Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.611 din 20 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 si art. 258 alin. 1 din Codul penal, art. 44 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. a) si art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 106 din 9 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 147 şi art. 258 alin. 1 din Codul penal, art. 44 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Radu Ştefan Mazãre, Georgicã Giurgiucanu, Emil Dragoş Sãvulescu, Viorel Panã, Cristian Borcea, Constantin Racu, Paraschiva Barbu, Basarab Popa, Ion Marica, Marius Puşcaşi, Carmen Puşcaşi, Alexandru Octavian Şerban şi Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 7.847/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 57D/2011.
La apelul nominal se prezintã domnul avocat Cãtãlin Dancu din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, pentru autorii Paraschiva Barbu, Ion Marica, Basarab Popa, Carmen Puşcaşi, Marius Puşcaşi, Constantin Racu şi Alexandru Octavian Şerban, doamnele avocat Dana Tofan din cadrul Baroului Bucureşti şi Ioana Focşa din cadrul Baroului Constanţa, cu delegaţii la dosar, ambele pentru autorul Radu Ştefan Mazãre, domnul avocat Marius Mocanu din cadrul Baroului Constanţa, cu delegaţie la dosar, pentru autorul Nicuşor Daniel Constantinescu şi domnul avocat Alexandru Coman din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, pentru partea Valentin Gheorghe Ionescu. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Aurel Jean Andrei a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Domnul avocat Cãtãlin Dancu lasã la aprecierea Curţii admiterea acestei cereri.
Ceilalţi avocaţi prezenţi susţin cã cererea formulatã de partea Aurel Jean Andrei este întemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii arãtând cã, de la data invocãrii excepţiei şi pânã în prezent, partea a avut la dispoziţie un interval de timp suficient pentru angajarea unui avocat.
Curtea, având în vedere cererea formulatã, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea cererii formulate, deoarece de la data pronunţãrii actului de sesizare a Curţii Constituţionale şi pânã în prezent s-a scurs un interval suficient pentru întreprinderea demersurilor necesare pregãtirii apãrãrii.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul domnului avocat Cãtãlin Dancu, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece nu se poate admite ideea ca o secţie penalã din cadrul unei instanţe sã se pronunţe asupra unor chestiuni ce intrã în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ. În esenţã, au fost reluate aceleaşi argumente inserate în cuprinsul notelor scrise.
Doamna avocat Ioana Focşa şi doamna avocat Dana Tofan solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece primarul, ca ales local, nu poate fi calificat ca fiind funcţionar public, sens în care nu poate fi subiect activ al infracţiunilor pentru care legea penalã cere o atare circumstanţiere. Totodatã, doamna avocat Dana Tofan a depus şi concluzii scrise.
Domnii avocaţi Marius Mocanu şi Alexandru Coman solicitã admiterea excepţiei, nemaiavând argumente noi faţã de antevorbitori.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin art. 147 şi 258 din Codul penal, legiuitorul a definit noţiunile de "funcţionar" şi "funcţionar public" în limitele atribuţiilor constituţionale. Împrejurarea cã primarul poate fi sau nu asimilat funcţionarului public în sensul legii penale este însã o problemã de aplicare a legii şi nu de constituţionalitate.
