Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.700 din 25 martie 2010 privind examinarea recursului declarat de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor impotriva Incheierii din 2 iunie 2009
Dosar nr. 6.777/1/2009 Preşedinte: Carmen Ilie - judecãtor Emanuel Albu - judecãtor Iuliana Rîciu - judecãtor Anca Sterie - magistrat-asistent
S-a luat în examinare recursul declarat de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal au lipsit pãrţile: recurenta-intervenientã Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, intimatul-pârât Guvernul României şi intimaţii-reclamanţi Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer. Procedura completã. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arãtând cã recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, fiind declarat şi motivat în termenul legal. S-a mai referit cã recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsã, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. Constatând cauza în stare de judecatã, Curtea o reţine spre soluţionare.
CURTEA,
asupra recursului de faţã, din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanţele cauzei 1. Obiectul acţiunii Prin acţiunea înregistratã pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea parţialã a <>Hotãrârii Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1 alin. 2 al articolului unic, obligarea acestuia la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului normativ menţionat, reprezentat de diferenţa de chirie lunarã la care aveau dreptul în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.886/2006 şi cea la care au fost îndreptãţiţi în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 343/2007, diferenţã înmulţitã cu numãrul lunilor scurse de la emiterea acestei din urmã hotãrâri de Guvern şi pânã la soluţionarea irevocabilã a cererii şi suspendarea executãrii actului administrativ pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a acţiunii. 2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulãrii cererii În motivarea acţiunii reclamanţii au arãtat cã au devenit proprietari ai imobilului denumit generic "Castelul Bran" prin Decizia de restituire nr. 35 din 18 ianuarie 2006, emisã de Muzeul Bran, iar conform <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a fost emisã <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor. Dupã un interval de 3 luni de la publicarea acestei hotãrâri de Guvern a fost modificatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007, micşorându-se în mod substanţial chiria pe care proprietarii de imobil urmau sã o primeascã de la instituţiile publice ce îşi desfãşoarã activitatea în imobilele restituite. Mai aratã reclamanţii cã <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007 vatãmã drepturile şi interesele proprietarilor, deoarece introducerea unui nou criteriu de calcul, şi anume "suprafaţa construitã desfãşuratã sau suprafaţa de teren aferent, inclusiv terenul de sub construcţie", stabileşte un sistem arbitrar, prin care cuantumul chiriei este invers proporţional cu suprafaţa imobilului. 3. Apãrãrile formulate de pârâtul Guvernul României Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiatã. Aratã pârâtul cã hotãrârea a fost adoptatã prin însuşirea proiectului iniţial de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor. Aratã pârâtul cã odatã cu punerea în practicã a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.886/2006 s-a constatat faptul cã aceasta nu a avut în vedere impactul financiar al chiriilor în cazul imobilelor având destinaţia de licee, şcoli, spitale, sedii de instituţii publice, muzee cu suprafeţe construite desfãşurate şi teren aferent foarte mare. La dimensionarea cuantumului chiriei s-au avut în vedere, pe de o parte, influenţele economice asupra utilizatorului actual, în sensul asigurãrii suportabilitãţii acestora din bugetele proprii, în condiţiile menţinerii activitãţii de utilitate publicã în condiţii optime şi, pe de altã parte, asigurarea unui venit echilibrat pentru beneficiarii retrocedãrii. În cauzã au fost formulate cereri de intervenţie în interesul pârâtului de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, cereri încuviinţate în principiu de instanţã. 