Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.641 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 37 alin. 2 lit. a) si b) din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens apreciazã cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, în mãsura în care instanţa de judecatã le interpreteazã dând eficienţã faptelor nelegale şi celor contrare moralei, precum şi atunci când dau posibilitatea instanţei de a aprecia generic şi arbitrar în favoarea celui culpabil de vãtãmarea gravã a relaţiilor de familie.
Cauza este în stare de judecatã. Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, în esenţã, critica autorului excepţiei vizeazã modul de interpretare şi aplicare a textului de lege.
Totodatã aratã cã asupra constituţionalitãţii reglementãrii criticate Curtea s-a mai pronunţat, sens în care invocã jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume <>Decizia nr. 122/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Vasilica Mihalache într-o cauzã civilã având ca obiect divorţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale care ocrotesc familia, întrucât permit desfacerea cãsãtoriei în situaţia în care soţul reclamant invocã şi dovedeşte sãvârşirea unor acţiuni culpabile, imputabile numai lui, care au vãtãmat grav raporturile dintre soţi şi fac imposibilã continuarea cãsãtoriei. Astfel, apreciazã cã se încalcã principiul constituţional al cãsãtoriei liber consimţite şi al egalitãţii între soţi, precum şi al egalitãţii în faţa legii, întrucât motivele temeinice de divorţ, aşa cum sunt prevãzute de art. 38 alin. 1 din Codul familiei, dau posibilitatea instanţei de a aprecia generic şi arbitrar în favoarea celui culpabil de desfacerea relaţiilor de familie, şi anume în favoarea soţului autoarei excepţiei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, art. 38 din Codul familiei prevedea cã "Instanţa judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã. Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) pânã la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea cãsãtoriei;
b) nu existã copii minori rezultaţi din cãsãtorie. [...]"
În prezent, ca urmare a modificãrilor aduse Codului familiei prin <>Legea nr. 202/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, art. 38 alin. 1 din Codul familiei prevede cã "Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de cãtre instanţa judecãtoreascã indiferent de durata cãsãtoriei şi indiferent dacã existã sau nu copii minori rezultaţi din cãsãtorie".
Din examinarea criticii formulate de autorul excepţiei, Curtea constatã cã, ca urmare a modificãrilor şi completãrilor aduse Codului familiei prin <>Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, soluţia legislativã criticatã din art. 38 alin. 1 se regãseşte, în prezent, în cuprinsul art. 37 alin. 2 lit. a) şi b).
Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra cãruia Curtea urmeazã astfel a se pronunţa, îl constituie prevederile art. 2 şi art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Codul familiei, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 2: "Relaţiile de familie se bazeazã pe prietenie şi afecţiune reciprocã între membrii ei, care sunt datori sã-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.";
- Art. 37 alin. 2 lit. a) şi b): "Cãsãtoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã;".
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (1) potrivit cãrora "Autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã" şi art. 48 alin. (1) referitoare la familie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã soluţia legislativã criticatã din Codul familiei a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind <>Decizia nr. 469/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010, şi <>Decizia nr. 122/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009.
Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat cã prevederile art. 2 din Codul familiei reglementeazã relaţiile de familie, în sensul cã acestea se bazeazã pe prietenie şi afecţiune reciprocã între membrii ei, care sunt datori sã îşi acorde unul altuia sprijin moral şi material. Pe de altã parte, art. 38 alin. 1 - actualul art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) - din Codul familiei prevede situaţia în care instanţa de judecatã poate dispune desfacerea cãsãtoriei, şi anume când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã. Desigur, asupra temeiniciei motivelor concrete invocate în susţinerea unei cereri de divorţ, precum şi asupra tuturor probelor administrate în cauzã, instanţa judecãtoreascã este singura competentã sã aprecieze şi sã decidã în consecinţã, ceea ce nu conferã însã textelor de lege criticate caracter neclar sau imprecis. Acestea oferã cadrul legal unor noţiuni esenţialmente de ordin social şi moral, pentru a defini relaţiile de familie, pe de o parte, şi instituţia divorţului, pe de altã parte. În aceste limite legale, suficient de clare şi previzibile, judecãtorul este singurul în mãsurã sã aprecieze, pe baza motivelor invocate de pãrţi şi a datelor specifice fiecãrui litigiu, dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.
Textele de lege criticate dau, prin urmare, expresie reglementãrilor cuprinse la art. 48 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin lege".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Codul familiei, excepţie ridicatã de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