Cu privire la excepţia referitoare la dispoziţiile art. 44 din Codul de procedurã penalã, precum şi la dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea acesteia ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia penalã nr. 3.613 din 15 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.847/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.536/2/2008 (2.304/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 147 şi art. 258 alin. 1 din Codul penal, art. 44 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Radu Ştefan Mazãre, Georgicã Giurgiucanu, Emil Dragoş Sãvulescu, Viorel Panã, Cristian Borcea, Constantin Racu, Paraschiva Barbu, Basarab Popa, Ion Marica, Marius Puşcaşi, Carmen Puşcaşi, Alexandru Octavian Şerban şi Nicuşor Daniel Constantinescu, în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetãri pentru sãvârşirea unor infracţiuni prevãzute de Legea nr. 78/2000 şi de Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii Radu Ştefan Mazãre, Georgicã Giurgiucanu, Emil Dragoş Sãvulescu, Viorel Panã şi Cristian Borcea susţin cã prevederile art. 147 şi art. 258 alin. 1, ambele din Codul penal, precum şi prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 2 referitor la Suveranitatea naţionalã, art. 8 referitor la Pluralismul şi partidele politice, art. 36 referitor la Dreptul de vot, art. 37 referitor la Dreptul de a fi ales, art. 40 referitor la Dreptul de asociere, art. 120 referitor la Principii de bazã ale administraţiei publice locale, art. 121 referitor la Autoritãţi comunale şi orãşeneşti şi art. 123 referitor la prefect. Astfel, în pofida dispoziţiei constituţionale potrivit cãreia suveranitatea naţionalã aparţine poporului român care o exercitã prin autoritãţi direct reprezentative sau prin referendum, textele criticate extind sfera funcţionarului public, plasând primarul într-o ierarhie administrativã, aflatã în raporturi de supra şi subordonare. Totodatã, calificarea primarului drept funcţionar public afecteazã şi autonomia localã, pentru cã principiile care guverneazã activitatea funcţionarilor publici contravin celor care guverneazã activitatea organelor alese prin vot direct. Or, primarul lucreazã în interesul colectivitãţii locale, care este subiect de drept distinct, şi nu al unei autoritãţii publice, cum ar fi consiliul local. Prin urmare nu poate avea calitatea de funcţionar public.
De asemenea, conform art. 10 şi 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi asociere şi dreptul la alegeri libere sunt elemente esenţiale ale democraţiei pluraliste, care, inter alia, este bazatã fundamental pe alegeri libere. Dacã primarul ar fi calificat drept funcţionar public, atunci i-ar fi interzisã o afiliere politicã care ar conduce automat la restrângerea drepturilor de asociere în partide politice.
Autorii Constantin Racu, Paraschiva Barbu, Basarab Popa, Ion Marica, Marius Puşcaşi, Carmen Puşcaşi, Alexandru Octavian Şerban considerã cã prevederile art. 44 din Codul de procedurã penalã referitoare la Chestiuni prealabile contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 121 referitor la Autoritãţi comunale şi orãşeneşti, art. 124 referitor la Înfãptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (2) referitor la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, care sunt prevãzute numai prin lege, deoarece controlul judecãtoresc al actelor emise de autoritãţile publice este garantat pe calea contenciosului administrativ. Prin urmare, procurorul care a întocmit rechizitoriul, în pofida dispoziţiilor constituţionale, şi-a fundamentat acuzarea invocând nulitatea unor hotãrâri de Guvern, a unor procese-verbale de stabilire a vecinãtãţilor şi a altor acte emise de Guvernul României pentru clarificarea şi calificarea terenurilor ce aparţin domeniului public.
Prin urmare, art. 44 din Codul de procedurã penalã permite unei instanţe penale sã aprecieze asupra unor chestiuni ce sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, încãlcând prin aceasta dreptul la apãrare şi prezumţia de nevinovãţie.
Autorul Nicuşor Daniel Constantinescu considerã cã prevederile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 148 referitor la Integrarea în Uniunea Europeanã, deoarece, deşi infracţiunile de fals şi uz de fals au o existenţã de sine stãtãtoare în Codul penal, au fost incluse în textul criticat, instituind un tratament discriminatoriu prin aceea cã sunt mai aspru pedepsite faţã de cele din Codul penal. Totodatã, deşi Legea nr. 147/2002 pentru ratificarea Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptatã la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, defineşte noţiunea de corupţie şi condiţioneazã existenţa unei astfel de infracţiuni de fals şi uz de fals ca infracţiune în legãturã directã cu infracţiunea de corupţie, textul criticat nu face referire expresã la faptul de corupţie aşa cum este definit de legislaţia internaţionalã.