4. Hotãrârea instanţei de fond Prin <>Sentinţa civilã nr. 1.603 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisã acţiunea reclamanţilor Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Au fost respinse cererile de intervenţie formulate de Cancelaria Primului-Ministru şi de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, a fost anulatã parţial hotãrârea Guvernului atacatã, şi anume anexa nr. 1 alin. 2, şi obligat pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a <>Hotãrârii Guvernului nr. 343/2007 pânã la anularea acesteia şi la plata sumei de 51 lei, reprezentând cheltuieli de judecatã, şi suspendatã <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007 - anexa nr. 1 alin. 2 pânã la soluţionarea irevocabilã a cauzei. 5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formãrii convingerii primei instanţe Pentru a pronunţa aceastã hotãrâre, instanţa de fond a reţinut cã reclamanţii au devenit proprietari ai imobilului denumit generic "Castelul Bran" prin Decizia de restituire nr. 35 din 18 ianuarie 2006, emisã de Muzeul Bran, iar conform <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a fost emisã <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor. Dupã un interval de 3 luni de la publicarea acestei hotãrâri de Guvern a fost modificatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007, micşorându-se în mod substanţial chiria pe care proprietarii de imobil urmau sã o primeascã de la instituţiile publice ce îşi desfãşoarã activitatea în imobilele restituite. Instanţa de fond a reţinut cã Guvernul a stabilit prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.886/2006 criteriile pe baza cãrora se stabileşte cuantumul chiriilor, şi anume: afectaţiunea imobilului, rangul localitãţii, suprafaţa construitã desfãşuratã şi suprafaţa de teren aferent, iar prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007 a fost introdus un subcriteriu la cele existente - suprafaţa construitã/suprafaţa de teren - şi a fost stabilit un cuantum al chiriei în sistem descrescãtor, invers proporţional cu suprafaţa imobilului. Instanţa a constatat cã prin actul administrativ cu caracter normativ atacat s-a adus o vãtãmare a dreptului de proprietate al reclamanţilor, întrucât reclamanţii au fost lipsiţi de o parte majorã a despãgubirii recunoscute anterior prin hotãrâre de Guvern, fãrã ca aceastã mãsurã sã fie justificatã, aducându-se atingere dreptului prin neîndeplinirea obligaţiei de platã echitabilã a proprietarului pentru lipsa de folosinţã asupra bunului sãu. De asemenea, instanţa de fond a reţinut cã între interesul public urmãrit prin reducerea cuantumului chiriei şi asigurarea reparãrii prejudiciului produs proprietarului prin lipsirea de folosinţã nu existã un just echilibru. Ca efect al admiterii acţiunii reclamanţilor, cererile de intervenţie în interesul Guvernului României formulate de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor au fost respinse ca neîntemeiate. 6. Recursurile declarate de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor şi Guvernul României împotriva <>Sentinţei nr. 1.603 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Prin Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile declarate de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor şi Guvernul României împotriva <>Sentinţei civile nr. 1.603 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondate. Pentru a pronunţa aceastã soluţie instanţa a reţinut în esenţã urmãtoarele: Instanţa de recurs a înlãturat susţinerile recurenţilor potrivit cãrora instanţa de contencios administrativ nu poate analiza decât legalitatea unui act administrativ, dar nu şi oportunitatea. Judecãtorul poate analiza şi elementele de oportunitate, când apreciazã cã acestea întregesc elementele legalitãţii, mergând pe ideea cã scopul legii (interesul public) este întotdeauna un element de legalitate, iar mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce ţin de oportunitate. Excesul de oportunitate este stabilit de judecãtor prin raportare la scopul legii şi care poate conduce la excesul de putere, care este definit în <>art. 2 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând autoritãţilor administraţiei publice, prin încãlcarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, prevãzute de Constituţie sau de lege". De altfel, instanţa de fond a analizat oportunitatea actului administrativ tocmai din perspectiva raportãrii sale la scopul lui. Actul administrativ normativ contestat a fost anulat pentru cã prin emiterea sa nu s-a realizat un echilibru între interesul public şi dreptul reclamanţilor la o despãgubire rezonabilã pentru lipsa de folosinţã a bunului. În ceea ce priveşte criticile aduse soluţiei pronunţate de instanţa de