Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.616 din 20 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 449 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 2 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 449 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Isfãnuţ în Dosarul nr. 7.118/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 261D/2011.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.118/325/2009, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 449 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Isfãnuţ în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de revocare a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale sunt neconstituţionale, deoarece atribuie unei alte instanţe dreptul de a interveni post factum în actul de justiţie finalizat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã. Astfel, aceasta poate sã modifice rezultatul unei judecãţi consumate care s-a concretizat în aplicarea unei pedepse individualizate. Aceastã posibilitate constituie o ingerinţã în actul de justiţie, care nu se justificã şi care pune sub semnul întrebãrii respectarea dreptului la un proces echitabil.
În fapt, prin Sentinţa penalã nr. 284/2004 a Tribunalului Hunedoara (definitivã prin Decizia penalã nr. 396/A/2004 a Curţii de Apel Alba nerecuratã), autorul excepţiei a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere. Printr-o altã sentinţã penalã din 2006 a Judecãtoriei Timişoara, definitivã prin Decizia penalã nr. 250/R din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, a fost condamnat la o altã pedeapsã cu închisoare, dispunându-se şi de aceastã datã suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere.
Ulterior, Serviciul de Probaţiune de pe lângã Tribunalul Timiş a sesizat Judecãtoria Timişoara - Biroul Executãri Penale şi a solicitat revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, invocând dispoziţiile art. 449 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã referitor la existenţa concursului de infracţiuni.
Judecãtoria Timişoara opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu afecteazã dreptul la un proces echitabil, care presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte. Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege.
Prin urmare, orice modificãri ale pedepsei pronunţate în condiţiile stabilite de prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt specifice fazei de executare şi nu sunt menite sã reformeze ori sã retracteze conţinutul unei hotãrâri judecãtoreşti. Cu alte cuvinte, instanţa nu se pronunţã asupra vinovãţiei ori asupra individualizãrii pedepsei, ci efectueazã un procedeu tehnic de contopire a douã sau a mai multor pedepse stabilite prin hotãrâri judecãtoreşti definitive. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 358 din 17 martie 2009 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2009), referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 449 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 449 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Alte modificãri de pedepse, care au urmãtorul conţinut: "Pedeapsa pronunţatã poate fi modificatã, dacã la punerea în executare a hotãrârii sau în cursul executãrii pedepsei se constatã, pe baza unei alte hotãrâri definitive, existenţa vreuneia dintre urmãtoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) acte care intrã în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Instanţa competentã sã dispunã asupra modificãrii pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotãrâri sau, în cazul când cel condamnat se aflã în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncã, instanţa corespunzãtoare în a cãrei razã teritorialã se aflã locul de deţinere sau, dupã caz, unitatea unde se executã pedeapsa.
Sesizarea instanţei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 358 din 17 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2009, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 449 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, statuând cã legiuitorul poate stabili prin normele de procedurã instanţa competentã sã se pronunţe asupra modificãrii pedepsei dacã se constatã existenţa vreuneia dintre situaţiile enumerate limitativ.
Or, aceastã procedurã vizeazã alte modificãri de pedepse, ca incidente procedurale ce, prin natura lor, sunt specifice fazei de executare şi nu sunt menite sã reformeze ori sã retracteze conţinutul unor hotãrâri judecãtoreşti bazate pe o stare de fapt aprioric stabilitã. Altfel spus, instanţa inferioarã nu se pronunţã asupra vinovãţiei ori asupra individualizãrii pedepsei stabilite deseori de o instanţã superioarã, ci efectueazã un procedeu tehnic de contopire a douã sau a mai multor pedepse stabilite prin hotãrâri judecãtoreşti definitive.
Distinct de aceste argumente, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, Curtea mai constatã cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã cu privire la alte modificãri de pedepse în cazurile strict şi limitativ enunţate. Or, ţinând cont de caracterul şi natura sa, posibilitatea instituitã de normele legale contestate de a modifica pedeapsa pronunţatã dacã la punerea sa în executare ori în cursul executãrii se constatã, pe baza unei hotãrâri definitive, existenţa unui concurs de infracţiuni, a stãrii de recidivã ori existenţa unor acte care intrã în conţinutul aceleiaşi infracţiuni este strâns legatã de existenţa acestora din urmã. Eventualele schimbãri care ar interveni în executarea unor hotãrâri judecãtoreşti au ca funcţie proprie adaptarea executãrii lor la situaţiile reale care impun o schimbare. Finalitatea proprie a acestei activitãţi constã în asigurarea respectului legalitãţii şi adevãrului în faza de executare, finalitate care se integreazã în scopul procesului penal şi contribuie la înfãptuirea justiţiei penale în limitele unui proces tehnic circumscris condiţiilor prevãzute de art. 34, art. 39 şi art. 43 din Codul penal.
Pe de altã parte, Curtea mai constatã cã autoritatea de lucru judecat în materie penalã legitimeazã aspectele referitoare la existenţa faptei, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia. Aşa fiind, prin posibilitatea de a modifica pedeapsa nu se aduce atingere principiului non bis in idem, legiuitorul fiind liber sã întreprindã mãsurile necesare care sã justifice o individualizare a pedepsei mai eficientã. În plus, întrucât suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere nu reprezintã un drept al persoanei, ci doar o vocaţie conferitã inculpatului, şi revocarea sau anularea acestei mãsuri capãtã acelaşi caracter relativ. Aşa fiind, nu poate fi primitã susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ar contraveni liberului acces la justiţie sau dreptului la un proces echitabil, deoarece aplicarea mãsurii, precum şi revocarea sau anularea ei se fac prin hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã ca urmare a finalizãrii procesului penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Isfãnuţ în Dosarul nr. 7.118/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
