Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.609 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 11 si art. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 120 din 17 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Nicolae Constantinescu în Dosarul nr. 2.248/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.060D/2011.
La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.061D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 11 şi art. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, excepţie ridicatã de Costicã Câmpeanu în Dosarul nr. 5.234/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii dosarelor.
Reprezentantul pãrţii şi cel al Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.061D/2011 la Dosarul nr. 1.060D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 3.140 din 3 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 2.248/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Nicolae Constantinescu într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
Prin Sentinţa civilã nr. 3.839 din 31 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.234/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 11 şi art. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008.
Excepţia a fost ridicatã de Costicã Câmpeanu într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţã, cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 promoveazã rãspunderea moralã, juridicã şi politicã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, fãrã vinovãţie şi fãrã existenţa unei fapte ilegale de încãlcare a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se instituie astfel legalizarea prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile a unui veritabil "cazier politic" neconstituţional, anacronic, umilitor, antieuropean.
Totodatã, permiţând sancţionarea unor fapte conforme ordinii juridice din trecut, prevederile legale criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, în timp ce art. 2 lit. a) din actul normativ criticat lasã loc unei interpretãri abuzive care pune semnul egalitãţii între calitatea de ofiţer de Securitate, pe de o parte, şi desfãşurarea de activitãţi prin care s-au suprimat ori îngrãdit drepturi sau libertãţi fundamentale ale omului, pe de altã parte.
În acelaşi timp, în contradicţie cu art. 126 alin. (5) şi art. 24 din Constituţie, prevederile legale criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 creeazã posibilitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a se substitui unei instanţe judecãtoreşti, desfãşurând o activitate jurisdicţionalã de "acuzator public". Astfel, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii nu este doar o autoritate administrativã autonomã, ci exercitã o jurisdicţie specificã, în cadrul cãreia emite evaluãri şi constatãri, administreazã probe şi dã un verdict privind calitatea de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, în timp ce persoana vizatã nu are posibilitatea de a se apãra. Subliniazã cã instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât sã certifice ulterior ceea ce a constatat aceastã autoritate.
Totodatã, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fãrã a avea o legitimare procesualã activã, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se subrogã în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 se realizeazã o extindere nepermisã a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.
De asemenea, prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, prin desemnarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ ca unicã instanţã judecãtoreascã competentã în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, sunt neconstituţionale, de vreme ce adeverinţele prevãzute la "art. 8 alin. (1) lit. b) şi art. 9" din lege pot fi contestate, de orice persoanã interesatã, în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altã parte, persoanei verificate i se îngrãdeşte posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare în faţa unei instanţe de judecatã apropriate de domiciliul sãu. Se creeazã astfel o inegalitate de tratament juridic, contrarã dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. De altfel, prevederile legale criticate instituie o discriminare globalã de nepermis a unei categorii de cetãţeni, prin expunerea persoanelor chemate în judecatã la dispreţ public, denigrare, blam şi umilinţã ca urmare a publicãrii numelui, adreselor şi datele ce privesc viaţa intimã a acestora în Monitorul Oficial al României.
În fine, este invocatã şi restrângerea nepermisã a dreptului de a fi ales şi a dreptului la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sentinţele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Invocã în acest sens aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011, Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011, şi Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, precum şi Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009.
