Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.615 din 16 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 191 din 18 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Hara Florin Eugen Vişan şi Mihaela Ozon în Dosarul nr. 2.629/62/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã şi care formeazã obiect al Dosarului nr. 740D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.629/62/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicatã de Hara Florin Eugen Vişan şi Mihaela Ozon într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile <>Legii nr. 10/2001.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale întrucât limiteazã termenul de depunere a notificãrilor, considerând cã depunerea notificãrilor trebuie supusã termenului general de prescripţie de 30 de ani.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã scopul textului legal criticat este acela de a înlãtura incertitudinile cu privire la situaţia imobilelor preluate abuziv în proprietatea statului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, texte de lege care au urmãtorul cuprins:
- Art. 22: "(1) Persoana îndreptãţitã va notifica în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã deţinãtoare, solicitând restituirea în naturã a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.
(2) Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptãţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimatã a acestuia.
(3) Notificarea va fi comunicatã prin executorul judecãtoresc de pe lângã judecãtoria în a cãrei circumscripţie teritorialã se aflã imobilul solicitat sau în a cãrei circumscripţie îşi are sediul persoana juridicã deţinãtoare a imobilului. Executorul judecãtoresc va înregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrãrii.
(4) Notificarea înregistratã face dovada deplinã în faţa oricãror autoritãţi, persoane fizice sau juridice, a respectãrii termenului prevãzut la alin. (1), chiar dacã a fost adresatã altei unitãţi decât cea care deţine imobilul.
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent."
Curtea constatã cã termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 145/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 44 din Constituţie, care garanteazã dreptul de proprietate, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.105 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 27 octombrie 2009, şi prin <>Decizia nr. 533 din 13 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2008, Curtea a statuat cã <>Legea nr. 10/2001 este o lege specialã în materia revendicãrii imobiliare, prin care legiuitorul a urmãrit sã evite perpetuarea stãrii de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridicã a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fãrã titlu valabil, de cãtre stat sau de cãtre alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În acest scop a fost instituitã, prin art. 22 şi urmãtoarele din lege, o procedurã administrativã ce are ca scop restituirea în naturã a imobilelor - terenuri sau construcţii - de cãtre persoana juridicã deţinãtoare, prin decizie sau dispoziţie motivatã a organelor sale de conducere. Legiuitorul a condiţionat exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este şi termenul de 6 luni, prevãzut de <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, înãuntrul cãruia trebuie trimisã notificarea cãtre persoana juridicã deţinãtoare a imobilului. Acest termen nu este, însã, de naturã sã aducã atingere dreptului de proprietate privatã, aşa cum susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate, cãci "recunoaşterea sine die a posibilitãţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de cãtre stat ar fi fost de naturã sã genereze un climat de insecuritate juridicã în domeniul proprietãţii imobiliare [...]". Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie sã se facã în limitele legii, iar potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept [...]".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Hara Florin Eugen Vişan şi Mihaela Ozon în Dosarul nr. 2.629/62/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
