Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.683 din 17 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 si art. 68 alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 9 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 68 alin. 2 şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale <>art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Ioan-Lucian Precup în Dosarul nr. 809/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã pãrţile, autorul excepţiei fiind asistat de apãrãtorul ales Florin Kovacs, cu împuternicire avocaţialã la dosar.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul ales al autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând motivele invocate în faţa Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
Partea Petru Prundan solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 809/108/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 68 alin. 2 şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale <>art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicatã de Ioan-Lucian Precup cu ocazia soluţionãrii apelurilor împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Arad într-o cauzã având ca obiect trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de luare de mitã prevãzutã de art. 254 alin. 2 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, libertatea individualã, dreptul la apãrare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi folosirea cãilor de atac, întrucât permit investigatorului sub acoperire sã provoace sãvârşirea de infracţiuni, în condiţiile în care ar trebui numai sã observe sãvârşirea sau pregãtirea acestora de cãtre infractori şi sã comunice datele acelora care au autorizat activitatea sa. Aratã, în acest sens, cã, potrivit art. 64 din Codul de procedurã penalã, mijloacele de probã obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Totodatã, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume cauzele Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (1998) şi Ramanauskas împotriva Lituaniei (2008), în care Curtea a reţinut încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în condiţiile în care acţiunile agenţilor de poliţie au avut efectul unei instigãri la sãvârşirea de infracţiuni, neexistând niciun indiciu care sã arate cã infracţiunile ar fi fost sãvârşite fãrã intervenţia lor.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã apreciazã cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, nemulţumirile acestuia vizând de fapt aplicarea respectivelor prevederi legale de cãtre organele judiciare.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 64 şi art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale <>art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Totodatã, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 2 din Codul penal este inadmisibilã, întrucât acest text de lege a fost abrogat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64, art. 68 alin. 2 şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale <>art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Din concluziile scrise ale autorului excepţiei reiese cã acesta pune în discuţie, în realitate, prevederile art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 . Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra acestor texte de lege, având urmãtorul cuprins:
- Art. 254 alin. 2 din Codul penal: "Fapta prevãzutã în alin. 1, dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- <>Art. 64 din Codul de procedurã penalã, completat cu alin. 2 prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003: "Mijloacele de probã prin care se constatã elementele de fapt ce pot servi ca probã sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile pãrţii vãtãmate, ale pãrţii civile şi ale pãrţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrãrile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probã, constatãrile tehnicostiinţifice, constatãrile medico-legale şi expertizele.
Mijloacele de probã obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.";
- Art. 68 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "De asemenea, este oprit a determina o persoanã sã sãvârşeascã sau sã continue sãvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe";
- <>Art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, prevederi introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 78/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005: "Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate realã pot fi autorizaţi sã promitã, sã ofere sau, dupã caz, sã dea bani ori alte foloase unui funcţionar, în condiţiile prevãzute la art. 254, 256 sau 257 din Codul penal."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 referitoare la libertatea individualã, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu formuleazã nicio criticã cu privire la dispoziţiile art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
Referitor la dispoziţiile <>art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 , autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a acestora de cãtre organele judiciare. Textul de lege criticat are în vedere necesitatea asigurãrii moralitãţii funcţionarilor publici şi a descoperirii unor infracţiuni greu de dovedit, iar condamnarea funcţionarului vizat de prevederile <>art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 nu survine pentru mita luatã sau pentru foloasele necuvenite primite de la investigatorii sub acoperire, ci pentru descoperirea unui ansamblu de fapte infracţionale. În aceste condiţii, eventualele greşeli de aplicare a legii de cãtre organele judiciare nu pot constitui însã motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Ioan-Lucian Precup în Dosarul nr. 809/108/2008 al Curţii de Apel TimişoaraSecţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
