Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.637 din 10 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1), ale art. 91 alin. (1) si (2), precum si ale art. 98 alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 20 ianuarie 2010
DECIZIE nr. 1.637 din 10 decembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) , ale <>art. 91 alin. (1) şi (2) , precum şi ale <>art. 98 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 20 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23, 91 şi 98 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã , excepţie ridicatã de Flavia Cristina Anastasiu Teodosiu în Dosarul nr. 36.197/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
Curtea, având în vedere cã încheierea de sesizare este din data de 7 aprilie 2009, cã autorul excepţiei a primit citaţia încã din data de 20 noiembrie 2009 şi cã însuşi autorul excepţiei este avocat, respinge cererea formulatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ridicate. Se aratã cã textele legale criticate sunt clare, precise şi neechivoce, iar eventualele probleme ce pot apãrea în aplicarea lor sunt supuse cenzurii instanţelor de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 36.197/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 , <>art. 91 şi <>art. 98 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Flavia Cristina Anastasiu Teodosiu într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã <>art. 91 din Codul de procedurã fiscalã este neconstituţional, întrucât conferã în mod abuziv şi discriminatoriu organelor fiscale dreptul de a stabili obligaţii fiscale în termen de 5 ani de la naşterea acestora şi nu în termenul general de prescripţie de 3 ani prevãzut de dispoziţiile <>Decretului nr. 167/1958 . Totodatã, se aratã cã <>art. 95 alin. (3) din cod , stabilind un termen în care organul fiscal poate determina perioada supusã inspecţiei fiscale pe baza unor indicii, şi nu a unor certitudini, reprezintã o discriminare evidentã. Se mai apreciazã cã dreptul de creanţã al statului asupra contribuabilului nu trebuie sã beneficieze de un regim juridic distinct de cel general, întrucât atât statul, cât şi ceilalţi potenţiali creditori sunt subiecte de drept egale în drepturi.
În final, se considerã cã <>art. 23 din Cod este neconstituţional, întrucât baza de impunere reprezintã un act unilateral al organului fiscal ce nu poate determina în mod singular naşterea creanţelor şi a obligaţiilor fiscale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã. Se aratã cã textele legale criticate sunt neconstituţionale, în mãsura în care acordã un tratament privilegiat însuşi statului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 23 , ale <>art. 91 şi ale <>art. 98 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia criticã numai constituţionalitatea <>art. 23 alin. (1) , <>art. 91 alin. (1) şi (2) , precum şi ale <>art. 98 alin. (1) şi (3) din Cod , texte asupra cãrora, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmeazã sã se pronunţe. Aceste dispoziţii legale au urmãtorul cuprins:
- Art. 23 alin. (1): "(1) Dacã legea nu prevede altfel, dreptul de creanţã fiscalã şi obligaţia fiscalã corelativã se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereazã.";
- Art. 91 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevãzut la alin. (1) începe sã curgã de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care s-a nãscut creanţa fiscalã potrivit art. 23, dacã legea nu dispune altfel.";
- Art. 98 alin. (1) şi (3): "(1) Inspecţia fiscalã se efectueazã în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale. [...]
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscalã se efectueazã asupra creanţelor nãscute în ultimii 3 ani fiscali pentru care existã obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscalã se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacã este identificatã cel puţin una dintre urmãtoarele situaţii:
a) existã indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaraţii fiscale în interiorul termenului de prescripţie;
c) nu au fost îndeplinite obligaţiile de platã a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale <>art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi ale <>art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Totodatã, se considerã cã sunt încãlcate prevederile <>art. 14 şi ale <>art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii, respectiv interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Critica de neconstituţionalitate care priveşte <>art. 23 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã este inadmisibilã, întrucât nu este motivatã în conformitate cu exigenţele <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Astfel, autorul excepţiei nu indicã în susţinerea acestei critici nici o prevedere constituţionalã, motivarea sa vizând mai degrabã o inconsistenţã legislativã la nivelul textului criticat. Curtea, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu are competenţa de a modifica textul de lege criticat, o atare competenţã aparţinând legiuitorului originar sau delegat.
II. Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, a stabilit cã principiul egalitãţii priveşte egalitatea cetãţenilor în faţa legilor şi a autoritãţilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic între cetãţeni şi autoritãţile publice (de exemplu, <>Decizia nr. 77/1997 şi <>Decizia nr. 322/1997 ). În speţã, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 alin. (1) şi (2) , precum şi ale <>art. 98 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã vizeazã dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale, respectiv termenul în care se pot stabili asemenea obligaţii; deci, este vorba de o autoritate publicã, parte a raportului de drept fiscal. Curtea reţine cã în dreptul fiscal întotdeauna o parte este statul (prin organul fiscal), iar raporturile juridice care se constituie în sfera dreptului fiscal ţin de dreptul public, astfel încât situaţia juridicã a statului nu se poate compara cu cea a altor creditori de drept privat.
