Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.616 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177-183 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 28 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177-183 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Valeriu Pâciu în Dosarul nr. 23.731/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 23.731/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177-183 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Valeriu Pâciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã procedura reglementatã de dispoziţiile art. 177-183 din Codul de procedurã civilã - verificarea de scripte - încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), întrucât nu dã posibilitatea pãrţii care contestã înscrisul de a-l examina în vederea stabilirii autenticitãţii sale şi a corespondenţei cu realitatea a celor consemnate, împrejurare ce este de naturã a compromite dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã considerã cã nu se impunea sesizarea Curţii Constituţionale, întrucât nu se poate reţine incidenţa textelor legale criticate asupra fondului cauzei, culpa aparţinând apelantului care nu a înţeles sã respecte dispoziţiile legale care îi ofereau posibilitatea de a determina caracterul incident al prevederilor legale cu privire la fondul cauzei. Însã, având în vedere decizia de casare pronunţatã de completul de recurs, instanţa a dispus, conform <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Instanţa nu a formulat opinie cu privire la temeinicia criticilor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 177-183 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 177: "Acela cãruia i se opune un înscris sub semnãturã privatã este dator, fie sã recunoascã, fie sã tãgãduiascã scrisul ori semnãtura.
Moştenitorii sau urmaşii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara cã nu cunosc scrisul sau semnãtura acestuia.";
- Art. 178: "Când una din pãrţi declarã cã nu recunoaşte fie scrisul, fie semnãtura, instanţa va pãşi la verificarea înscrisului.
Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel cãruia i se atribuie scrierea sau semnãtura sã scrie şi sã semneze sub dictarea sa, pãrţi din înscris.
Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului.";
- Art. 179: "Dacã instanţa, dupã verificarea înscrisului cu scrisul sau semnãtura fãcutã în faţa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lãmuritã, va dispune ca verificarea sã se facã prin expert, obligând pãrţile sã depunã de îndatã înscrisuri pentru verificare.
Se primesc ca atare:
1. înscrisurile autentice;
2. înscrisurile private, netãgãduite de pãrţi;
3. partea din înscris netãgãduitã;
4. scrisul sau semnãtura fãcutã înaintea instanţei.
Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi pãrţi.
Pãrţile iau cunoştinţã de înscrisuri în şedinţã.";
- Art. 180: "Dacã una din pãrţi declarã cã scrisul sau semnãtura este falsã şi cealaltã parte nu este de faţã, instanţa va dispune înfãţişarea pãrţilor în persoanã, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arãta mijloacele sale de apãrare şi va depune înscrisul pentru verificare.
(2) Pãrţile vor fi reprezentate şi prin mandatari cu procurã specialã, dacã dovedesc o împiedicare bine întemeiatã.";
- Art. 181: "Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materialã a înscrisului defãimat, dacã existã pe el ştersãturi, adãugiri sau îndreptãri, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va încredinţa grefei, dupã ce va fi semnat de grefier şi de pãrţi.
Dacã pãrţile nu vor sau nu pot sã semneze, se va face arãtare în procesul-verbal.";
- Art. 182: "La ziua sorocitã, preşedintele întreabã partea care a înfãţişat înscrisul dacã înţelege sã se foloseascã de el.
Dacã partea lipseşte, nu voieşte sã rãspundã sau declarã cã nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlãturat.
Dacã partea care a defãimat înscrisul ca fals lipseşte sau nu voieşte sã rãspundã sau nu stãruie în declaraţie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.";
- Art. 183: "Dacã partea care defaimã înscrisul ca fals aratã pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreunã cu procesul-verbal ce se va încheia."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie potrivit cãrora pãrţile au dreptul la un proces echitabil.
Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile de lege criticate referitoare la posibilitatea instanţei de judecatã, în cazul în care partea cãreia i se atribuie înscrisul nu recunoaşte fie scrisul, fie semnãtura, de a dispune verificarea actului sub semnãturã privatã nu contravin dreptului pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.
Prevederile de lege criticate reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
De altfel, cu privire la competenţa instanţei de a hotãrî asupra admisibilitãţii unei probe, Curtea, prin <>Decizia nr. 665 din 12 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, a statuat cã "în ceea ce priveşte competenţa recunoscutã instanţei de a hotãrî asupra admisibilitãţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinutã sã o finalizeze printr-o hotãrâre legalã şi temeinicã. Dincolo de raţiunile care impun şi justificã o atare prerogativã, consacrarea ei nu relevã însã niciun fine de neconstituţionalitate [...]".
Aceste considerente reţinute de Curte în decizia menţionatã sunt valabile şi în argumentarea constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177-183 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Valeriu Pâciu în Dosarul nr. 23.731/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
