Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.636 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 si art. 337 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 106 din 10 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihail Stroiescu în Dosarul nr. 1.017/292/2009 al Judecãtoriei Roşiori de Vede.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.017/292/2009, Judecãtoria Roşiori de Vede a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Mihail Stroiescu cu ocazia soluţionãrii dosarului mai sus menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 332 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedurã penalã aduc atingere principiilor constituţionale privind universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte, în timp ce procurorul are o cale de atac separatã împotriva hotãrârii de desesizare a instanţei, inculpatul nu are drept la recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de restituire a cauzei la procuror, iar, pe de altã parte, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane este lãsatã la latitudinea procurorului.
Judecãtoria Roşiori de Vede apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume <>deciziile nr. 285 din 11 martie 2008 şi nr. 501 din 7 aprilie 2009.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 şi <>art. 337 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins:
- Art. 332 alin. 4: "Împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã.";
- Art. 337: "În cursul judecãţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o altã persoanã, dar în legãturã cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoanã.
Dispoziţiile art. 336 se aplicã în mod corespunzãtor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 332 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 736 din 24 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 16 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti împotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac. Acest mod de reglementare a exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor se justificã prin necesitatea de a asigura soluţionarea procesului penal într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã la art. 6 paragraful 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale".
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 337 din Codul de procedurã penalã, prin Decizia nr. 95 din 4 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 5 martie 2010, Curtea a apreciat ca neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate adusã acestor prevederi de lege, statuând cã procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este în concordanţã cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit cãrora, "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor". Corespunzãtor acestor atribuţii constituţionale, Ministerul Public este singurul îndreptãţit sã cearã extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare. Aceastã simetrie juridicã respectã accesul liber la justiţie şi nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece se aplicã fãrã nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Mai mult, în situaţia în care procurorul nu formuleazã o cerere de extindere a procesului penal, partea interesatã poate sesiza organele de urmãrire penalã, în temeiul art. 221 ("Modurile de sesizare"), respectiv art. 279 ("Organele cãrora li se adreseazã plângerea") din Codul de procedurã penalã. Se asigurã astfel accesul liber la justiţie şi, în mod corespunzãtor, toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurãrii dreptului la apãrare şi al îndeplinirii exigenţelor privind înfãptuirea justiţiei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihail Stroiescu în Dosarul nr. 1.017/292/2009 al Judecãtoriei Roşiori de Vede.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
