Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.625 din 20 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 138 din 29 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Administraţia Naţionalã a Apelor Române în Dosarul nr. 18.443/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia penalã, şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.088D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi arãtând cã nu au intervenit elemente noi de naturã a modifica aceastã jurisprudenţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 18.443/212/2010, Judecãtoria Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Administraţia Naţionalã a Apelor Române într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei rezoluţii de respingere ca nefondatã a unei plângeri penale cu privire la sãvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevãzutã la art. 288 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care, înainte de a se adresa instanţei cu plângere împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului, sunt obligate sã adreseze o astfel de plângere procurorului ierarhic superior, şi acesta din urmã, care nu este obligat, ci are facultatea de a soluţiona plângerea primitã. Se aratã, de asemenea, cã termenul instituit prin textele criticate ar trebui sã fie calculat de la data comunicãrii soluţiei procurorului ierarhic superior, întrucât doar acesta este competent sã vegheze asupra legalitãţii şi temeiniciei actelor de urmãrire penalã, poate anula rezoluţia procurorului şi poate dispune reluarea sau continuarea urmãririi penale. Or, prin obligarea unei persoane, care a formulat o astfel de plângere, de a se adresa instanţei, fãrã a cunoaşte soluţia procurorului ierarhic superior, nu sunt asigurate gradele de jurisdicţie prevãzute de lege, fiind încãlcat, astfel, accesul liber la justiţie, dreptul la petiţionare al autorului plângerii, precum şi dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. Totodatã, se aratã cã textul criticat lipseşte de conţinut dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece persoana nemulţumitã de soluţia pronunţatã de procuror este pusã în situaţia de a formula o plângere împotriva unei soluţii pronunţate de procurorul ierarhic superior, pe care însã nu o cunoaşte, fapt ce contravine şi dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie referitor la înfãptuirea justiţiei.
Judecãtoria Constanţa - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea opiniei exprimate, instanţa aratã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivã, instituie un acces direct la justiţie pentru persoanele nemulţumite de soluţia procurorului de netrimitere în judecatã, asigurând, în acelaşi timp, soluţionarea cauzelor penale într-un termen rezonabil. Se aratã, de asemenea, cã textele criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de acestea, fãrã a îngrãdi exerciţiul vreunui drept sau vreunei libertãţi, fãrã a afecta unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi fãrã a împiedica înfãptuirea acesteia.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 278^1 alin. 2: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile.".
Se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.136 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, Decizia nr. 838 din 23 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 12 septembrie 2011, Decizia nr. 929 din 7 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 4 august 2011, şi Decizia nr. 599 din 5 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011.
Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, statuând cã acestea conţin norme de procedurã judiciarã pe care legiuitorul este liber sã le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã tocmai posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva actelor de netrimitere în judecatã date de procuror, asigurã exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţã cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentalã, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Totodatã, Curtea a reţinut cã nu poate fi primitã nici susţinerea cã prin stabilirea termenelor în care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecatã se încalcã dreptul la un proces echitabil, dat fiind cã autoritãţile judiciare la care se referã textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, sã respecte toate normele şi principiile procesuale care asigurã dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã o concretizare a normelor constituţionale ce consacrã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectãrii exigenţei termenului rezonabil, impusã de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de altã parte, cã acestea se aplicã fãrã privilegii ori discriminãri tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 16.
De asemenea, Curtea a reţinut cã eventualele abuzuri ale organelor de urmãrire penalã sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 599 din 5 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011.
Pentru motivele arãtate, Curtea a statuat cã prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sunt în concordanţã şi cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate, mai puţin prevederile art. 51 alin. (4) şi art. 52 alin. (1) şi (2), care nu au incidenţã în prezenta cauzã.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 53 alin. (1) din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu poate fi reţinutã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Administraţia Naţionalã a Apelor Române în Dosarul nr. 18.443/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
