Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.629 din 3 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 28 din 14 ianuarie 2010
DECIZIE nr. 1.629 din 3 decembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1-5 şi 26 , <>art. III , <>art. IV , <>art. V , <>art. VIII şi anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întãrirea capacitãţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor mãsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publicã centralã şi localã, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 28 din 14 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 privind unele mãsuri de îmbunãtãţire a activitãţii administraţiei publice, excepţie ridicatã de Laurenţiu Achimescu în Dosarul nr. 551/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Acesta susţine, în principal, respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 , criticatã, este în prezent abrogatã expres prin art. <>art. XIV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întãrirea capacitãţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor mãsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publicã centralã şi localã, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local. Totodatã, chiar şi în condiţiile în care Curtea Constituţionalã se va pronunţa asupra dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 pe motivul cã aceasta preia, în cuprinsul sãu, conţinutul dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 , reprezentantul Ministerului Public considerã cã şi o excepţie cu un asemenea obiect este, de asemenea, inadmisibilã, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 nu a fost încã supusã dezbaterii Parlamentului pentru aprobare prin lege, un astfel de impediment fiind apreciat, în conformitate cu cele reţinute de Curte prin <>Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, de naturã sã împiedice examinarea constituţionalitãţii unei ordonanţe de urgenţã. În subsidiar, în eventualitatea în care Curtea va trece la examinarea dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 , considerã cã excepţia de neconstituţionalitate trebuie admisã, pe aceleaşi considerente pentru care Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 1.257/2009 , a constatat neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 privind unele mãsuri de îmbunãtãţire a activitãţii administraţiei publice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 551/46/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 privind unele mãsuri de îmbunãtãţire a activitãţii administraţiei publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Laurenţiu Achimescu într-o cauzã având ca obiect anularea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 şi a unui ordin prin care autorul excepţiei a fost eliberat din funcţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã, mai întâi, cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 reglementeazã, de principiu, aceeaşi soluţie legislativã cuprinsã în Legea de modificare a <>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, lege asupra cãreia Curtea Constituţionalã a exercitat controlul de constituţionalitate înainte de promulgare. Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţã criticatã înainte de pronunţarea acestei decizii, lipsind-o astfel de orice fel de efect juridic şi încãlcând "o mulţime de prevederi constituţionale, începând cu art. 1 alin. (4)", care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, dar şi <>art. 61 alin. (1) din Legea fundamentalã , referitor la Parlament ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 nu este, practic, motivatã sub aspectul urgenţei şi nu cuprinde justificarea situaţiei excepţionale care a determinat adoptarea sa în regim de urgenţã, ceea ce contravine prevederilor <>art. 115 alin. (4) din Constituţie . Adevãratul motiv ce a stat la baza adoptãrii acestui act normativ a fost, în opinia autorului excepţiei, "contracararea posibilelor efecte ale exercitãrii unui drept constituţional de cãtre un numãr de parlamentari împotriva unei legi deja adoptatã de Parlament."
În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor <>art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã , se aratã cã aceeaşi ordonanţã de urgenţã afecteazã drepturile prevãzute de Constituţie, şi anume dreptul la muncã, drept complex reglementat de <>Constituţia României , şi Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi care cuprinde dreptul la protecţia socialã a muncii şi dreptul la un nivel de trai decent. Mai mult decât atât, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului statueazã cã noţiunea de "bun" înglobeazã orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economicã, astfel cã dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar afectarea primului echivaleazã, sub acest aspect, cu o expropriere, fapt ce contravine <>art. 44 alin. (3) din Constituţie .
