Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.644 din 10 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 90 din 10 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã direct de Avocatul Poporului.
La apelul nominal rãspunde, pentru Avocatul Poporului, doamna Bianca Drãghici, expert pentru probleme juridice, cu delegaţie depusã la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Avocatului Poporului solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi celor ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie un termen pentru soluţionarea cererii privind încuviinţarea executãrii silite. În acest sens, aratã cã executarea silitã este parte a procesului civil şi prin urmare trebuie sã se supunã cerinţei soluţionãrii într-un termen rezonabil, însã dispoziţiile de lege criticate nu acordã o protecţie jurisdicţionalã efectivã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã, deşi dispoziţiile criticate nu instituie un termen pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executãrii silite, acestea se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã, referitoare la procedura necontencioasã. Astfel, potrivit art. 339 din Codul de procedurã civilã, procedura necontencioasã se aplicã şi în cazurile în care legea dã în cãderea preşedintelui instanţei luarea unor mãsuri cu caracter necontencios, iar în aceste cazuri preşedintele este ţinut sã pronunţe încheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii. Faptul cã, în practicã, instanţele de judecatã soluţioneazã astfel de cereri în 3-5 luni, astfel cum susţine Avocatul Poporului, nu este o problemã de constituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, ci de nerespectare a normelor juridice, cu eventuale consecinţe în planul rãspunderii disciplinare a magistraţilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Adresa nr. 9.790 din 12 octombrie 2009, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã direct de cãtre Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza finalã din Constituţie, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedurã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu instituie un termen pentru soluţionarea cererii privind încuviinţarea executãrii silite, fiind astfel încãlcat dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Aprecierea caracterului rezonabil al termenului se face în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, care pot fi: complexitatea cauzei, comportamentul pãrţilor, comportamentul autoritãţilor publice, dificultatea probelor, claritatea regulii de drept aplicabile. Aşa cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, termenul rezonabil exprimã realitatea cã justiţia nu trebuie realizatã cu întârzieri care sã compromitã eficienţa şi credibilitatea sa (cauzele Moreira de Azevedo contra Portugaliei, 1990, şi H. Contra Franţei, 1989). Aceastã idee este "de mult exprimatã în douã adagii, frecvent utilizate, "justice delayed, justice denied" şi "justice retive, justice fautive". De aceea, în jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor Omului se subliniazã cã revine statelor pãrţi la Convenţie obligaţia sã-şi organizeze sistemul juridic de o aşa manierã, încât instanţele sã poatã garanta dreptul oricãrei persoane de a obţine o hotãrâre judecãtoreascã în materie civilã, într-un termen rezonabil" (Constituţia României - comentariu pe articole, coordonatori I. Muraru, E. S. Tãnãsescu, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 182).
Totodatã, Avocatul Poporului apreciazã cã, în absenţa unui termen în care instanţa de judecatã trebuie sã se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executãrii silite, normele de lege criticate genereazã întârzieri nejustificate ale procesului civil, or, executarea unei hotãrâri judecãtoreşti trebuie consideratã ca fãcând parte integrantã din "proces" în sensul art. 6 din Convenţie (a se vedea cauzele Societatea Comercialã Ruxandra Trading împotriva României, 2007, şi Hornsby contra Greciei, 1997). Dispoziţiile de lege criticate au consecinţe negative asupra valorificãrii intereselor pãrţilor procesului civil, spre exemplu termene îndelungate de soluţionare a cererilor de încuviinţare silitã (3-5 luni), amânarea recuperãrii creanţei creditorului, prejudicierea creditorilor, iar, în asemenea condiţii, dreptul creditorilor devine unul teoretic şi iluzoriu, deoarece nu beneficiazã de o protecţie jurisdicţionalã concretã şi efectivã. Potrivit <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 631/2007 , în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciarã definitivã şi obligatorie sã rãmânã inoperantã, în detrimentul unei pãrţi". (Cauza Hornsby contra Greciei, 1997).