De asemenea, autorul Nicuşor Daniel Constantinescu considerã cã şi prevederile art. 147 şi art. 258 din Codul penal sunt neconstituţionale pentru raţiuni similare ca şi autorii Radu Ştefan Mazãre, Georgicã Giurgiucanu, Emil Dragoş Sãvulescu, Viorel Panã şi Cristian Borcea.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la fondul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, art. 147 şi art. 258 alin. 1 din Codul penal şi a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 şi art. 313 din Codul de procedurã penalã, art. 323 din Codul penal şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, ca instanţã competentã sã soluţioneze recursul formulat împotriva încheierii Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie prin care s-a respins ca inadmisibilã excepţia invocatã, a admis recursurile formulate şi a casat în parte încheierea atacatã arãtând cã dispoziţiile art. 44 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 au legãturã cu soluţionarea cauzei, iar excepţia de neconstituţionalitate privitoare la acestea este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 147 cu denumirea marginalã - Funcţionar public şi funcţionar şi art. 258 alin. 1 cu denumirea marginalã - Fapte sãvârşite de alţi funcţionari, ambele din Codul penal, art. 44 cu denumirea marginalã - Chestiuni prealabile din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum a fost modificatã şi completatã prin articolul unic pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 147 din Codul penal: "Prin «funcţionar public» se înţelege orice persoanã care exercitã permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestitã, o însãrcinare de orice naturã, retribuitã sau nu, în serviciul unei unitãţi dintre cele la care se referã art. 145.
Prin «funcţionar» se înţelege persoanã menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercitã o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevãzute în acel alineat.";
- Art. 258 alin. 1 din Codul penal: "Dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionari publici se aplicã şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.";
- Art. 44 din Codul de procedurã penalã: "Instanţa penalã este competentã sã judece orice chestiune prealabilã de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacã prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe.
Chestiunea prealabilã se judecã de cãtre instanţa penalã, potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia cãreia îi aparţine acea chestiune.
Hotãrârea definitivã a instanţei civile, asupra unei împrejurãri ce constituie o chestiune prealabilã în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.";
- Art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000: "(1) Prezenta lege instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã urmãtoarelor persoane:
a) care exercitã o funcţie publicã, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autoritãţilor publice sau instituţiilor publice;";
- Art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000: "(1) În înţelesul prezentei legi, urmãtoarele infracţiuni sunt în legãtura directã cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene: [...]
c) falsul şi uzul de fals sãvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevãzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau sãvârşite în realizarea scopului urmãrit printr-o asemenea infracţiune;".
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 2 referitor la Suveranitatea naţionalã, art. 8 referitor la Pluralismul şi partidele politice, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 36 referitor la Dreptul de vot, art. 37 referitor la Dreptul de a fi ales, art. 40 referitor la Dreptul de asociere, art. 120 referitor la Principii de bazã ale administraţiei publice locale, art. 121 referitor la Autoritãţi comunale şi orãşeneşti, art. 123 referitor la prefect, art. 124 referitor la Înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) referitor la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, care sunt prevãzute numai prin lege, şi art. 148 referitor la Integrarea în Uniunea Europeanã.
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã acestea au mai fost supuse analizei sale prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 1.330 din 19 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 29 noiembrie 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, statuând cã acestea reglementeazã competenţa instanţei penale de a judeca orice problemã extrapenalã de a cãrei rezolvare prealabilã depinde soluţionarea fondului cauzei penale, ceea ce nu este de naturã a aduce atingere prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât acestea din urmã nu exclud posibilitatea exercitãrii controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe alte cãi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garanteazã un asemenea control şi îi delimiteazã sfera de aplicare. Obiectul controlului instituit de art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã îl reprezintã chestiunile prealabile, operând o prorogare de competenţã în favoarea instanţei penale, care este justificatã pe deplin de scopul procesului penal, şi anume constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel încât orice persoanã care a sãvârşit o infracţiune sã fie pedepsitã potrivit vinovãţiei sale şi nicio persoanã nevinovatã sã nu fie trasã la rãspundere penalã.
În plus, dispoziţiile de lege criticate aparţin normelor de procedurã a cãror adoptare este atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementãri speciale, în deplinã conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de aceasta, Curtea mai constatã cã celelalte aspecte invocate de autorii excepţiei referitoare la împrejurarea cã procurorul, pentru a-şi susţine acuzarea, a invocat în rechizitoriu nulitatea unor hotãrâri de Guvern, excedeazã competenţei sale, fiind o problemã de aplicare a legii ce poate fi cenzuratã numai de instanţa de judecatã de drept comun.