Rezultã, în mod evident, cã nu se poate face o comparaţie bazatã pe principiul egalitãţii între competenţele unei autoritãţi publice şi drepturile unei persoane de drept privat. Aşadar, <>art. 16 din Constituţie nu este incident în cauzã.
Curtea reţine cã <>art. 14 din Convenţie nu are o existenţã independentã, acesta trebuie sã fie coroborat cu drepturile şi libertãţile fundamentale pe care Convenţia le reglementeazã. De asemenea, <>art. 17 din Convenţie nu reglementeazã un drept sau o libertate fundamentalã şi, precum <>art. 14 din Convenţie , nu are o existenţã independentã. Or, în cauza de faţã, autorul excepţiei nu indicã dreptul sau libertatea pretins încãlcatã prin textul legal criticat, astfel încât critica acestuia, în raport cu cele douã dispoziţii convenţionale, nu se constituie într-o veritabilã motivare a excepţiei de neconstituţionalitate.
În raport cu dispoziţiile <>art. 98 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã , Curtea observã cã acestea consacrã principiul potrivit cãruia inspecţia fiscalã ce vizeazã contribuabilii mici şi mijlocii se efectueazã asupra creanţelor nãscute în ultimii 3 ani fiscali pentru care existã obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. <>Art. 98 alin. (3) lit. a-c) din cod cuprinde prevederi derogatorii de la acest principiu, legiuitorul fiind legitimat din punct de vedere constituţional sã adopte soluţii legislative corespunzãtoare situaţiilor de fapt cu care se confruntã. Desigur, pentru a adopta astfel de mãsuri, legiuitorul trebuie sã respecte douã condiţii esenţiale:
- exceptarea sã fie justificatã în mod temeinic, obiectiv şi raţional;
- prevederea legalã prin care se realizeazã exceptarea sã îndeplineascã cerinţele de predictibilitate a normei juridice.
În cazul de faţã, Curtea constatã cã exceptãrile realizate prin efectul <>art. 98 alin. (3) lit. a)-c) din Codul de procedurã fiscalã sunt justificate de conduita contribuabilului, şi anume acesta, prin anumite mijloace, încearcã sã se sustragã plãţii la bugetul de stat a obligaţiilor sale fiscale. Conduita contribuabilului care se abate de la reglementarea legalã strictã în domeniul fiscal este un motiv suficient pentru a fi supus unui control mai temeinic, mai strict, ceea ce presupune extinderea acestuia pe o perioadã mai mare de timp. Prin urmare, se constatã cã raţiunea exceptãrii în toate cele trei cazuri este justificatã în mod temeinic, obiectiv şi raţional prin comportamentul contribuabilului care se abate de la legalitate.
Cu privire la predictibilitatea reglementãrii, Curtea reţine cã prevederile <>art. 98 alin. (3) lit. a) din Codul de procedurã fiscalã conţin garanţii împotriva atingerilor arbitrare ale puterii publice. Astfel, Curtea observã cã un contribuabil mic sau mijlociu va putea invoca în apãrarea sa faptul cã inspecţia fiscalã a vizat perioade mai mari de trei ani bazându-se pe faptul cã organul fiscal a invocat existenţa unor indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Hotãrârea organului fiscal nu este discreţionarã cu privire la acest aspect, ea trebuie motivatã şi, de asemenea, poate fi supusã cenzurii instanţelor judecãtoreşti. Prin urmare, formularea redacţionalã a textului criticat impune obligaţia organului fiscal de a dovedi existenţa acestor indicii, aspect ce va putea fi analizat de instanţa de judecatã care se va putea pronunţa pe temeinicia sau netemeinicia aspectelor invocate de organul fiscal.
În fine, se reţine cã prevederile <>art. 98 alin. (1) şi (3) lit. b) şi c) din acelaşi Cod sunt suficient de predictibile şi clare, conţinutul lor normativ fiind legat de elemente obiective şi neputând eo ipso da naştere la abuzuri în procesul de aplicare a legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã , excepţie ridicatã de Flavia Cristina Anastasiu Teodosiu în Dosarul nr. 36.197/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 alin. (1) şi (2) , precum şi ale <>art. 98 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