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal se pronunţã numai în sensul admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate, nu şi asupra temeiniciei acesteia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, susţine, în esenţã, cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 a fost adoptatã cu respectarea prevederilor <>art. 115 alin. (4) din Constituţie , astfel cum rezultã din Nota de fundamentare şi preambulul acesteia, şi nici nu afecteazã, prin conţinutul sãu, exercitarea dreptului la muncã sau dreptul la un nivel de trai decent.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 sunt constituţionale. Aceasta cuprinde în preambulul sãu motivarea urgenţei şi a situaţiei extraordinare, iar dispoziţiile sale nu conţin norme contrare <>art. 115 alin. (6) , <>art. 44 , <>art. 47 alin. (1) şi (2) , <>art. 54 alin. (2) sau <>art. 16 alin. (3) din Constituţie .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2 , <>3 , <>10 şi <>29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivãrii autorului excepţiei, "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 privind unele mãsuri de îmbunãtãţire a activitãţii administraţiei publice", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009. La o datã ulterioarã sesizãrii Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie, actul normativ criticat a fost abrogat expres prin <>art. XIV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întãrirea capacitãţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor mãsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publicã centralã şi localã, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009.
Faţã de aceastã situaţie, Curtea observã cã, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalitãţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocãrii excepţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, aceasta a decis: "În cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii." Aceeaşi soluţie se impune, cu atât mai mult, nu doar în cazul modificãrii ulterioare a dispoziţiilor legale criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate şi preluate, într-o nouã redactare, dar cu aceeaşi soluţie juridicã de principiu, de un alt act normativ, ci şi în situaţia în care textul legal criticat a fost, ulterior invocãrii excepţiei, abrogat expres şi preluat în integralitatea sa fãrã modificãri de esenţã în cuprinsul actului normativ abrogator. O soluţie contrarã ar echivala cu sancţionarea autorului unei excepţii de neconstituţionalitate pentru abrogarea, ulterior invocãrii excepţiei, a textului legal criticat şi îngrãdirea sau îngreunarea, în acest mod, a accesului liber la justiţie, independent de un act propriu de voinţã. Mai mult, uzitarea unui formalism excesiv este nejustificatã în condiţiile în care soluţia legislativã criticatã este în continuare în vigoare, singura diferenţã fiind una de formã, în sensul raportãrii obiectului excepţiei la un alt act normativ, care îl înlocuieşte pe cel abrogat.
Vãzând cuprinsul dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 , Curtea constatã cã acestea preiau în integralitate şi cu modificãri nesemnificative conţinutul dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 , criticate, în prezent abrogatã.
În concluzie, Curtea Constituţionalã, urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. I pct. 1-5 şi 26 , <>art. III , <>art. IV , <>art. V , <>art. VIII şi anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întãrirea capacitãţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor mãsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publicã centralã şi localã, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local, care reglementeazã, în prezent, aceleaşi soluţii juridice cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 , iniţial criticatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 privind unele mãsuri de îmbunãtãţire a activitãţii administraţiei publice" încalcã, în ordinea invocãrii lor, urmãtoarele texte din Constituţie: <>art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã, <>art. 61 alin. (1) potrivit cãruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii", <>art. 41 - Munca şi protecţia socialã a muncii, <>art. 47 alin. (1) referitor la obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent, <>art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, <>art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi ale <>art. 1 alin. (5) conform cãrora "În România, respectarea <>Constituţiei , a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". De asemenea, sunt invocate prevederile <>art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunosc dreptul la muncã şi ale <>art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adiţional la <>Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietãţii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie admisã, având în vedere urmãtoarele considerente:
La data de 6 octombrie 2009 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întãrirea capacitãţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor mãsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publicã centralã şi localã, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local. Potrivit art. XIV alin. (1) din aceasta, "(1) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 privind unele mãsuri de îmbunãtãţire a activitãţii administraţiei publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogã."
