Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.621 din 3 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 si ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedura penala, precum si ale art. XIII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor masuri necesare in procesul de integrare europeana
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 8 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. XIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã, excepţie ridicatã de Petru Ghiurcã în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (numãr în format vechi 4.534/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã partea Societatea Comercialã "Rohofer" - S.R.L. din Alba Iulia a transmis Curţii o cerere de amânare în vederea angajãrii unui apãrãtor ales, solicitând totodatã comunicarea motivelor invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecãrii cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (numãr în format vechi 4.534/2008), Tribunalul Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. XIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã. Excepţia a fost ridicatã de Petru Ghiurcã cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea unor infracţiuni prevãzute şi pedepsite de <>art. 83 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã aduc atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece permit preluarea în procesul penal a unor mijloace de probã obţinute în proceduri ce excedeazã procedurii penale, scãpând de sub controlul garanţiilor care trebuie sã însoţeascã principiile directoare ale procesului penal, şi anume egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligaţia de motivare a actelor judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitãrii cãilor de atac, publicitatea, independenţa şi imparţialitatea autoritãţilor justiţiei, respectarea prezumţiei de nevinovãţie şi garantarea exercitãrii drepturilor apãrãrii. Evocã, în acest sens, evoluţia jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicabilitãţii prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale în procedurile administrative de control şi în privinţa folosirii mijloacelor de probã în procedurile penale ulterioare, respectiv cauzele Funke împotriva Franţei (1993), Fayed împotriva Regatului Unit (1994), Saunders împotriva Regatului Unit (1996). Aratã cã, în esenţã, Curtea de la Strasbourg a decis cã utilizarea mijloacelor de probã obţinute prin constrângere în cadrul procedurilor administrative de control aduce atingere caracterului echitabil al procedurii penale ulterioare, prin încãlcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare. În acest fel, Curtea delimiteazã obţinerea mijloacelor de probã în procedurile administrative de folosirea lor ulterioarã în procedurile penale. Concluzioneazã cã, în ipoteza înscrisurilor menţionate la art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, singura consecinţã admisibilã, în raport de principiul echitãţii procesului penal, este aceea a furnizãrii de informaţii organelor de urmãrire penalã, acestea neputând fi convertite în mijloace de probã fãrã sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil şi fãrã a pune în pericol independenţa şi imparţialitatea justiţiei.
De asemenea, considerã cã <>art. XIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 , care abrogã dispoziţiile alin. 5 al <>art. 83 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a pãrţii vãtãmate în cazul infracţiunilor din domeniul protecţiei mãrcilor, încalcã dispoziţiile constituţionale privitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, respectiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Susţine cã incriminãrile prevãzute de <>art. 83 din Legea nr. 84/1998 ocrotesc un interes privat, ceea ce justificã existenţa condiţiei procedurale a plângerii prealabile a persoanei vãtãmate în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale, ca expresie a dreptului constituţional al oricãrei persoane fizice sau juridice de a dispune în mod liber, dupã propria voinţã, de drepturile personale nepatrimoniale, din categoria cãrora face parte şi marca.
Tribunalul Mureş - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. XIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 sunt constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 331/2005 şi nr. 509/2006. Mai aratã cã prevederile art. 26 din Constituţie nu au incidenţã în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. XIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, având urmãtorul cuprins:
- Art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "De asemenea, sunt mijloace de probã procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacã legea prevede aceasta.";
- Art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probã.";
- <>Art. XIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 : "Alineatul 5 al articolului 83 din <>Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, se abrogã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 26 alin. (2) referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, şi prin <>Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a <>art. XIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 , dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (2) privind viaţa intimã, familialã şi privatã nu au incidenţã în cauza de faţã. Totodatã, eliminarea condiţiei plângerii prealabile pentru punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul infracţiunilor prevãzute de <>art. 83 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. XIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã, excepţie ridicatã de Petru Ghiurcã în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (numãr în format vechi 4.534/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
