Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.647 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) si art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) şi <>art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Janos Zambory în Dosarul nr. 6.486/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.687D/2010 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal, se prezintã, pentru autorul excepţiei, fiul sãu, domnul Arpad Janos Zambory, precum şi reprezentanta asociaţiei de proprietari, doamna Dorina Tompa, procedura de citare fiind legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat admiterea acesteia, invocând încãlcarea dreptului de proprietate şi a dreptului la liberã asociere, în timp ce reprezentanta asociaţiei de proprietari a solicitat respingerea acesteia. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.486/301/2006, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) şi <>art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicatã de Janos Zambory într-o cauzã având ca obiect partaj bunuri comune. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 sunt contrare principiilor şi drepturilor consacrate de dispoziţiile constituţionale şi internaţionale, deoarece nu dau posibilitatea coproprietarilor sã dispunã de cota ce le revine din proprietatea comunã, pentru utilizarea cãreia le este necesar acordul majoritãţii proprietarilor membri ai asociaţiei şi al proprietarilor direct afectaţi de vecinãtate, nefiind luatã în considerare opţiunea fiecãrui proprietar în parte. De asemenea, autorul considerã cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei sunt obligaţi, conform legii, sã respecte hotãrârile adunãrii generale a proprietarilor din care nu fac parte. Autorul învedereazã şi faptul cã textul de lege criticat este neconstituţional prin raportare la aquis-ul comunitar cu privire la funcţionarea asociaţiilor de proprietari, prin care se instituie reguli care determinã modalitãţile de stabilire şi comunicare a actelor ce derivã din funcţionarea unor asemenea organizaţii. Prin urmare, autorul aratã cã, potrivit Constituţiei, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile omului se interpreteazã în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte, iar dacã existã neconcordanţe, prioritate au reglementãrile internaţionale (art. 11 şi 20 din Constituţie). În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 50 din Legea nr. 230/2007, autorul excepţiei considerã cã acestea sunt neconstituţionale, deoarece conduc la reglementarea unei proceduri de judecatã inechitabile, întrucât "instituie prezumţia relativã de culpã a debitorilor obligaţiei de platã a cheltuielilor de întreţinere şi, totodatã, scutirea de la plata taxei de timbru a asociaţiilor de proprietari", fiind încãlcate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 11, 20 şi 125 din Constituţie. Autorul excepţiei aratã şi cã "ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept a cãrui primã şi esenţialã caracteristicã constã în eliminarea arbitrariului şi domnia legii, prin adoptarea unor reglementãri coerente, aşa încât norma criticatã încalcã şi dispoziţiile art. 1 din Constituţie". Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentalã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (4) şi <>art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, texte de lege care au urmãtorul cuprins: - Art. 24 alin. (4): "Hotãrârile adunãrii generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea generalã, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari."; - Art. 50: "(1) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. (2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutitã de taxã de timbru. (3) Sentinţa datã în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusã în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisã de Codul de procedurã civilã." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 125 privind statutul judecãtorilor, precum şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 393 din 19 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 756 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, aceasta a statuat cã <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, potrivit cãruia hotãrârile adunãrii generale sunt obligatorii şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari, nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, oricare dintre proprietari, fie cã este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiţie hotãrârile care sunt de naturã sã îi prejudicieze interesele. Curtea nu poate reţine nici pretinsa încãlcare a dreptului la liberã asociere. În jurisprudenţa sa, instanţa de control constituţional a statuat, de pildã, prin <>Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, cã, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmãresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmãresc, nu reprezintã, în realitate, modalitãţi înscrise în conceptul de liberã asociere, iar asociaţia de proprietari se aflã tocmai într-o asemenea situaţie juridicã. Aceastã categorie de asociaţii a fost creatã prin lege în vederea realizãrii unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clãdirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare totodatã şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizãrii lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajãrilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implicã locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţã, o asociere fãrã de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii. Cu privire la aceastã problemã, este de menţionat faptul cã, într-adevãr, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului şi-a format o jurisprudenţã prin care a constatat încãlcarea art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale atunci când asocierea era obligatorie potrivit legislaţiei naţionale. Curtea a mai arãtat cã înfiinţarea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementatã de <>Legea nr. 230/2007, nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale care garanteazã implicit şi aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintitã, care oferã proprietarului posibilitatea de a se asocia în aceastã formã asociativã, fãrã sã îi impunã însã vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lãsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altã naturã care sã îl forţeze sã adere la asociaţie. De asemenea, în legãturã cu dispoziţiile art. 50, Curtea a statuat cã instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului invocat. Prin <>Decizia nr. 727 din 1 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 27 iulie 2010, Curtea a statuat, în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia este încãlcat principiul egalitãţii prin faptul cã asociaţia de proprietari este scutitã de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiazã de aceastã scutire, cã aceasta este nefondatã. Curtea a arãtat cã instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constituţional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor, prevãzutã de art. 56 alin. (1) din Legea fundamentalã, în conformitate cu care "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice". Curtea a statuat cã o atare soluţie legislativã impune un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivã şi raţionalã, şi anume necesitatea recuperãrii de cãtre asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multã uşurinţã, ţinând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceştia le au, cât şi de consecinţele grave ale neachitãrii acestora. Referitor la critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 instituie o prezumţie relativã de culpã a debitorilor obligaţiei de platã a cheltuielilor privind întreţinerea imobilului, Curtea apreciazã cã textul criticat prevede dreptul asociaţiei de proprietari de a acţiona în justiţie pe orice proprietar ce se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei, fãrã a încãlca în vreun fel dreptul proprietarului la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) şi <>art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Janos Zambory în Dosarul nr. 6.486/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