La data de 7 octombrie 2009, Curtea Constituţionalã a pronunţat, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, <>Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, prin care Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 privind unele mãsuri de îmbunãtãţire a activitãţii administraţiei publice a fost declaratã ca fiind neconstituţionalã. Aşadar, cu acel prilej, Curtea Constituţionalã a examinat, înainte de promulgare, deci de intrarea sa în vigoare, Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 , controlul de constituţionalitate raportându-se, în mod indisolubil, la actul normativ supus aprobãrii prin lege. Chiar dacã ordonanţa de urgenţã astfel examinatã era la acel moment abrogatã prin efectul <>art. XIV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 , un transfer al obiectului controlului asupra acestui din urmã act normativ în vigoare ar fi fost inadmisibil, deoarece, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat a priori, deci numai asupra legilor înainte de promulgare, Curtea Constituţionalã se pronunţã doar în limitele sesizãrii sale. Cu alte cuvinte, în contextul arãtat, unele dispoziţii ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 ori actul normativ în integralitatea sa puteau fi examinate fie în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în condiţiile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, fie în cadrul controlului a priori, dar exercitat numai asupra Legii de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 , la sesizare, potrivit <>art. 146 lit. a) din Constituţie .
Prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate şi declarat neconstituţional - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 - sã producã în continuare efecte juridice, sub forma unui act nou - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 - care, aşa cum s-a arãtat, a preluat în integralitate, cu unele modificãri nesemnificative, dispoziţiile iniţiale în materia respectivã. Aşa cum s-a menţionat şi în <>Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 , o astfel de situaţie "pune în discuţie comportamentul constituţional de ordin legislativ al Executivului faţã de Parlament şi, nu în cele din urmã, faţã de Curtea Constituţionalã."
În motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 contravine prevederilor <>art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã , potrivit cãrora: "Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã."
Prin <>Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 , mai sus menţionatã, Curtea Constituţionalã a constatat cã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 , aprobatã prin lege de cãtre Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate în sensul încãlcãrii prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. În esenţã, Curtea a reţinut, în acest sens, cã "prin reglementãrile sale, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 «afecteazã» statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ teritoriale, stabilit prin <>Legea nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, adoptatã de Parlament în conformitate cu prevederile <>art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentalã , potrivit cãrora statutul funcţionarilor publici se reglementeazã prin lege organicã" şi cã "prin întreg conţinutul reglementãrii, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materialã, încãlcând, astfel, dispoziţiile <>art. 115 alin. (6) din Constituţie ." De asemenea, cu acelaşi prilej, Curtea a analizat ordonanţa de urgenţã în ansamblul sãu şi sub aspectul noii concepţii pe care o consacrã în domeniul administraţiei publice, referitoare la desfiinţarea funcţiilor publice, a funcţiilor publice specifice şi a posturilor încadrate în regim contractual, care conferã calitatea de conducãtor al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale, precum şi adjuncţii acestuia şi instituirea, corelativ, a funcţiei de "director coordonator al serviciului public deconcentrat", persoanã numitã, în urma câştigãrii unui concurs anume organizat, prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea cãruia funcţioneazã serviciul public deconcentrat respectiv şi care îşi exercitã funcţiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadã de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncã". Curtea a conchis cã "aceastã construcţie juridicã deficitarã şi confuzã ridicã problema statutului juridic al «directorului coordonator» şi a naturii juridice a «contractului de management»".
Aşa cum s-a arãtat, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 1-5 şi 26 , <>art. III , <>art. IV , <>art. V , <>art. VIII şi anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întãrirea capacitãţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor mãsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publicã centralã şi localã, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
Întrucât aceste dispoziţiile legale determinate din cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 conţin aceleaşi reglementãri şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul excepţiei, Curtea constatã cã argumentele reţinute în <>Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 , referitoare la încãlcarea <>art. 115 alin. (6) din Constituţie şi menţionate mai sus, sunt, mutatis mutandis, valabile şi în prezenta cauzã. În plus, potrivit <>art. 147 alin. (4) din Legea fundamentalã , deciziile Curţii Constituţionale "sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Laurenţiu Achimescu în Dosarul nr. 551/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal şi constatã cã dispoziţiile <>art. I pct. 1-5 şi 26 , <>art. III , <>art. IV , <>art. V , <>art. VIII şi anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întãrirea capacitãţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitãţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor mãsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publicã centralã şi localã, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