fond referitoare la neîndeplinirea condiţiilor prevãzute de <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executãrii actului administrativ, Înalta Curte le-a respins. Suspendarea actelor administrative reprezintã operaţiunea juridicã de întrerupere vremelnicã a efectelor acestora şi ea este o situaţie de excepţie, care se poate dispune numai în condiţiile legii. <>Art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 stabilesc condiţiile în care se poate dispune suspendarea unui act normativ: cazul bine justificat şi paguba iminentã. În legea contenciosului administrativ au fost definite atât paguba iminentã, cât şi cazul bine justificat. Cazul bine justificat a fost dovedit în cauzã, mai ales cã instanţa de fond a şi anulat actul administrativ, existând împrejurãri de fapt şi de drept care au condus la ideea cã actul a fost emis nelegal. Şi paguba iminentã este doveditã în cauzã pentru cã prin emiterea actului administrativ s-au redus veniturile obţinute de reclamanţi din chirie. Şi criticile ce vizeazã modul de soluţionare a cererii de acordare a despãgubirilor materiale au fost considerate nefondate. 7. Cererea formulatã de A.N.R.P. La data de 28 mai 2009, petenta Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor a formulat cerere de lãmurire a dispozitivului <>Sentinţei nr. 1.603 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul precizãrii în mod clar a ce anume s-a avut în vedere prin anularea alin. 2 din anexa nr. 1 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007. 8. Hotãrârea instanţei de fond Prin Încheierea din 2 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de lãmurire dispozitiv formulatã de petentã, în sensul: "Anuleazã parţial <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1, în ceea ce priveşte stabilirea chiriei în funcţie de suprafaţa construitã desfãşuratã, respectiv suprafaţa de teren aferent, într-un raport invers proporţional cuantum chirie-suprafaţã imobil". 9. Recursul formulat de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedurã civilã Prin anexa nr. 1 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007 au fost stabilite clasele de imobile în funcţie de suprafaţa construitã (suprafaţã/teren), cu consecinţa stabilirii cuantumului chiriei în funcţie de încadrarea în aceastã clasã. La pct. 1-4 sunt precizate imobilele pentru care se aplicã cuantumul chiriilor în funcţie de suprafaţa construitã desfãşuratã (suprafaţã/teren). Imobilul ce a fãcut obiectul litigiului se aflã la pct. 4 din rubrica intitulatã "Afectaţiunea imobilului". Deşi prin Încheierea pronunţatã în data de 2 iunie 2009 instanţa de fond a fãcut precizarea cã se va anula parţial <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007, şi anume numai anexa nr. 1, recurenta criticã aceastã hotãrâre, deoarece în cuprinsul sãu nu se face referire la categoria de imobile cãrora li se vor aplica criteriile anulate în anexã, având în vedere cã imobilul în speţã este prevãzut doar la pct. 4 din rubrica "Afectaţiunea imobilului" din anexa anulatã parţial. II. Considerentele instanţei de recurs 1. Recursul este nefondat. 2. Obiectul acţiunii l-a constituit "anularea parţialã a <>Hotãrârii Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1 alineatul 2". 3. Reclamanţii au criticat actul administrativ în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului chiriei invers proporţional cu suprafaţa imobilului. Prin <>Sentinţa civilã nr. 1.603 din 27 mai 2008, definitivã şi irevocabilã, s-a apreciat cã modalitatea de calcul al chiriei este nelegalã. Sistemul de calcul al chiriei priveşte toate categoriile de imobile prevãzute în anexa nr. 1 la pct. 1-4, astfel încât nu se poate restrânge obiectul acţiunii numai la imobilele de la pct. 4. Anularea parţialã a actului administrativ normativ profitã tuturor persoanelor interesate. 4. Pe parcursul soluţionãrii dosarului nu s-a discutat necesitatea precizãrii acţiunii numai în ceea ce priveşte imobilele înscrise la pct. 4 din anexa nr. 1, astfel încât instanţa de fond când a pronunţat hotãrârea a analizat alineatul 2 în mod global, astfel cum a fost învestitã. 5. Faţã de acestea, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE:
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat. Irevocabilã. Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 25 martie 2010.
Judecãtor, Judecãtor, Judecãtor, Carmen Ilie Emanuel Albu Iuliana Rîciu
Magistrat-asistent, Anca Sterie
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
