Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.611 din 26 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 si art. 300^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 18 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Costea şi Vasile Cãlin în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 292 din 23 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Tribunalului Iaşi, prin care s-a admis recursul şi s-a casat în parte Încheierea din 17 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi, Tribunalul Iaşi - Penal Arestãri Preventive a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Costea şi Vasile Cãlin în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (4), art. 124 alin. (2) şi art. 127, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece verificãrile referitoare la menţinerea arestãrii inculpatului la primirea dosarului încalcã principiul publicitãţii care guverneazã faza de judecatã. De asemenea, este imperios necesar ca judecãtorul, la primirea dosarului, sã aibã obligaţia de a analiza mai întâi legalitatea sesizãrii şi abia în subsidiar pe cea a arestãrii.
Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedurã penalã, se aratã cã acestea contravin art. 21, 24, art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece instanţele de judecatã nu suspendã luarea mãsurii arestãrii preventive atunci când se contestã tocmai legitimitatea constituţionalã a textelor ce constituie temei al privãrii de libertate.
Tribunalul Iaşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, iar Judecãtoria Iaşi a opinat cã este admisibilã doar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 raportate la art. 300^1 din Codul de procedurã penalã, excepţia vizând prevederile art. 303 alin. 6 teza a doua din acelaşi cod, fiind consideratã de instanţa de fond inadmisibilã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza a doua, cu denumirea marginalã Suspendarea judecãţii, art. 160, cu denumirea marginalã Menţinerea arestãrii inculpatului la primirea dosarului, şi art. 300^1, cu denumirea marginalã Menţinerea arestãrii inculpatului la primirea dosarului, toate din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 303 alin. 6 teza a doua: "Instanţa suspendã judecata, prin încheiere motivatã, şi în cazul în care a fost ridicatã o excepţie de neconstituţionalitate, pânã la soluţionarea de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiei. Dacã inculpatul este arestat, se aplicã în mod corespunzãtor prevederile art. 300^2, iar dacã faţã de acesta s-a dispus mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea sau mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara, se aplicã, în mod corespunzãtor, art. 145 şi 145^1. Încheierea este supusã recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Recursul se judecã în termen de 3 zile.";
- Art. 160: "Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecatã a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înainteazã instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, dupã caz, a duratei pentru care a fost dispusã prelungirea arestãrii.
Instanţa, în camera de consiliu, procedeazã potrivit art. 300^1.";
- Art. 300^1: "Dupã înregistrarea dosarului la instanţã, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecatã în stare de arest, instanţa este datoare sã verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive, înainte de expirarea duratei arestãrii preventive.
Dacã instanţa constatã cã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau cã nu existã temeiuri noi care sã justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestãrii preventive şi punerea de îndatã în libertate a inculpatului.
Când instanţa constatã cã temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau cã existã temeiuri noi care justificã privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivatã, arestarea preventivã. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5 şi 11 se aplicã în mod corespunzãtor.
Încheierea poate fi atacatã cu recurs, aplicându-se dispoziţiile art. 160^a alin. 2."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 626 din 3 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 2 noiembrie 2006, şi a <>Deciziei nr. 1.165 din 11 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 şi art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedurã penalã.
Cu acele ocazii s-a statuat cã "principiul liberului acces la justiţie nu echivaleazã cu accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, sã instituie reguli de procedurã deosebite, în considerarea unor situaţii speciale. Aşa fiind, nu pot fi primite criticile autorului excepţiei, în sensul cã lipsa unei cãi de atac împotriva soluţiei pronunţate în soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a cauzei întemeiate pe prevederile art. 306 alin. 6 teza întâi din Codul de procedurã penalã ar avea semnificaţia încãlcãrii art. 21 din Constituţie.
De altfel, instituirea, prin dispoziţiile legale criticate, a unor reguli speciale de procedurã referitoare la exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei, în cazul în care a fost ridicatã o excepţie de neconstituţionalitate, cât şi la judecarea recursului în termen de 3 zile, dã expresie principiului celeritãţii şi al soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, în deplin acord, aşadar, cu exigenţele dreptului la un proces echitabil".
De asemenea, Curtea a mai arãtat cã prin stabilirea obligaţiei instanţei ca, dupã înregistrarea dosarului, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecatã în stare de arest, sã examineze din oficiu legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive, înainte de expirarea duratei arestãrii, se dã expresie prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (4), potrivit cãrora "Arestarea preventivã se dispune de judecãtor şi numai în cursul procesului penal", respectiv celor ale art. 23 alin. (6), potrivit cãrora "În faza de judecatã instanţa este obligatã, în condiţiile legii, sã verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive şi sã dispunã, de îndatã, punerea în libertate a inculpatului, dacã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau dacã instanţa constatã cã nu existã temeiuri noi care sã justifice menţinerea privãrii de libertate". Totodatã, "faptul cã verificãrile prevãzute de textul de lege criticat se realizeazã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 127 din Legea fundamentalã, potrivit cãrora «Şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege», şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit alin. 4 al art. 300^1 din Codul de procedurã penalã, încheierea pronunţatã de instanţã cu privire la menţinerea arestãrii preventive a inculpatului poate fi atacatã cu recurs, asigurându-se în acest fel posibilitatea inculpatului de a se prevala de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv pentru prevederile art. 160 din Codul de procedurã penalã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Costea şi Vasile Cãlin în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
