Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicatã de Ion Florescu şi Magdalena Florescu în Dosarul nr. 25.283/299/2006 (nr. 126/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintã atât autorii excepţiei, cât şi Sorin Rãdulescu, reprezentantul pãrţii Elena Rãdulescu, având procurã la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La sfârşitul şedinţei de judecatã s-a prezentat şi apãrãtorul pãrţii Elena Rãdulescu, avocat Eugenia Crângariu, cu delegaţie la dosar, care a depus note scrise cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedintele Curţii Constituţionale dispune apelul şi în Dosarul nr. 4.326D/2009, având ca obiect soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicatã de Maria Roman în Dosarul nr. 1.053/219/2008 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexãrii celor douã dosare înregistrate pe rolul sãu, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Pãrţile prezente nu se opun conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 4.326D/2009 la Dosarul nr. 3.001D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Autorii prezenţi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele din notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul pãrţii Elena Rãdulescu solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate potrivit jurisprudenţei Curţii. Totodatã, aratã cã motivul de neconstituţionalitate invocat de cãtre autori nu priveşte textele de lege criticate, ca atare, ci interpretarea şi aplicarea acestora, aspect care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 25.283/299/2006 (nr. 126/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Ion Florescu şi Magdalena Florescu într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune în revendicare.
Prin Încheierea din 25 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.053/219/2008, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Maria Roman într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã art. 480 din Codul civil dã posibilitatea unor persoane al cãror titlu a fost desfiinţat, în conformitate cu <>Decretul nr. 92/1950 , de a-şi redobândi proprietatea, iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a exista o protecţie a unui drept subiectiv al persoanei îndreptãţite, în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este necesar ca bunul sã se afle în patrimoniul persoanei, calitatea de titular al dreptului fiindu-i recunoscutã acesteia printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau pe calea unei mãsuri legislative de restituire, concretizând, în patrimoniul pãrţii, existenţa unei speranţe legitime de redobândire a bunului în materialitatea sa. În acest sens, fac referire la hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în Cauza Constandache contra României, 11 iunie 2002. Aratã cã pierderea proprietãţii, dobândite în baza unui titlu valabil, fãrã a se constata nevalabilitatea acestuia, echivaleazã cu o expropriere, dincolo de limitele permise de Constituţie şi presupune încãlcarea flagrantã a dreptului de proprietate, reglementat ca drept fundamental de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie. Totodatã, susţin cã prevederile art. 480 din Codul civil nu îndeplinesc cele patru criterii de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, pentru ca subiectul de drept vizat sã îşi poatã conforma conduita, astfel încât sã evite consecinţele nerespectãrii lor, criterii ce constituie tot atâtea garanţii ale dreptului oricãrui cetãţean la un proces echitabil. În acest sens, fac referire la hotãrârile pronunţate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzele Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, şi Rotaru contra României, 2000.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Judecãtoria Dej considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 480 şi 481 din Codul civil, având urmãtorul conţinut:
- Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege.";
- Art. 481 din Codul civil: "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afarã numai pentru cauzã de utilitate publicã şi primind o dreaptã şi prealabilã despãgubire."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) şi (2) privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (2), (3) şi (7) care stabilesc garantarea şi ocrotirea proprietãţii private şi condiţiile exproprierii, respectiv pentru o cauzã publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. Totodatã, invocã contrarietatea textelor de lege criticate faţã de dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 7 care reglementeazã principiul "nicio pedeapsã fãrã lege", din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, invocã dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 480 din Codul civil s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum <>Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, <>Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, <>Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi <>Decizia nr. 323 din 13 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, statuând cã aceste prevederi sunt constituţionale. Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legalã a proprietãţii, precizând cã dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultã din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real - usus, fructus şi abusus - cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea, însã, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pentru aceleaşi considerente, se constatã cã textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a reţinut în Decizia nr. 399 din 19 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 7 aprilie 2009, cã acestea reglementeazã regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituţional în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentalã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele internaţionale la care România este parte, invocate de cãtre autori, nu au incidenţã în prezenta cauzã.
Faţã de susţinerile autorului excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice, Curtea constatã cã aceeaşi instanţã europeanã a statuat, de exemplu prin hotãrârea pronunţatã în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii. Totodatã, în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, 2007, instanţa europeanã a amintit cã însemnãtatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare mãsurã de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperã, precum şi de numãrul şi calitatea destinatarilor sãi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesatã sã fie nevoitã sã recurgã la o bunã consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumitã acţiune. Totodatã, din cauza principiului generalitãţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolutã. Una din tehnicile tip de reglementare constã în recurgerea mai degrabã la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivã şi a se putea adapta la schimbãrile de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practicã (cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, 1993, şi Cantoni contra Franţei, 1996). Funcţia decizionalã acordatã instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepãrta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretãrii normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul sã fie coerent.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicatã de Ion Florescu şi Magdalena Florescu în Dosarul nr. 25.283/299/2006 (nr. 126/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Maria Roman în Dosarul nr. 1.053/219/2008 al Judecãtoriei Dej.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
