Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.621 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 9 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 52 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 2.938/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.938/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 52 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Emil Balaure cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva unei sentinţe penale având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dreptul la un proces echitabil, întrucât împiedicã pãrţile sã recuze toţi judecãtorii unei instanţe.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 51 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi ale art. 52 alin. 2 şi 3 din acelaşi cod, având urmãtorul cuprins:
- Art. 51: "În cazul în care persoana incompatibilã nu a fãcut declaraţie de abţinere, poate fi recuzatã atât în cursul urmãririi penale cât şi în cursul judecãţii, de oricare dintre pãrţi, de îndatã ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.
Recuzarea se formuleazã oral sau în scris, cu arãtarea pentru fiecare persoanã în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzãrii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecãtori care compun completul de judecatã.
Nerespectarea condiţiilor prevãzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulãrii unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsã atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constatã de completul în faţa cãruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecãtorului recuzat.
Completul în faţa cãruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecãtorului recuzat, se pronunţã asupra mãsurilor preventive.";
- Art. 52 alin. 2 şi 3: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere.
Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevãzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arãtate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã, şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 198 din 13 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie şi dreptului pãrţilor la un proces echitabil. Dimpotrivã, reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizatã prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor constituţionale invocate. Stabilind cã "cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecãtori care compun completul de judecatã", precum şi faptul cã este inadmisibilã recuzarea aceleiaşi persoane "pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulãrii unei cereri anterioare de recuzare", legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept şi a posibilitãţilor de tergiversare a soluţionãrii cauzelor, în deplinã concordanţã cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.
De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectã preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora, corespunzãtor cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentalã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea priveşte dispoziţiile art. 51 alin. 1 şi 4 şi ale art. 52 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, faţã de care nu au fost formulate critici distincte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 52 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 2.938/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
