Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.612 din 26 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28, art. 32 alin. (1) si art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28, art. 32 alin. (1) şi <>art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 7.729/300/2008 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã autorul excepţiei formuleazã, de fapt, cereri de modificare şi completare a textelor de lege atacate, şi nu veritabile critici de neconstituţionalitate. În subsidiar, menţioneazã <>Decizia nr. 1.174/2009 a Curţii Constituţionale, ale cãrei argumente formulate în sensul respingerii ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate le apreciazã valabile şi în prezenta cauzã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.729/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28 alin. (1), (2) şi (3), art. 32 alin. (1) lit. a) şi b) şi <>art. 35 alin. (1) şi (2)" din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ovidiu Rusu într-o cauzã privind soluţionarea unui apel formulat împotriva unei sentinţe având ca obiect obligaţia de a face. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate conţin anumite omisiuni legislative şi sunt lipsite de precizie şi claritate, oferind astfel agentului constatator posibilitatea sã le interpreteze în mod eronat şi abuziv, ceea ce afecteazã accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate al contravenientului. Se aratã, în acest sens, cã textele legale examinate cuprind lacune legislative sub aspectul reglementãrii, la <>art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 , a unor condiţii tehnice exprese care sã justifice menţinerea unei construcţii, precum şi a obligaţiei autoritãţii administraţiei publice de a motiva decizia de desfiinţare a construcţiei executate fãrã autorizaţie, respectiv sub aspectul reglementãrii, la art. 35 alin. (2), a posibilitãţii de suspendare a termenului de intrare în legalitate pe perioada derulãrii litigiului având ca obiect judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã opineazã în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor legale examinate. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care sunt invocate argumente ce au stat la baza pronunţãrii <>deciziilor nr. 409/2005 şi nr. 1.029/2007 ale Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, indicând în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 336/2009 . Precizeazã cã atribuţiile de modificare şi completare a unui text legal supus controlului de constituţionalitate nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, iar art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã, invocate, nu au incidenţã în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28, art. 32 alin. (1) şi <>art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 261/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare: - Art. 26 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sã fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totalã ori parţialã, fãrã autorizaţie a lucrãrilor prevãzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de cãtre investitor si executant."; - Art. 28: "(1) O datã cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevãzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executãrii lucrãrilor, precum şi, dupã caz, luarea mãsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrãrilor executate fãrã autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. (2) Decizia menţinerii sau a desfiinţãrii construcţiilor realizate fãrã autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de cãtre autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, dupã caz, de instanţã. Pentru lucrãri ce se executã la clãdirile prevãzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. (3) Mãsura desfiinţãrii construcţiilor se aplicã şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesarã."; - Art. 32 alin. (1): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: a) încadrarea lucrãrilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal."; Art. 35 alin. (1) şi (2): "(1) În condiţiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contravenţie se face cu indicarea locului, datei şi orei constatãrii, în conformitate cu dispoziţiile art. 31. (2) Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia. Plângerea suspendã executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendã mãsura de oprire a executãrii lucrãrilor, dispusã odatã cu aplicarea sancţiunii contravenţionale în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (2). De asemenea, plângerea nu suspendã mãsura desfiinţãrii în condiţiile art. 33 alin. (1) a lucrãrilor de construcţii executate fãrã autorizaţie pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor ori a construcţiilor, lucrãrilor şi amenajãrilor cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor ori comunelor al cãror termen prevãzut prin autorizaţie este expirat, dispusã în condiţiile art. 28 alin. (1)." Autorul excepţiei apreciazã cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) (invocat în raport de numerotarea anterioarã revizuirii Constituţiei ca art. 41 alin. (2)). referitoare la principiul garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã prin <>Decizia nr. 336 din 17 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, instanţa de contencios constituţional a examinat conformitatea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27, art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii faţã de aceleaşi norme constituţionale invocate în prezenta cauzã şi prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare. Pentru argumentele acolo expuse, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, Curtea a constatat cã aceste dispoziţii sunt conforme normelor şi principiilor fundamentale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28, art. 32 alin. (1) şi <>art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 7.729/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