Mai mult, instituirea termenelor procesuale serveşte unei mai bune administrãri a justiţiei, precum şi necesitãţii aplicãrii şi respectãrii drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor, în timp ce lipsa acestor termene creeazã o stare de insecuritate a circuitului civil, contrarã dreptului la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil. Legiuitorul a instituit termene scurte în anumite materii [a se vedea, cu titlu de exemplu, dispoziţiile <>art. 9^1 alin. (6) din Legea nr. 35/2008 şi <>art. 39 din Legea nr. 67/2004 ], iar prin reglementarea unor termene scurte şi în materia încuviinţãrii executãrii silite s-ar evita prejudicierea unor interese de ordin public sau privat. Aceastã soluţie se regãseşte în propunerile Comisiei de redactare a proiectului noului Cod de procedurã civilã, la art. 644^1 alin. (2), potrivit cãruia "Cererea de încuviinţare a executãrii silite se soluţioneazã de instanţã, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea acestuia la judecãtorie, prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor".
Totodatã, Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
În final, autorul excepţiei aratã cã plasarea executãrii silite sub controlul instanţei de judecatã încã de la începutul procedurii de executare reprezintã de fapt o revenire la prevederile Codului de procedurã civilã, în forma anterioarã modificãrii prin <>Legea nr. 459/2006 , formã legislativã apreciatã în doctrinã (Viorel Mihai Ciobanu, în articolul "Curtea Constituţionalã - garant al supremaţiei Constituţiei, putere legiuitoare sau expert parlamentar?", publicat în Revista de Drept Privat nr. 3/2009) ca fiind conformã exigenţelor dreptului la un proces echitabil. Totodatã, aratã cã, prin <>Decizia nr. 458/2009 , Curtea Constituţionalã se depãrteazã de jurisprudenţa sa anterioarã (<>deciziile nr. 631/2007 şi nr. 1.339/2008) şi cã nicio hotãrâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului nu pretinde ca executarea silitã sã se facã cu încuviinţarea instanţei de judecatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost transmisã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finalã din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 mai 2009, având urmãtorul cuprins:
"Art. I. - Codul de procedurã civilã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã dupã cum urmeazã:
1. Articolul 373^1 va avea urmãtorul cuprins:
«Art. 373^1. - Cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu prevede altfel. Acesta, de îndatã, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Asupra cererii de încuviinţare, preşedintele instanţei de executare se pronunţã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Încheierea de încuviinţare a cererii de executare silitã nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
Dupã încuviinţarea cererii potrivit alin. 2, la instanţa de executare se va alcãtui un dosar privind executarea, la care executorul judecãtoresc este obligat sã depunã câte un exemplar al fiecãrui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.
În tot cursul executãrii, executorul judecãtoresc este obligat sã aibã rol activ, stãruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integralã şi cu celeritate a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor pãrţilor şi ale altor persoane interesate.
Dacã socoteşte cã este în interesul executãrii, executorul judecãtoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lãmuriri în legãturã cu veniturile şi bunurile sale asupra cãrora se poate efectua executarea, cu arãtarea locului unde se aflã acestea, precum şi pentru a-l determina sã execute de bunãvoie obligaţia sa, arãtându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul executãrii silite.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lãmuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag rãspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 108^2 alin. 2, dacã fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevãzute de legea penalã.
În situaţia prevãzutã de art. 371^7 alin. 1, executorul judecãtoresc este dator sã punã în vedere pãrţii sã îşi îndeplineascã de îndatã obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.»"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile criticate din Codul de procedurã civilã, introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 42/2009 , reglementeazã o procedurã necontencioasã de încuviinţare a executãrii silite, încuviinţare asupra cãreia preşedintele instanţei de executare se pronunţã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor.
Aceste dispoziţii au fost reintroduse în Codul de procedurã civilã, ca urmare a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009. Prin aceastã decizie, Curtea Constituţionalã a constatat, pe de o parte, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 , iar pe de altã parte, a statuat cã reglementarea anterioarã cuprinsã la art. 373^1 din acelaşi cod - care instituia controlul judecãtoresc al începerii executãrii silite - a constituit o garanţie adecvatã şi eficientã a dreptului la un proces echitabil al tuturor pãrţilor implicate în procedura de executare silitã.
În speţa de faţã, Curtea constatã cã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã autorul acesteia doreşte o completare a textului de lege criticat, în sensul introducerii unui termen în care preşedintele instanţei de executare sã se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executãrii silite.
Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, astfel cum a fost formulatã, urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã direct de Avocatul Poporului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
