Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.622 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 170 din 10 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lenuţa Dascãlul în Dosarul nr. 246/284/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formeazã obiect al Dosarului nr. 775D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se prezintã, personal, autorul excepţiei, asistat de domnul avocat Bãnicã Udrea, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Partea prezentã solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 246/284/2009, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Lenuţa Dascãlul într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei hotãrâri pronunţate în revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedurã civilã, în partea referitoare la înscrisurile doveditoare reţinute de partea potrivnicã sau la cea privind imposibilitatea înfãţişãrii printr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, instituie o limitare a accesului la justiţie a persoanelor şi îngrãdeşte dreptul la un proces echitabil, fapt pentru care contravine art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României.
În opinia autorului, prin impunerea obligaţiei ca înscrisurile care servesc ca temei al revizuirii sã fie reţinute de partea potrivnicã sau sã nu fi putut fi înfãţişate printr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor încalcã dispoziţiile constituţionale menţionate, deoarece pot fi situaţii în care înscrisurile sunt reţinute de alte persoane uneori necunoscute de cãtre parte.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale care a statuat cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele stabilite de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestora.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedurã civilã. În realitate, obiectul criticii îl constituie prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã şi, potrivit jurisprudenţei sale, prin prezenta decizie, urmeazã a se pronunţa asupra acestui text, care are urmãtorul cuprins:
"Art. 322. - Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri:
[...] 5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, ori dacã s-a desfiinţat sau s-a modificat hotãrârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 876 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010, Decizia nr. 29 din 12 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 26 februarie 2010, şi <>Decizia nr. 266 din 6 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008, Curtea a statuat cã prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã reprezintã reguli de procedurã ce reglementeazã revizuirea ca o cale extraordinarã de atac pentru reformarea hotãrârilor judecãtoreşti. Prevederile legale criticate sunt norme de procedurã, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecatã şi exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituţionale reiese cã legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat cã revizuirea este o cale extraordinarã de atac promovatã pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevãrului în cauzã, ceea ce este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfãptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotãrârile respective a impus ca legea sã stabileascã riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita aceastã cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate. Din aceastã perspectivã, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, instanţa de contencios constituţional a stabilit cã accesul liber la justiţie nu presupune sã fie asigurat accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecãtoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lenuţa Dascãlul în Dosarul nr. 246/284/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
