Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.632 din 3 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 902 din 23 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicatã de Parohia Reformatã Zalãu-Centru în Dosarul nr. 3.170/84/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 19 noiembrie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 26 noiembrie 2009 şi apoi la 3 decembrie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.170/84/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã de contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, de vreme ce reglementeazã o discriminare nejustificatã, nelegalã şi inechitabilã între proprietarii imobilelor preluate abuziv, înstrãinate anterior anului 1989 şi proprietarii imobilelor preluate abuziv, înstrãinate dupã data de 22 decembrie 1989. Aratã cã, deşi în ambele cazuri imobilele au fost preluate abuziv, pentru imobilele înstrãinate anterior anului 1989 nu se acordã nici mãcar despãgubiri. Totodatã, susţine cã se aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, proprietatea privatã nefiind garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, care garanteazã şi ocrotesc în mod egal proprietatea privatã, indiferent de titular.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Totodatã, considerã cã autorul excepţiei criticã, de fapt, o lacunã de reglementare, aspect care excedeazã controlului Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale, acestea aplicându-se tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodatã, aratã cã sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciind cã legiuitorul a emis actul normativ criticat tocmai în aplicarea dispoziţiilor constituţionale invocate. De asemenea, considerã cã motivele de neconstituţionalitate privesc o omisiune legislativã, aspect care excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţã au fost înstrãinate legal dupã data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea mãsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5)."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã. Totodatã, invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la respectarea bunurilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 837 din 26 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, s-a reţinut constituţionalitatea prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , în întregime, nefiind încãlcate dispoziţiile art. 16 şi 44 din Constituţie.
În acest sens, Curtea a reţinut cã, prin <>Decizia Plenului Curţii nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat cã "principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
Totodatã, Curtea a constatat cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, de vreme ce scopul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fãrã titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Prin urmare, legiuitorul a emis <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 tocmai în aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind protecţia proprietãţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicatã de Parohia Reformatã Zalãu-Centru în Dosarul nr. 3.170/84/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
*
OPINIE SEPARATĂ
Consider cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este întemeiatã şi trebuia admisã, pentru urmãtoarele considerente:
Scopul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fãrã titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat în aplicarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind protecţia proprietãţii.
Însã, <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 reglementeazã dreptul de acordare a mãsurilor reparatorii în echivalent potrivit <>legii speciale - respectiv Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, titlul VII, Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - numai titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrãinate legal dupã data de 22 decembrie 1989.
Prin urmare, titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrãinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989 nu pot solicita mãsuri reparatorii în echivalent, deşi imobilele a cãror retrocedare o solicitã au fost preluate în mod abuziv, cu sau fãrã titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aşadar, legiuitorul a exclus de la mãsurile reparatorii în echivalent aceastã categorie de persoane, cu toate cã aceasta se aflã în aceeaşi situaţie juridicã cu cea care, potrivit textului criticat, beneficiazã de asemenea despãgubiri ca urmare a preluãrii abuzive, cu sau fãrã titlu, a imobilelor ce fac obiectul cererilor de retrocedare.
În aceste condiţii, considerãm cã <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 îi discrimineazã [art. 16 alin. (1) din Constituţia României] pe titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrãinate legal ulterior datei de 22 decembrie 1989 în raport cu titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrãinate legal dupã data de 22 decembrie 1989, încãlcând şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, conform cãrora "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".
Totodatã, având în vedere art. 20 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) trebuie interpretate şi aplicate în concordanţã cu prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."
Principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietãţii private trebuie respectat în privinţa oricãror drepturi patrimoniale, a oricãror "bunuri", astfel încât, considerãm cã acordarea mãsurilor reparatorii în echivalent al titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrãinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989 trebuie reglementat în aceeaşi mãsurã cu dreptul la mãsuri reparatorii pentru titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrãinate legal dupã data de 22 decembrie 1989.
De altfel, cu privire la dreptul la despãgubiri, în jurisprudenţa sa (de exemplu, <>Decizia nr. 70/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constituţionalã a statuat cã un drept de creanţã se bucurã de aceeaşi protecţie ca şi dreptul de proprietate. În sprijinul acestei teze a fost invocatã practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul "Pressos Compania Naviera - S.A. şi alţii împotriva Belgiei", 1995, a decis cã "dreptul la despãgubiri se naşte odatã cu producerea prejudiciului. Un drept de creanţã de aceastã naturã constituie un «bun» şi deci reprezintã un «drept de proprietate» în înţelesul avut în vedere de art. 1 alin. 1 teza întâi din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeanã".
Aşa fiind, socotim cã numai prin acordarea dreptului la mãsuri reparatorii în echivalent şi titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrãinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989 se respectã dreptul de proprietate al persoanei îndreptãţite, drept garantat de art. 44 din Constituţie.
În aceste condiţii, apreciem cã excepţia având ca obiect prevederile <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 trebuia admisã, prevederile de lege criticate fiind neconstituţionale în mãsura în care nu se respectã şi dreptul la mãsuri reparatorii prin echivalent al titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrãinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989.
Judecãtor-raportor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