2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.169 din 11 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi, reţinând în esenţã cã textul legal criticat defineşte, în acord cu raţiuni evidente de politicã penalã, unele din categoriile de infracţiuni în legãturã directã cu cele de corupţie ori cu cele asimilate acestora, în cadrul cãrora intrã falsul şi uzul de fals sãvârşite cu un scop anume determinat. Critica autorului excepţiei este fundamentatã, între altele, pe încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Or, dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de naturã a afecta acest drept, ele aplicându-se fãrã discriminãri tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei contestate.
Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 148 din Constituţie, cu trimitere mediatã la Convenţia civilã asupra corupţiei, adoptatã la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece dispoziţiile constituţionale referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã au în vedere principiul preeminenţei dispoziţiilor din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu. În plus, din perspectiva art. 20 din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit alin. (2), legiuitorul constituant a consacrat regula prioritãţii instrumentelor juridice internaţionale în domeniul drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, cu excepţia cazului în care Legea fundamentalã sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Or, Convenţia civilã asupra corupţiei, ratificatã prin Legea nr. 147/2002, are drept scop realizarea unei uniuni mai strânse între membrii Consiliului Europei în vederea cooperãrii internaţionale în lupta împotriva corupţiei, şi nu reglementeazã cu privire la domeniul circumscris art. 20 din Constituţie.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei de mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
3. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 258 alin. 1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate au în vedere un înţeles din perspectiva dreptului penal al noţiunilor de funcţionar public, alţi funcţionari ori vizeazã persoanele care exercitã o funcţie publicã indiferent de modul în care au fost învestite în cadrul autoritãţilor sau instituţiilor publice.
Potrivit art. 145 din Codul penal la care face trimitere art. 147 din acelaşi cod criticat de autorii excepţiei, "prin termenul «public» se înţelege tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publicã, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."
În concluzie, temeiurile constituţionale invocate de autori, cu precãdere cele referitoare la principiile de bazã ale administraţiei publice locale şi cele referitoare la autoritãţile comunale şi orãşeneşti reflectate în Legea nr. 215/2001, au în vedere statutul primarilor. Însã, ţinând seama de sfera atribuţiunilor ce intrã în competenţa primarului, care prin excelenţã au conotaţii de putere publicã, apare justificatã vocaţia primarului la calitatea de subiect activ pentru infracţiunile de serviciu sau în legãturã cu serviciul, precum şi pentru cele de corupţie. În caz contrar, se poate desprinde concluzia cã primarul este deasupra legii, neputând fi cercetat şi pedepsit pentru sãvârşirea unor infracţiuni care aduc atingere activitãţilor de interes public, cum ar fi de exemplu cele de abuz în serviciu contra intereselor publice, de luare de mitã, de primire de foloase necuvenite, de fals intelectual şi altele, fapt care ar fi incompatibil cu funcţionarea statului de drept.
Dincolo de aceste argumente, Curtea mai constatã cã ridicarea acestei excepţii a fost generatã de împrejurarea cã, în speţa dedusã judecãţii, primarul, în calitate de subiect distinct de drept, ales ca urmare a unui sufragiu local, este considerat ca fãcând parte din sfera noţiunilor de funcţionar public ori de alt funcţionar, putând fi cercetat penal pentru sãvârşirea infracţiunilor pentru care Codul penal cere o asemenea calificare.
Or, ceea ce se urmãreşte este o eventualã modificare de cãtre Curtea Constituţionalã a înţelesului noţiunii de funcţionar public ori de alt funcţionar în sensul legii penale, prin circumstanţierea sferei de incidenţã a acestuia în vederea excluderii aleşilor locali de la calitatea de subiecţi activi pentru infracţiunile de serviciu ori de corupţie. Aceastã criticã are semnificaţia modificãrii legii care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, conferã excepţiei caracter de inadmisibilitate.
Pe cale de consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 258 alin. 1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Constantin Racu, Paraschiva Barbu, Basarab Popa, Ion Marica, Marius Puşcaşi, Carmen Puşcaşi, Alexandru Octavian Şerban şi Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 7.847/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 258 alin. 1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Radu Ştefan Mazãre, Georgicã Giurgiucanu, Emil Dragoş Sãvulescu, Viorel Panã, Cristian Borcea, şi Nicuşor Daniel Constantinescu în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