Avocatul Poporului aratã cã îşi menţine punctul de vedere exprimat în legãturã cu excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi o motivare similarã. Astfel, considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece instanţa judecãtoreascã este cea care apreciazã asupra acţiunii în constatare a calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, iar în cadrul procesului pãrţile au posibilitatea de a-şi angaja un avocat şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege. De asemenea, în temeiul art. 126 din Constituţie, legiuitorul are dreptul exclusiv de a adopta norme privind competenţa şi procedura de judecatã. Pe de altã parte, subliniazã cã prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar calificarea în prezent a unor fapte petrecute în trecut şi reglementarea unor efecte juridice legate de aceste fapte nu constituie o încãlcare a principiului neretroactivitãţii legii civile, de vreme ce efectele lor se produc numai pentru viitor, din momentul intrãrii în vigoare a actului normativ.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sentinţele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţã, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, aşa cum prevãd dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, şi ale Hotãrârii Plenului Curţii Constituţionale nr. 26/2010 privind actele de sesizare a Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, hotãrâre publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, Curtea apreciazã cã aceastã neregularitate nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultatã din controlul legii de cãtre Curtea Constituţionalã şi, ca atare, reţine spre judecare criticile formulate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 8, art. 11 şi art. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 293/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Prevederile art. 2 lit. a) cuprind definiţia noţiunii de lucrãtor al Securitãţii; art. 8 se referã la posibilitatea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luãrii în discuţie a acesteia; art. 11 stabileşte reguli procedurale referitoare la acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia introduse la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, iar art. 17 reglementeazã compunerea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi modalitatea de numire a membrilor acestuia.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 4 alin. (2) privind criteriile nediscriminãrii, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 26 privind dreptul la viaţã intimã, familialã şi privatã, art. 37 privind dreptul de a fi ales, art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 124 alin. (2) şi (3) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi independenţa judecãtorilor, art. 126 alin. (1) şi (5) privind realizarea justiţiei şi interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare, art. 131 privind rolul Ministerului Public şi art. 132 privind statutul procurorilor.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi art. 14 - Interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi Rezoluţia nr. 1.096 din 1996 a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, privind "Mãsurile de eliminare a moştenirii fostelor sisteme totalitare comuniste".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
Astfel, Curtea a reţinut în mod constant cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţialã a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã şi politicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).
De asemenea, Curtea a observat cã, urmãrind sã înlãture orice echivoc de naturã sã genereze interpretãri speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnitãţii persoanei, legiuitorul a înţeles sã dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţã definirii termenilor cu care aceasta opereazã. În aceastã ordine de idei, Curtea a reţinut cã prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoanã sã fie calificatã lucrãtor al Securitãţii, nu încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calitãţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrãrii în vigoare a reglementãrii (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã sã confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii rolul de instanţã extraordinarã (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010).
Totodatã, Curtea a reţinut cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare şi nici celelalte drepturi şi libertãţi fundamentale invocate, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, Curtea a constatat cã acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizatã, sã uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevãrului.
Aşadar, într-o acţiune în constatare a calitãţii de colaborator, promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, pârâtul nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza cãruia sã pronunţe soluţia. Constatarea calitãţii de colaborator al Securitãţii trebuie sã fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivã a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţionalã a observat, cã, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti, a cãror competenţã este stabilitã numai prin lege. Or, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevãzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţãrii de instanţe extraordinare (Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).
De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statueazã cu privire la rolul Avocatului Poporului de apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a promova acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau de colaborator al Securitãţii nu reprezintã o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Aceastã instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzãtor şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de naturã sã asigure în mod eficient realizarea rolului sãu constituţional.
În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încãlcare a art. 21 ca urmare a subrogãrii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii în dreptul cetãţeanului care se considerã vãtãmat prin acţiunile abuzive ale unor lucrãtori din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultã cã a fost urmãritã de Securitate, precum şi, dupã caz, soţului supravieţuitor şi rudelor pânã la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor sãi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrãtorilor Securitãţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit cãreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii acţioneazã inclusiv la cererea persoanelor îndreptãţite, astfel cã nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).
Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Totodatã, Curtea constatã cã este lipsitã de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalitãţii în drepturi, susţinutã din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial sã judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţã, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, stabileşte, fãrã echivoc, cã "Adeverinţele prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de cãtre orice persoanã interesatã, în termen de 30 de zile de la publicarea lor".
De altfel, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
În final, Curtea constatã, pe de-o parte, cã nu poate reţine pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu s-a evidenţiat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţionalã invocatã nu are aplicabilitate în cauzã, iar, pe de altã parte, celelalte dispoziţii din Constituţie şi din actele internaţionale invocate nu au nicio semnificaţie pentru soluţionarea prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 11 şi art. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Nicolae Constantinescu în Dosarul nr. 2.248/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Costicã Câmpeanu în Dosarul nr. 5.234/2/2010 al aceleiaşi instanţe judecãtoreşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
