cu excepţia invocatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au urmãtorul conţinut:
"Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: [...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la <>art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;".
Totodatã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi art. 480 din Codul civil, care prevede cã: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege."
În ceea ce priveşte prevederile <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 , autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã şi ale art. 44 alin. (2) şi (3) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã. Totodatã, considerã cã <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 contravine şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte prevederile art. 480 din Codul civil, se susţine cã acestea aduc atingere atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi (3) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã, cât şi dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la respectarea bunurilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
I. Prevederile <>art. 2 alin. (1) h) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin <>deciziile nr. 1.243 din 6 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 27 octombrie 2009, şi nr. 196 din 2 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 27 martie 2006, în care Curtea a respins excepţia şi a reţinut cã autorii solicitã, în fapt, modificarea conţinutului normei legale criticate, în sensul adaptãrii ei la principiile protecţiei drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de contencios european a drepturilor omului, aspecte ce excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
Modificarea conţinutului unei norme juridice, cu respectarea condiţiilor de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii". Curtea a constatat cã dreptul oricãrei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil nu a fost încãlcat, câtã vreme instanţa de judecatã a examinat în fond cauza dedusã judecãţii şi s-a pronunţat asupra existenţei dreptului de proprietate pretins de reclamanţi.
Faţã de susţinerile autorului excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate a normelor juridice, Curtea a constatat cã aceeaşi instanţã europeanã a statuat, de exemplu prin hotãrârea pronunţatã în cauzele Cantoni contra Franţei, 1996, şi Rekvenyi contra Ungariei, 1999, cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii. Astfel, rãmâne în sarcina judecãtorilor ca, în cadrul actului de justiţie pe care îl înfãptuiesc, sã decidã cu privire la interpretarea şi aplicarea unor norme legale.
De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României, 2007, Vermeire contra Belgiei, 1991) faptul cã prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale fac parte integrantã din ordinea juridicã internã a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecãtorul naţional de a face aplicarea normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţã de orice altã prevedere contrarã din legislaţia naţionalã.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând temeiuri care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Celelalte dispoziţii constituţionale nu au incidenţã în prezenta cauzã.
II. În ceea ce priveşte prevederile art. 480 din Codul civil, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii acestora s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum <>Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, <>Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, <>Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, <>Decizia nr. 209 din 28 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2008, şi <>Decizia nr. 323 din 13 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, statuând cã sunt constituţionale. Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legalã a proprietãţii, precizând cã dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultã din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real - usus, fructus şi abusus -, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însã a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi art. 480 din Codul civil, excepţie ridicatã de Tudor Negulici şi Elena Negulici în Dosarul nr. 12.243/300/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
