Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.645 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si art. 51 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 18 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi <>art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zheng Wang în Dosarul nr. 10.050/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.268D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.269D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicatã de Wang Tingting în Dosarul nr. 10.051/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În ambele dosare se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.269D/2010 la Dosarul nr. 1.268D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicitã, prin intermediul interpretului, admiterea excepţiei, susţinând cã prevederile legale criticate nu sunt suficient de clare. Precizeazã cã, din cauza unor întârzieri minime în depunerea documentelor necesare pentru prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României, Oficiul Român pentru Imigrãri a emis decizii de returnare a acestora, deşi ar fi trebuit sã îi sancţioneze doar cu amendã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, apreciind cã autorii formuleazã critici referitoare la modalitatea de aplicare a legii, ceea ce excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 decembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 10.050/2/2009 şi nr. 10.051/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi <>art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zheng Wang şi Wang Tingting în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu cuprind prevederi care sã reglementeze situaţii similare cu cea în care aceştia se aflã, astfel încât sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile în situaţia lor, şi nu protejeazã suficient strãinii împotriva arbitrarului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrãri. În acest sens susţin cã "legea ar fi trebuit sã fie mai specificã pe aspectul înţelesului de şedere ilegalã, ca motiv de sancţionare prin emiterea unei dispoziţii de returnare, în condiţiile în care din actele depuse la dosarul cauzei rezultã clar cã în speţã este vorba doar de o întârziere, motivatã, la prelungirea dreptului de şedere, sancţiunea aplicatã fiind disproporţionat de mare faţã de fapta comisã". Mai susţin cã refuzul de prelungire a dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale îl pune pe solicitant în situaţie de faliment şi de pierdere a investiţiilor realizate în România, ceea ce reprezintã o vãtãmare gravã a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal aratã cã aprecierea conţinutului şi înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în cea a instanţelor de drept comun. Observã cã, sub aparenţa unor critici referitoare la ambiguitatea şi neclaritatea textelor de lege, se solicitã interpretarea acestora, aspect ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale. Considerã cã se urmãreşte astfel interpretarea noţiunii de şedere ilegalã şi, mai concret, interpretarea acesteia într-un sens restrictiv, prin considerarea ca legalã a unei şederi peste termenul legal cu o perioadã de întârziere foarte scurtã. Apreciazã cã nu se pot reţine argumentele în sprijinul încãlcãrii prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) şi <>art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1): "(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere.";
- Art. 51 alin. (1): "(1) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporarã se depun personal de cãtre solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrãri de la locul de reşedinţã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse în art. 21 care consacrã dreptul la un proces echitabil şi în art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie, referitoare la protecţia şi garantarea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã argumentele formulate de autorii acesteia în motivarea pretinsei neconstituţionalitãţi reprezintã, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practicã a prevederilor de lege ce formeazã obiect al excepţiei.
Or, lãmurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodatã, Curtea constatã cã autorii excepţiei îşi întemeiazã criticile şi pe lipsa din cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a unor norme care considerã cã ar fi necesare pentru clarificarea situaţiei lor personale sau care sã reglementeze aspecte similare celor care caracterizeazã situaţia lor. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina însã astfel de susţineri, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor normative cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a aceloraşi texte de lege, din perspectiva aceloraşi critici, prin Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010, nepublicatã pânã la data pronunţãrii prezentei decizii, prilej cu care a respins ca inadmisibilã excepţia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi <>art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zheng Wang şi de Wang Tingting în dosarele nr. 10.050/2/2009 şi, respectiv, nr. 10.051/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
