Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.617 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Mihaela-Cristina-Cornelia Donciu în Dosarul nr. 9.614/3/2008 (2.039/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie şi care formeazã obiect al Dosarului nr. 744D/2010 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se prezintã personal pãrţile Sabina Ileana Popescu Spineni şi Justinian Popescu Spineni, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Pãrţile prezente au cerut respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã autorul excepţiei nu doreşte, de fapt, decât tergiversarea procesului. Magistratul-asistent referã asupra faptului cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar o cerere prin care solicitã admiterea acesteia. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 9.614/3/2008 (2.039/2008), Curtea de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Mihaela-Cristina-Cornelia Donciu într-o cauzã având ca obiect o acţiune în revendicare imobiliarã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>Legea nr. 146/1997 îngrãdeşte dreptul fundamental la justiţie deoarece instituie un sistem de determinare a cuantumului taxelor judiciare care nu ţine seama de veniturile reale ale majoritãţii covârşitoare a justiţiabililor persoane fizice. Totodatã, se aratã cã obligarea la plata anticipatã a taxelor instituie un impediment pentru instanţa judecãtoreascã sã continue judecata pe fond şi sã statueze asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil ale justiţiabilului, în mod echitabil şi în mod rezonabil. De asemenea, autorul excepţiei aratã cã redactarea interpretabilã a <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 conduce la discriminãri între categoriile de titulari de acţiuni în justiţie având ca obiect restituire de bunuri, unii fiind scutiţi de taxe judiciare de timbru, iar alţii nu, iar prin timbrarea excesivã se încalcã dreptul de proprietate asupra bunurilor revendicate. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea a apreciat cã sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate şi cã, deşi dispoziţiile legale criticate nu vizeazã fondul cauzei, datoritã faptului cã s-a pus problema timbrãrii şi având în vedere sancţiunea în cazul neachitãrii taxelor judiciare, anularea cãii de atac promovate însemnând practic refuzul organului de jurisdicţie de a cerceta fondul, Curtea considerã cã se impune tranşarea cu prioritate a aspectelor de neconstituţionalitate invocate, dispoziţiile legale criticate având legãturã cu soluţionarea cauzei. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, notele scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind liberul acces la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (4) privind dreptul de proprietate, art. 148 alin. (1) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeanã. Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 privind interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 7, 8 şi 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale atacate, statuând, raportat la critici similare celor din prezentul dosar, cã acestea sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.072 din 16 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010, prin <>Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau <>Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea a constatat, în esenţã, cã accesul liber la justiţie nu echivaleazã cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecãtoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţionalã de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. De asemenea, prin <>Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 8 iunie 2010, Curtea a statuat cã accesul liber la justiţie este asigurat şi în condiţiile stabilirii taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintã o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (Hotãrârea din 28 mai 1985, pronunţatã în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri, atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. De asemenea, pe baza celor expuse mai sus, Curtea reţine cã taxele de timbru (considerate prea mari de cãtre autorul excepţiei) sunt stabilite în sarcina tuturor justiţiabililor aflaţi în aceeaşi situaţie, astfel încât ele nu sunt de naturã a crea discriminãri între cetãţeni.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Mihaela-Cristina-Cornelia Donciu în Dosarul nr. 9.614/3/2008 (2.039/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
